miercuri, 28 iulie 2010

TEODOR ROŞCA
ANUL 2012: UN SFÂRŞIT SAU UN ÎNCEPUT ?

Dedic această carte soţiei mele Anca, care a fost alături de mine în toţi aceşti ani de asidue cercetări şi frământări.


CUPRINS

1. O Privire De Ansamblu...9

2. Reconsiderarea Ştiinţei Oficiale

1. Introducere...
2. Fizica Newtoniană...
3. Teoria Relativităţii...
4. Fizica Cuantică...
5. Teoria Stringurilor...
6. Teoria Haosului...
7. Câmpul Punctului Zero...
8. Eterul şi Structura Materiei...
9. Cymatics...
10. Experimentul lui DePalma...
11. Generatorul lui Faraday...
12. Efectul Aspden...
13. Experiment Antigravitaţional...
14. Efectul Searl...
15. Kozyrev-Savantul Mileniului Trei...
16. Ginzburg şi Teoria Relativităţii...
17. Fizica Microclusterilor...
18. Cristalele...
19. Cotterell şi Ciclurile Solare...
20. Geometria Sacră...
21. Experimente cu Piramide...
22. Tehnologia Formării Universului...
23. Cercetări în Domeniul Conştiinţei...
24. ADN-ul şi Evoluţia...
25. Tehnologii Secrete şi Porţi Stelare...
26. Ştiinţe Vechi...
27. Teoria a Tot Ceea Ce Este...
3. Creatorul şi Creaţia

1. Puterea Imaginaţiei...
2. Creatorul Universal...
3. Creaţia şi Experimentul Vieţii...
4. Uitarea...
5. Totul Este Doar o Joacă...
6. Despre Energie...
7. Învăţături Vechi...

4. Adevărata Istorie a Umanităţii

1. Ierarhizarea Conştiinţei în Univers...
2. Originea Vieţii pe Pământ...
3. Atlantida şi Zeii Decăzuţi...
4. Epoca Întunericului...
5. Jocul Societăţilor Secrete...
6. Semnificaţia Celui de al Doilea Război
Mondial...
7. Epoca De Aur...

5. Antrenamentul Conştiinţei

1. Introducere...
2. Cine Este şi Cum Funcţionează Omul...
3. Oprirea Minţii...
4. Centrele Conştiinţei...
5. Formarea Noii Psihologii...
6. Chakrele...
7. Iniţierea...

6. Anul 2012 - Anul Ascensiunii...


1. O PRIVIRE DE ANSAMBLU


Suntem în toamna anului 2008. Dacă ne uităm cu atenţie în jurul nostru, putem vedea cum lumea devine din ce în ce mai confuză, din ce în ce mai îngrijorată de ziua de mâine. Se pare că după ani şi ani de alergătură şi trai, într-un ritm din ce în ce mai alert, ceva nu mai merge, sistemul pe care l-am creat pe această planetă devine din ce în ce mai instabil, mai nesigur şi se pare că nu mai are capacitatea de a ne mai susţine viaţa în continuare. Ceva se întâmplă, ceva parcă pluteşte în aer. Tot mai multe surse de informare "neoficiale" ne spun că trăim de multă vreme păcăliţi, conduşi din umbră de o mână de oameni bine camuflaţi, organizaţi în societăţi secrete, care ne-au controlat destinele de milenii, deţinând toată puterea economică, politică şi financiară. Din ce în ce mai mulţi se întreabă cum am ajuns în această criză, dacă este o soluţie de redresare şi care este aceea? Mai există şi alte păreri, sau aşa cum majoritatea religiilor o profeţesc, că ne apropiem de Apocalipsă, de sfârşitul dramatic al civilizaţiei noastre şi vom fi pedepsiţi de Dumnezeu pentru toate răutăţile şi păcatele noastre.
Hotărât lucru, omenirea este într-o criză cum nu a mai fost niciodată în trecut.
Bursele au luat-o razna, investitorii îşi smulg părul din cap, calculându-şi pierderile, instituţiile financiare solide, care-i priveau pe toţi de sus, au început să se zdruncine serios, companii multinaţionale, care de zeci de ani au condus lumea, gâfâie, încercând să-şi mai menţină un strop de profit. Totul, dar parcă totul se năruie. Politicienii şi finanţiştii încearcă să liniştească lumea cu promisiuni utopice, de redresare economică în următorii zece ani, ca şi când situaţia în care am ajuns acum nu ar avea altă cauză decât greşeala unor bănci, care au supralicitat creditele. Nimeni nu vrea să privească în ansamblu, toţi se uită, dar nu văd, ascultă, dar nu înţeleg. Câteodată, cei care îşi mai aduc aminte, ridică ochii către cer şi îl roagă pe Cel ce face jocurile vieţii şi ale morţii, să aibă milă şi să-i salveze din această situaţie dramatică. Dar nimeni nu înţelege nimic, nimeni nu ştie cine face regulile în acest joc, denumit viaţă şi care este rolul şi locul nostru în acest univers infinit. Dacă suntem singuri şi ni se permite să facem ce vrem, inclusiv să ne distrugem planeta, sau dacă suntem asistaţi şi dirijaţi din umbră de alte forţe, care au făcut programul dinainte, noi fiind doar actori pe marea scena cosmică.
Căutarea haotică în bezna ignoranţei şi a neputinţei ne-a obosit, setea de cunoaştere a multora a crescut. Întrebări existenţiale, ca de exemplu: “cine suntem”, “de unde venim şi unde mergem”, “cine este Creatorul şi cum funcţionează el”, “există viaţă inteligentă pe alte planete,” “dacă am fost, sau suntem vizitaţi”, sunt acum prezente în minţile unui număr din ce în ce mai mare de oameni. Filmele prezintă concepte şi tehnologii cu mult deasupra lumii şi cunoştiinţelor noastre, parcă încercând să ne deschidă tot mai mult imaginaţia şi visarea, către alte orizonturi, alte modalităţi de a ne trăi viaţa. Se pare că avem nevoie de o schimbare radicală, de alt adevăr, de soluţii concrete şi de o reconsiderare a tot ceea ce ştim, altfel criza aceasta nu numai că nu se va rezolva, ci din contră, se va amplifica până la limite greu de prevăzut. Ce ne mai poate aduce ziua de mâine, în condiţiile în care suntem aproape şapte miliarde de suflete, majoritatea trăind la limita sărăciei, pe o planetă secătuită de rezerve naturale, debalansată ecologic, pe care zeci de specii de plante şi de animale mor în fiecare an, unde calitatea aerului se înrăutăţeşte pe zi ce trece şi unde graficele climaterice pe următorii ani, ne avertizează că mari cantităţi de gheaţă se vor topi, inundând continentele. Şi încă nu se întrevăd nici apariţia de noi tehnologii, sau surse noi de energie şi nici posibilitatea de a ne refugia pe alte planete mai sigure. Într-adevăr, la prima vedere lucrurile par aproape fără rezolvare, probabilitatea unui război, sau a unor mari catastrofe naturale, chiar a sfârşitului planetei, par foarte plauzibile şi din ce în ce mai mulţi oameni se sperie, implorând ajutorul divin. Se vorbeşte chiar şi de a doua venire a lui Isus, care-i va împărţi pe cei buni de cei răi, salvându-i de la pieire şi dându-le viaţă veşnică.
Vedem deci o derută totală, distorsiuni peste distorsiuni, fiecare pretinzând că spune adevărul, în tot acest iureş de informaţie, omul de rând fiind nu numai dezorientat şi speriat, dar mai ales lipsit de orice speranţă de viitor.
Dacă însă privim lucrurile în ansamblu, putem observa cum de-a lungul ultimei sute de ani, au avut loc transformări radicale accelerate în toate domeniile vieţii, ştiinţă, tehnică, filozofie, arte, spiritualitate. Observăm cum parcă se desfiinţează tot mai multe bariere ale necunoaşterii şi se eliberează tot mai mult spiritul uman. Să amintim numai de emanciparea femeii, eliberarea negrilor, căderea comunismului. Lumina cunoaşterii şi eliberarea spiritului, a conştiinţei umane, se pare că nu mai pot trece neobservate, decât de către cei care într-adevăr nu vor să observe. Explozia informaţională, îndeosebi după apariţia Internetului, a adus tot mai multă lumină şi adevăr în minţile celor însetaţi de cunoaştere, mass media oficială nemaiputând stăvili, cu minciunile şi cenzura, acest proces.
Nu cumva este mai degrabă vorba de o transformare de sistem care, aşa cum este şi normal, nu se poate face decât prin degradarea celui vechi? Nu cumva ceea ce pare un sfârşit este de fapt un început? Nu cumva în loc de Apocalipsă ne aşteaptă Paradisul, Epoca de Aur, profeţită şi visată dintotdeauna de mulţi lideri ai umanităţii?
Cartea aceasta are ca scop dezvăluirea celor mai profunde adevăruri ale universului şi ale vieţii. Cele ce veţi citi în continuare sunt lucruri foarte puţin cunoscute în rândul maselor largi de oameni, de aceea prima reacţie, normală dealtfel, va fi că nu se poate să fie adevărate. După mulţi ani de studii, cercetări şi experimente, am ajuns să înţeleg şi să cred cu toată tăria, că tot ceea ce am fost învăţaţi a fost o iluzie, o păcăleală, o piesă de teatru perfect regizată de către forţe superioare nouă, în scopul de a ne crea cadrul necesar experimentării vieţii, într-o paletă foarte vastă de posibilităţi, având ca obiectiv real dezvoltarea şi evoluţia propriei noastre conştiinţe. Vremea copilăriei rasei umane a trecut, după zeci de mii de ani de rătăcit prin întuneric, în sfârşit ne-am maturizat. A sosit timpul să aflăm adevărul şi să alegem conştient, dacă îl acceptăm sau nu. În funcţie de aceasta vom fi capabili sau nu, de a merge mai departe pe scara evolutiva, la un nivel superior de experienţă, de o incredibilă complexitate, faţă de care lumea actuală va rămâne în amintirea noastră ca o Epocă a Întunericului.
Odată ce aţi înţeles şi însuşit cele scrise aici, viaţa voastră se va schimba la o sută optzeci de grade, albul va deveni negru, iar susul va deveni jos.
Prima parte a cărţii este dedicată noilor concepte ştiinţifice, care reaşează toate vechile teorii pe cu totul alte baze, demonstrând cum funcţionează totul şi cum se rezolvă toate paradoxurile şi toate enigmele neexplicate.
Cea de a doua prezintă o trecere in revistă a istoriei umanităţii, văzută prin prisma unei cu totul altei perspective decât cea din manualele oficiale de istorie, care prezintă doar faptele de suprafaţă, fără însă a explica şi cauzele reale şi mai ales cine a stat în spatele lor. Veţi înţelege de unde vine şi încotro se îndreaptă rasa umană şi ce perspective extraordinare i se deschid în următorii ani.
Şi pentru cei care într-adevăr vor crede că toate acestea sunt adevărate şi simt dorinţa de a se transforma, pentru a promova pe scara evolutivă la nivelul următor, în partea a treia este prezentat un ghid de antrenament şi lucru cu propria conştiinţă, menit a vă schimba total viaţa, percepţia şi înţelegerea lucrurilor.
Toate aceste informaţii nu îmi aparţin. Nu sunt propriile mele teorii, sau concepţii, ci ele reprezintă adevărul obiectiv, neinfluenţat de nici o dogmă, filozofie, sau vreo grupare religioasă, sursele de la care le-am preluat fiind cu mult mai presus decât acestea. Eu am doar meritul că le-am citit, le-am înţeles şi le-am experimentat veridicitatea. Fiind de o atât de mare importanţă pentru umanitate, având în vedere etapa pe care o parcurgem şi că ne aflăm în pragul unor incredibile transformări planetare, mă simt responsabil de a le populariza cât mai pe larg, în dorinţa sinceră de a-i ajuta pe cât mai mulţi dintre semenii mei, în procesul lor de reamintire a “cine sunt cu adevărat” şi de a ieşi din întunericul neştiinţei, la lumina cunoaşterii.
Dacă sunteţi mulţumiţi cu viaţa pe care o duceţi, dacă nu credeţi că realitatea e cu mult mai complexă şi mai grandioasă decât aţi fost învăţaţi, dacă nu sunteţi pregătiţi de a vă debarasa de tot ceea ce ştiţi, pentru a începe o viaţă nouă, opriţi-vă aici, nu e cazul să vă mai bateţi capul cu descifrarea conceptelor care urmează. Dacă însă sufletul nu vă dă pace, vă îndeamnă să visaţi la o viaţă mai bună, vă spune că ceva nu e în regulă cu planeta aceasta şi că viaţa ar trebui trăită altfel, sunteţi pe calea cea bună. Aţi ajuns exact la ceea ce căutaţi, aici veţi găsi răspunsurile şi soluţiile la tot ceea ce vă frământă. Deci pregătiţi-vă pentru cea mai extraordinară aventură, aceea de redescoperire a adevărului, care e cu mult mai măreţ decât cea mai fantezistă imaginaţie. Lăsaţi deoparte orice prejudecată, deschideţi-vă mintea şi mai ales sufletul. Analizaţi logic cele ce veţi afla, în comparaţie cu ceea ce ştiţi şi aveţi curajul de a vă deprograma de vechile concepte, pentru a vă transforma viaţa şi a vă relansa speranţa în viitor.
Eu nu pot decât să vă înfăţişez tabloul general, format din sute de bucăţele dispersate, adunate cu mare efort de-a lungul propriei mele călătorii a cunoaşterii. Dacă îl veţi înţelege şi adopta ca mod personal de viaţă, aceasta depinde în exclusivitate numai de voi şi de obiectivele pe care vi le-aţi fixat pentru viitor.

2. RECONSIDERAREA ŞTIINŢEI OFICIALE

2.1 Introducere

Majoritatea dintre noi am rămas cu o imagine greşită despre materie, univers şi legile lui de funcţionare, datorită faptului că în şcoală ni s-au predat doar efectele fenomenelor, nu şi cauzele reale ale acestora. Nimeni, dacă nu a studiat ştiinţa şi noile ei teorii, pe cont propriu, nu ştie că încă de pe vremea lui Einstein, cercetătorii au început să se divizeze şi o serie nesfârşită de enigme, blocaje şi întrebări au creat o derută nemaiîntâlnită anterior în lumea ştiinţei. Teorii şi experimente care au încercat să dea răspunsuri şi să facă lumină, au rămas doar în sfera ştiinţei alternative, în timp ce ştiinţa “oficială” se învrte n cerc, dând un amalgam caraghios de explicaţii puerile, încăpăţânându-se să recunoască că premisele pe care s-a întemeiat, acum câteva sute de ani, au fost greşite! Interpretarea realităţii într-o variantă distorsionată, care nu explică în totalitate fenomenele ce au loc în univers, se pare că este încă pe placul conservatorilor, care nu pot să creadă că tot ce au învăţat ei în facultate este total fals! Mai bine zis, că reprezintă particularităţi sau efecte, nu cauza, în sine. Preferă să sfideze şi să se facă că nu observă fenomene evidente, demonstraţii şi experimente revoluţionare, numai în dorinţa de a-şi păstra poziţiile sociale confortabile. Hotărât lucru, ştiinţa oficială se află într-o criză cum nu a mai fost niciodată, mai exact este în pragul falimentului şi dacă nu se va restructura îşi va pierde credibilitatea.
În cele ce urmează vă invit la o călătorie, mai puţin obişnuită, în lumea celor mai noi şi bulversante descoperiri, care răstoarnă pur şi simplu tot ceea ce este oficial acceptat ca fiind adevărat şi care vor duce în final la un nou model de explicare a lucrurilor, o nouă viziune şi o nouă teorie, pentru care nu mai există nici enigme, nici paradoxuri, ci doar deschiderea de posibilităţi nelimitate, în ceea ce priveşte viitorul şi bunăstarea omenirii.


2.2 Fizica Newtoniană

Isaac Newton (1642-1727) este considerat ca fiind fondatorul ştiinţei moderne, care a încercat să explice realitatea, cel puţin până la începutul sec al XX lea, când Einstein a desfiinţat supremaţia fizicii Newtoniene, cu Teoria Generală a Relativităţii. Rene Descartes, care a împărţit lumea noastră în domeniile spiritual şi material, l-a inspirat pe Isaac Newton. Datorită lor, vechea viziune, că în spatele tuturor lucrurilor ar sta un Creator Inteligent (Dumnezeu), a fost abandonată şi ştiinţa s-a separat de dogma religioasă. Premisa fizicii lui Newton a fost determinismul cauzal, adică părerea că studiul lumii fizice se poate face asemenea studiului unei maşini. Să presupunem că vrem să înţelegem cum funcţionează un ceas mecanic. Pentru aceasta tot ce trebuie să ştim este să examinăm fiecare rotiţă, iar în final vom înţelege funcţionarea întregului mecanism.
Atomul era considerat ca fiind un punct limitat, particular în spaţiu. Dacă vrem să-i înţelegem structura trebuie să-l despărţim în părţile componente şi să le studiem în parte. Când vom fi descoperit cea mai mică particulă existentă în natură, vom înţelege tot ceea ce trebuie să ştim despre atom.
Ştiinţa a urmat apoi fidelă (ca să nu spunem “oarbă”) această premisă. S-au construit acceleratoare de particule imense, cum ar fi cel din Elveţia, pentru a desface atomul în părţi componente. În aceste acceleratoare materia este bombardată cu particule, ce sunt accelerate până aproape de viteza luminii. După ce un atom este bombardat de această particulă accelerată, se sparge în părţi minuscule, eliberând subparticule, ce sunt studiate într-o cameră cu vapori. Pe lângă neutroni, electroni şi protoni (lista lor pare infinită) fizicienii încă mai descoperă noi particule, fiind într-o derută totală. S-au catalogat aproximativ 300 de particule subcuantice. Conform acestei fizici, lumea exterioară este strict obiectivă, adică experimentele ştiinţifice nu sunt dependente de observatorul care efectuează experimentul. De aceea, ştiinţa a formulat un protocol prin care tot ceea ce este acceptat ca adevărat, trebuie să fie mai întâi verificat printr-un experiment, iar acesta să fie capabil de a fi reprodus în orice alt laborator de pe planetă, cu aceleaşi rezultate. Newton a presupus că orice fenomen din lumea exterioară trebuie să aibă o cauză materială, forţe măsurabile, sau câmpuri de energie, interacţionând cu obiectele fizice.
Conştiinţa a fost considerată ca având de asemenea, o cauză materială, ea fiind efectul reacţiilor chimice ce au loc în creier.


2.3 Teoria Relativităţii

În 1905 Albert Einstein a schimbat însă viziunea fizicii, prin introducerea Teoriei Relativităţii, urmată în 1915, de Teoria Generalizată a Relativităţii. El a demonstrat că legile Newtoniene sunt statice şi sunt relative, în funcţie de observator şi obiectul observat. În funcţie de diferenţele de viteze între observator şi obiectul observat, spaţiul începe să se contracte iar timpul se încetineşte, sau se accelerează. Stricta obiectivitate a realităţii fizice se menţine numai dacă luăm în considerare efectele relativiste, dintre observator şi obiectul observat. Einstein a concluzionat că spaţiul şi timpul nu mai pot fi privite ca două lucruri separate, ci ca unul singur, pe care l-a denumit “spaţiu-timp continuum”.
Teoria Relativităţii susţine principiul local şi anume că toate fenomenele fizice trebuie să aibă loc într-un timp şi spaţiu limitat. Acţiunilor la distanţă le trebuie un timp, necesar pentru a se deplasa, iar nimic şi nimeni nu poate depăşi viteza luminii.
Acesta este nivelul general de cunoştinţe al omului obişnuit şi de aici rezultă felul în care în mod uzual ne desfăşurăm activitatea şi viaţa zilnică. Pe această bază ne-am clădit societatea şi mai ales tehnologia actuală. Dar oare aceasta este tot? Nu există nimic mai mult în acest univers infinit, decât nişte mişcări şi reguli strict mecanice şi materialiste?


2.4 Fizica Cuantică

Fondatorul fizicii cuantice este Max Plank. În 1900, el a studiat liniile spectrale, adică culorile luminoase emise de un corp negru. Acesta fiind un corp ce absoarbe complet radiaţiile căldurii, atinge temperatura de echilibru şi apoi o iradiază. Plank a descoperit că, iradierea căldurii acestui corp nu se făcea în flux continuu de energie, ci era transmisă în cantităţi (unităţi) egale, având o frecvenţă fixă. El a presupus că vibraţia atomilor era sursa acestei radiaţii. Liniile discrete ale spectrului de energie puteau fi explicate numai dacă atomii erau excitaţi într-o mai mare stare energetică, datorită absorbţiei căldurii. Apoi această energie era eliberată şi radiau energie electromagnetică, pe măsură ce atomul revenea la starea sa iniţială. Aceste unităţi de energie le-a denumit cuante, energia lor fiind proporţională cu frecvenţa radiaţiei. Conceptul de cuante de energie a lui Planck, a intrat în conflict cu teoria clasică a Electromagnetismului a lui Maxwell, care presupunea că energia electromagnetică se mişca în unde, în orice cantitate, fie ea cât de mică, în nici un caz cuantificată. Însă Einstein a confirmat această teorie în experimente efectuate cu efectul fotoelectric, numindu-le fotoni cuantici. Adică, a dovedit că lumina este constituită din particule, pe care le-a denumit fotoni.
În 1905 Rutherford a descoperit nucleul atomic, iar în 1913, Niels Bohr a propus un model al atomului similar cu un sistem solar în miniatură, în care electronii orbitează în jurul nucleului, pe nivele (straturi) de energie. Aceasta, spunea el, explica descoperirile lui Planck, în sensul că un atom poate exista numai în anumite stări energetice stabilite. Electronii se pot roti în jurul nucleului numai pe anumite straturi (nivele) şi pot sări de pe un strat pe altul. Când electronii sar de pe un strat superior pe unul inferior, se emite un foton, de o anumită lungime de undă. Electronul nu se deplasează în spaţiul dintre straturi, ci doar sare instantaneu de pe unul pe celălalt!
Bohr a explicat misterul de ce electronii nu se ciocnesc de nucleu, prin faptul că ar exista un strat inferior care nu poate fi depăşit. Şi astfel, ştiinţa s-a resemnat, dând aceste explicaţii puerile la ceea ce a denumit magia fizicii cuantice!
Louis de Broglie, în 1924, a ridicat întrebarea dacă electronii pot fi numai particule sau şi unde. El a observat că aceştia se comportă în anumite cazuri ca nişte particule iar în altele ca nişte unde. Şi a introdus noţiunea de dualismul undă particulă a electronilor. Apoi, fizica cuantică a făcut un model matematic pentru acest comportament “ciudat” al materiei, fără însă a da vreo altă explicaţie. Oricum, toate încercările de a determina dimensiunea unui electron au dus la concluzia că acesta practic, nu are dimensiuni, chiar dacă pare că în anumite cazuri se comportă ca o particulă minusculă.
Fizica cuantică este cea mai mare ciudăţenie cu care s-a confruntat vreodată ştiinţa omenească. S-a descoperit că la nivel subatomic natura şi fenomenele ei nu mai pot fi interpretate după teoria determinstică Newtoniană. Se pare că aşa zisele legi fizice care sunt puse în evidenţă la nivel macroscopic, îşi încetează acţiunea la nivel cuantic! Este imposibil de a determina cu exactitate starea şi proprietăţile unei particule, pot fi calculate doar sub formă de probabilităţi, aşa zisele unde de probabilităţi. Acesta a fost denumit “Principiul de Incertitudine a lui Heisenberg”.
Trebuie să precizăm că natura non-deterministică a materiei, nu este datorată lipsei de aparate de măsurat adecvate, ci pur şi simplu este o proprietate a naturii, de care nu s-a ştiut anterior. Electronii sar de pe un strat pe altul, fără a avea o cauză aparentă. Comportamentul haotic al materiei la nivel microscopic a bulversat şi derutat oamenii de ştiinţă, care erau convinşi că natura se supune unor legi mecanice predictibile. A rămas celebră fraza lui Einstein “Dumnezeu nu joacă zaruri”, el fiind convins că pentru orice fenomen trebuie să existe o formulă matematică precisă.
Oare mai era ceva ce fizicienii nu luau în calcul, sau care le scăpa atenţiei şi înţelegerii lor?
Erwin Schrodinger a formulat ecuaţia pentru a determina fie momentul (viteza), fie locaţia exactă a unui electron, dintr-un nor electronic, determinarea ambelor fiind imposibilă! Dacă se ştie poziţia unui electron, atunci viteza nu mai este sigură, sau invers.
Pentru a rezolva enigma naturii dualiste a particulelor, s-a explicat că particula nu există cu adevărat, ci doar imaginar, ca o superpoziţie a tuturor posibilităţilor, cu o distribuţie asemănătoare unei unde, atunci când nu este observată. De îndată ce un observator (experimentatorul) măsoară particula, starea cuantică a ei, adică superpoziţia tuturor probabilităţilor, se spune că colapsează într-una din stările (realităţile) fizice. Altfel spus, particula nu există cu adevărat înainte ca observatorul să o observe!!! Înainte ea există doar într-un tărâm transcendental de posibilităţi. Când este observată, pur şi simplu se “materializează” într-una din posibilităţi. Aceasta a devenit cunoscută ca faimoasa Interpretare de la Copenhaga şi a fost propusă de Niels Bohr. Ea spune că actul observaţiei conştiente a observatorului, cauzează colapsarea undelor cuantice probabilistice. Deci, lumea fizică este subiectivă, observatorul jucând un rol activ în modelarea naturii. La nivel cuantic noi suntem cocreatori ai propriei noastre realităţi!!!
În sprijinul acestei afirmaţii vine şi celebrul Experiment al Dublelor Fante. În principiu, aici este vorba de un tun electronic, ce bombardează electroni printr-un ecran, în care sunt făcute două fante verticale, apoi urmele lor sunt vizualizate pe un alt ecran. Dacă se trimit electroni printr-o singură fantă, se observă cum pe ecran apare o urmă verticală, ce demonstrează că electronul s-a comportat ca o mică “bila” materială. Apoi, dacă se transmit electroni prin cele două fante, se observă că pe ecran apar mai multe linii verticale, ca şi când ar fi urmele de interferenţă a două unde! Dacă se pune un instrument de observare, la una din fante, pentru a vedea cum se comportă electronul, pe ecran apar doar două linii verticale, ce arată că electronul se comportă ca o particulă. Dar nu s-a schimbat nimic din condiţiile experimentului, doar s-a introdus un instrument de observare, adică un observator!!! Este ca şi când electronul a ştiut că este observat şi şi-a schimbat comportamentul, pentru a răspunde aşteptărilor observatorului!!!
Einstein odată, spunea că “nu mai sunt sigur că Luna este încă acolo când îmi întorc capul de la ea”, adică materia se reîntoarce la energie (starea de undă pură, atunci când nu este observată).
Fizica cuantică a însemnat sfârşitul interpretării obiective a realităţii. Newton şi teoria sa rămânând un arhaism, care poate fi aplicat, cu o marjă de aproximaţie, numai la fenomenele macroscopice.
O altă “ciudăţenie” descoperită în fenomenele cuantice, este aşa zisul efect al nonlocalităţii, adică un efect ce are loc instantaneu, între obiecte fizice separate în spaţiu, care indiferent la ce distanţă s-ar afla, nu prezintă decalaj de timp între ele. Aceasta ar contrazice teoria lui Einstein, care spune că nimic în univers nu poate depăşi viteza luminii. În 1935, Einstein, Podolsky şi Rosen au propus o corelaţie pentru particulele interconectate şi anume, că două particule sunt interconectate, când stările lor cuantice sunt cuplate. Aceste particule acţionează ca una singură, ca şi când nu ar fi separate, indiferent ce distanţă le-ar separa. Una reacţionează la fel ca şi cealaltă, instantaneu. Nu este vorba de o comunicaţie cu viteză superluminică, ci de fenomenul de nonlocalitate, adică unitarism. John Bell în 1964 a demonstrat definitiv acest efect ca fiind real. Alain Aspect este cel care a dovedit în anul 1982 principiul nonlocalităţii, utilizând doi fotoni gemeni, trimişi în direcţii diferite.
Inginerii de la IBM, în 1993, au lucrat la o “teleportare cuantică”, folosind acest efect de nonlocalitate şi deşi nu au fost capabili de a teleporta decât particule, au concluzionat că aceasta, în anumite condiţii, asistată de programe complexe pe calculator, ar putea fi realizată şi pentru organisme vii. În aprilie 2004, radio BBC a anunţat că cercetătorii din Austria au realizat teleportarea unor fotoni înrudiţi, pe o distanţă de 800m, peste fluviul Dunărea. Acest experiment a demonstrat pentru prima oară teleportarea cuantică în afara laboratorului.
O altă descoperire larg disputată a fost descoperirea “particulelor virtuale”. Acestea intră şi ies din realitatea noastră fizică cu viteze foarte mari, astfel încât s-a convenit că ele nu ar fi reale, însă în adevăr, sunt la fel de “reale” sau “nereale” ca şi celelalte particule.
Toate aceste descoperiri au dus la concluzia că, fie există alte hiperspaţii, altele decât cel fizic, unde are loc o comunicaţie instantanee, unde timpul şi spaţiul nu există, fie că teoria lui Einstein şi anume că viteza maximă este cea a luminii, este falsă.
Fizicianul englez David Bohm a venit cu o explicaţie. El spune că ceea ce vedem ca fiind doi fotoni diferiţi este iluzoriu, ei sunt de fapt uniţi la un nivel subcuantic, nevăzut şi neperceput de noi. El a presupus că universul este proiectat pe principii holografice. De exemplu, să presupunem că fixăm două camere de luat vederi ca să filmeze mişcările unui peşte aflat într-un acvariu; una din faţă şi alta din lateral. Dacă aceste imagini apar pe două ecrane diferite, un observator neutru, va vedea doi peşti separaţi, dar a căror mişcări sunt în perfect sincronism, neînţelegând de ce. Deci întreg universul, la un nivel mai profund, este o singură entitate, un singur sistem, separaţia fiind doar o iluzie.
În 1946 au fost efectuate experimente pe plasmă, de către David Bohm. Plasma este un gaz ce conţine o mare densitate de electroni şi ioni pozitivi. Spre surprinderea sa, el a constatat că odată intraţi în plasmă, electronii şi-au încetat comportamentul individual şi au început a se comporta ca şi cum făceau parte dintr-un întreg, interconectat. Plasma se comporta ca şi un organism biologic, adică se regenera şi era capabilă să se protejeze de orice substanţă străină, învelind-o într-un strat protector! El a relatat că "aceste sisteme cuantice au organizarea asemănătoare mai degrabă cu a unor fiinţe vii, decât cu aceea a unui sistem mecanic”.
Bohm a ajuns la concluzia că separarea în observator şi observat este o iluzie şi că de fapt ei sunt unul şi acelaşi, totul fiind un singur sistem diferenţiat pe diverse grade de conştiinţă, conştiinţa fiind deci o proprietate intrinsecă a energiei ce există peste tot în univers!!!
În 1985 cercetătorii de la IBM (laboratorul Almaden) au utilizat un microscop electronic, în scopul de a fotografia moleculele de Germaniu şi pentru prima dată a fost văzut cu ochii un atom !



Ceea ce vedem, în figura de mai sus, sunt obiecte sferice, neclare, în ceaţă, ce par să aibă calităţi nonsferice şi care sunt într-o organizaţie geometrică. Când au fost studiaţi electronii, s-a văzut că aceştia nu sunt “puncte” ci “nori”, în formă de picături, iar cea mai îngustă terminaţie a picăturii converge într-un mic punct central.
Iată un extras din cartea Dr. Milo Wolff despre această descoperire: “Nu există orbite electronice! Cine a presupus că electronii se rotesc în jurul nucleului ca planetele, a făcut o teribilă eroare! Dacă ai învăţat aşa ceva, uită imediat! Sunt doar formaţiuni de unde staţionare”.
Şi o ultimă “bomba”. Spre stupefacţia fizicienilor s-a găsit că fiecare centimetru cub din aşa zisul spaţiu gol (vid), conţine mai multă energie decât toată materia (stele, planete, etc.) din univers!!!


2.5 Teoria Stringurilor

Unificarea teoriei relativităţii şi a fizicii cuantice a fost făcută de Teoria Stringurilor. Ea explică cum se pot unifica cele patru câmpuri de forţe (nuclear tare şi slab, electromagnetism şi gravitaţie) într-o teorie unică “a tot ce este”. Şi anume că materia este alcătuită din mici unităţi de energie vibratorie, denumite corzi (stringuri), asemenea celor de vioară. În funcţie de variaţiile frecvenţei lor, acestea prin combinare, se manifestă în diferite particule subatomice. Totul este format din aceste mici corzi ce vibrează pe diferite note (frecvenţe), în raportul frecvenţelor notelor muzicale, din scara diatonică. Însă aceste stringuri, sunt atât de minuscule, încât nu pot fi puse în evidenţă prin metodele de observaţie cunoscute. Raportul dintre mărimea unui string şi cea a unui atom este aproximativ egal cu cel dintre un atom şi Pământ! Nonlocalitatea se explică prin existenţa altor plane de realitate, mai înalte, alte dimensiuni, pe lângă lumea noastră fizică, deoarece nici o informaţie nu poate călători cu o viteză superioară luminii.


2.6 Teoria Haosului

În anii ‘70 a apărut o nouă ştiinţă, care a revoluţionat gândirea şi înţelegerea umană. Este vorba de Teoria Haosului. Ea spune ca incertitudinea, ce caracterizează fenomenele cuantice, este adevărată şi pentru aşa zisele evenimente previzibile. Oamenii de ştiinţă s-au lăsat păcăliţi sute de ani, neglijând micile deviaţii de măsurat, pe care le-au denumit erori! Fenomene Newtoniene cum ar fi, oscilaţia unui pendul, sau mişcările planetelor pe orbite, se comportă haotic şi nu fix. Universul nu se supune unor legi fizice exacte, ci ele operează în anumite marje stabilite, ce le oferă un grad de libertate. Universul nu este în nici un caz deterministic, este creativ şi într-o continuă stare de evoluţie. De altfel “chaos” în limba greacă înseamnă “forţa cosmică ce crează din nimic”! Legile fizice, în timp, sunt şi ele supuse transformării, evoluţiei. Ele ar putea fi denumite mai degrabă, “obiceiuri fizice”, decât legi. Universul este doar un sistem în evoluţie, iar legile fizice, reprezintă “memoria universală” a felului cum să se facă lucrurile (experienţa).
Deşi unele evenimente cum ar fi curgerea picăturilor de apă dintr-un robinet, sau cristalizarea apei în gheaţă, par la prima vedere a fi haotice, ele au un grad de ordine ascunsă, la un nivel mai profund.
Fondatorul acestei teorii a fost Benoit Mandelbrot. Acesta, pe când era angajat la IBM, în New York, a descoperit că există o ordine ascunsă, chiar şi în preţurile la bursă. El a studiat preţul bumbacului, din ultimele sute de ani şi a găsit o logică în aceste fluctuaţii! Ceea ce el a descoperit, a fost noţiunea de fractal, adică o configuraţie geometrică, ce se repetă la diferite scări, până la infinit. Fractalii sunt întâlniţi peste tot în natură, cum ar fi în arterele şi venele din sistemul cardio vascular, sau în bronhiile ce formează plămânii. Plantele au o simetrie fractalică şi de asemenea munţii. Fractalii sunt asemenea fagurelui de miere, formaţi din unităţi geometrice, fiind de altfel şi o proprietate a fotografiei holografice.
Teoria Haosului a descoperit existenţa a patru atractori cosmici de bază şi anume: punctul, cercul, torusul şi atractorul “străin”. Ei reprezintă forţe naturale ce crează ordine din haos. Haosul este atras de atractori, creând o ordine ascunsă. Lumea nu este organizată total de legi fizice fixe, ci se auto-organizează cu ajutorul acestor atractori.
Teoria Haosului a însemnat sfârşitul vechilor legi fizice ce au dominat câteva secole gândirea ştiinţifică umană, cum ar fi Legea a Doua a Termodinamicii şi Legea Entropiei, care spuneau că ordinea în univers va decădea de-a lungul timpului în dezordine.


2.7 Câmpul Punctului Zero

Fizica cuantică de la începutul sec al XX lea a făcut evident faptul că peste tot în univers există o mare de energie cuantică (supă cuantică). Dr. Harold Puthoff a fost primul care a măsurat această energie a universului. Măsurătoarea a fost făcută la zero absolut (0 grade Kelvin egală cu – 273 grade Celsius), considerată ca fiind cea mai joasă temperatură posibil de atins. Conform vechii teorii Newtoniene, la această temperatură toată agitaţia moleculară ar trebui să înceteze, iar energia să fie nulă. Însă, în loc de a vedea că nu există energie, Puthoff a găsit o cantitate imensă de energie! El i-a dat numele de Energia Punctului Zero, concluzionând că nu există noţiunea de spaţiu gol (vacuum); energia existând din belşug, peste tot în univers. Fotonii şi toate celelalte feluri de particule elementare, vin în realitatea noastră, din acest câmp, pentru numai câteva miimi de secundă, apoi dispar. Câmpul punctului zero este asemenea unei supe de particule cuantice virtuale şi fotoni. Universul nu este niciodată în repaus, nici chiar în aşa zisul spaţiu gol. Chiar şi într-o cameră perfect întunecată se poate măsura prezenţa fotonilor virtuali.
John Wheeler şi Richard Feynman, de la Universitatea Princetown, au calculat că o ceaşcă din energia punctului zero (a vidului) este suficientă pentru a aduce toate oceanele de pe planetă, la punctul de fierbere. Concluzia este că materia nu este o substanţă condensată, ci din potriva, o formă de energie difuză!!!
Trăim într-o mare de energie, de care nu suntem conştienţi, asemenea peştilor scufundaţi în apă şi asta deoarece organele noastre de simţ nu sunt suficient de sensibile pentru a o sesiza.
Sonoluminiscenţa este un fenomen foarte ciudat şi foarte greu de explicat prin vederea ştiinţifică veche. Este vorba de transformarea undelor sonore în energie luminoasă!
Un mic balon de sticlă umplut cu apă, este rezonat cu unde sonore de 20 Khz, de la două difuzoare. În urma acestei vibraţii, se formează o mică bulă de aer care, ajungând în centrul vasului, începe să se contracte ritmic emiţând lumină. Temperatura în centrul acestei bule, atinge valoarea de 30.000 grade C şi o presiune imensă!!!
Deoarece energia punctului zero este practic o energie inepuizabilă şi gratuită, ea a fost în atenţia multor cercetători, în scopul de a realiza dispozitive de perpetuum mobile. Primii care au descoperit aplicaţii ale energiei libere, au fost Michael Faraday şi Nicola Tesla. Însă din considerente militare, aceste aplicaţii au fost suprimate la nivel global, ele rămânând doar în faza de laborator, fiind dezvoltate doar în proiecte secrete.
Tom Bearden a patentat un dispozitiv cu energie liberă, denumit “generator electric static”. Acesta poate produce de 100 de ori mai multă energie decât cea necesară pentru a-l pune în mişcare. Bearden a refăcut lucrările lui Maxwell, fondatorul Teoriei clasice a Electrodinamicii. El a concluzionat că lucrările iniţiale ale lui Maxwell au fost interpretate greşit şi mult prea simplificat, de către Lorentz şi Heavenside, în scopul de a putea fi înţelese. Bearden a descoperit ecuaţiile originale ale lui Maxwell, în care era evident că se poate lua energie din vacuum.
La începutul secolului al XX lea, Nicola Tesla a descoperit undele scalare longitudinale, ale câmpului electromagnetic, folosind bobine de inducţie, pentru a crea aceste unde. El a demonstrat că acestea se pot propaga pe distanţe foarte lungi, fără nici o pierdere!
Efectul Hutchinson descoperit de canadianul John Hutchinson, în 1979, folosind bobinele lui Tesla şi un generator Van der Graaf, folosind interferenţa undelor radio de joasă energie, dar cu o tensiune de sute de volţi, a demonstrat efecte ca: levitaţia de obiecte grele, fuziunea materialelor diferite (cum ar fi între un metal şi o bucată de lemn), încălzirea metalelor fără sursă de căldură, etc. Printre altele, el a construit o baterie, care se încarcă singură din câmpul de zero şi generează 18 V la 250 mA.


2.8 Eterul şi Structura Materiei

Un număr din ce în ce mai mare de fizicieni descoperă ceea ce Einstein şi Schrodinger au presupus şi anume că fizica este pe un drum greşit şi că trebuie reconsiderată, în sensul de a abandona idea că materia este ceva format din particule solide! De fapt, trăim într-un univers bazat pe oscilaţii, asemenea unui ocean de energie vibratorie. După aproape o sută de ani, teoria eterului, această energie, care este prezentă peste tot, revine în actualitate, experimentul Michelson- Morly (care susţinea că există spaţiu gol) dovedindu-se eronat. Aşa că, însăşi proprietatea dualităţii undă particulă din fizica cuantică nu-şi mai are sensul, deoarece nu există nimic altceva decât unde.
Ideea acestor teorii ale vibraţiilor este simplă şi anume că, materia este punctul focal al undelor staţionare rezultate din intersecţia undelor de interferenţă. Una se mişcă spre centrul de vibraţie, iar cealaltă dinspre centru spre exterior. Undele sunt de tip sferic, tridimensionale, în energia eterului, care este prezentă peste tot în univers. Spre deosebire de toate celelalte teorii fizice, din istoria ştiinţei, aceasta este singura capabilă de a da un model viabil al realităţii şi de a explica toate fenomenele şi anomaliile mecanicii cuantice, precum şi gravitaţia, electromagnetismul şi practic orice!!! Se pare că este veriga uitată, sau pierdută de umanitate, soluţia simplă şi clară a tuturor comportamentelor din univers!!! În timp ce toate celelalte teorii se bazează doar pe observaţie şi experimente de laborator, aceasta este capabilă de a crea un model matematic previzibil al tuturor fenomenelor încă înainte de a fi observate.
David Thomson şi Jim Bourassa au conceput un model integrat, bazat pe eter, al Teoriei Stringurilor şi Teoriei Relativităţii. Ei susţin că această mare de energie se comportă asemenea unui fluid. Modelul descrie materia, la nivel subatomic, ca fiind formată din mici vârtejuri, în această energie (asemenea vârtejurilor în apă). Acest vârtej a fost denumit torus deoarece are forma unui torus, fiind rezultatul a două vârtejuri suprapuse.
Combinate în configuraţii sferice, torusurile dau naştere la nucleu şi la straturile electronice. Eterul are atât proprietăţi mecanice cât şi electromagnetice. Proprietatea mecanică este cea care dă masă materiei şi reprezintă momentul unghiular al vârtejului. Masa este simplu, inerţia creată de vortexuri. Deci, materia există atât timp cât există aceste vârtejuri, aceste mişcări oscilatorii în energie, pe care el a numit-o Forţa lui Dumnezeu.



2.9 Cymatics

Dr. Hans Jenny a demonstrat formarea geometriei vibraţiilor sonore într-un fluid, folosind un balon de sticlă, în formă sferică, umplut cu apă, în care a pus o suspensie de particule solide (coloizi). În starea de repaus, aceştia difuzau uniform, lichidul arătând ca fiind tulbure. Când însă era supus vibraţiilor sonore, particulele din lichid se adunau în forme geometrice, vizibile, tridimensionale!!!
Pe măsura creşterii frecvenţei de vibraţie, aceste forme se modificau, trecând pe rând prin cele cinci Solide Platonice.


Acesta este cel mai elocvent experiment, care demonstrează felul cum apar acele mici forme geometrice, capabile de a crea o imagine, ce dă “formă” energiei eterice, în scopul de a crea iluzia materiei. De asemenea aceste figuri aveau diferite culori, asemenea spectrului luminii.
Daniel Winter, în Fizica Imploziei, susţine şi el acelaşi lucru şi anume că eterul este un fel de fluid superconductor, care curge prin toate obiectele fizice.
Acest model al eterului este de fapt acelaşi lucru cu Câmpul Punctului Zero, pe care l-a descoperit fizica cuantică.
Srinivasa Ramanujan a fost unul dintre cei mai ciudaţi matematicieni a tuturor timpurilor. El a fost comparat cu o supernovă, iluminând cele mai întunecate porţiuni din matematică. Prin lucrările sale, cum ar fi funcţiile modulare, a avansat matematica cu 100 de ani. În ele, numărul 24 (8x3) apare repetat. Acesta este un exemplu a ceea ce matematica numeşte “numere magice”, care apar acolo unde te aştepţi mai puţin. Miraculos, funcţia lui Ramanujan apare de asemenea în Teoria Stringurilor, în care fiecare din cele 24 de funcţii corespunde unei vibraţii fizice a stringurilor. Când aceste funcţii sunt generalizate, numărul 24 este înlocuit cu 8. Deci numărul critic pentru Teoria Stringurilor este 8+2=10, care reprezintă originea celor 10 dimensiuni de vibraţie. Stringul vibrează în 10 dimensiuni, deoarece necesită respectarea acestor funcţii, bazate pe numărul 8, pentru a rămâne în vibraţie (pentru a nu se anula oscilaţiile). Fizicienii au adăugat încă 2 dimensiuni la cele 8 ale lui Ramanujan, deoarece au crezut că stringurile trebuie să-şi menţină simetria. Ei nu erau conştienţi însă, de geometriile de bază ce se formează când eterul vibrează. Deci, concluzia este că nu sunt necesare cele 2 dimensiuni în plus, ci doar 8 dimensiuni!
Tony Smith descrie un model în 8 dimensiuni, bazat pe frecvenţele de vibraţie ale octavelor muzicale, având geometriile bazate pe Solidele Platonice. Aceste geometrii Platonice, au fost denumite astfel, deoarece ele erau cunoscute de vechii greci, Platon fiind cel care le-a descris pe larg. Ele sunt figuri geometrice tridimensionale, care au proprietatea că se pot înscrie într-un cerc şi sunt: octaedrul (două tetraedre regulate cu bază comună), cubul, dodecaedrul (12 feţe) şi icosaedrul (20 de feţe). Smith a arătat că structurile geometrice ale Solidelor Platonice se află în interiorul sferelor circumscrise, iar dimensiunile de existenţă sunt create pe baza modelului vibraţiilor în eter.


2.10 Experimentul lui DePalma

Ca să utilizăm o analogie, ce are la bază apa curgătoare, acest principiu care sfidează gravitaţia, în înţelesul clasic, devine la fel de simplu ca şi când am lua un furtun cu apă, îndreptat în jos şi l-am înclina, astfel că apa, în loc să curgă vertical, să curgă în lateral. În experimentul făcut de Dr. Bruce DePalma, se aruncă două mingi, din două catapulte, sub acelaşi unghi şi cu aceeaşi forţă. Singura diferenţă, este că uneia dintre mingi i se dă o rotaţie în jurul axei, foarte mare, de 27.000 rot/min. Acest experiment s-a desfăşurat în vid, pentru a nu apare nici un fel de rezistenţă a aerului, care ar putea influenţa rezultatul.
Într-o sfidare totală a oricărei legi din fizica Newtoniană, mingea rotitoare se înălţa mai sus şi cadea mai repede şi mai departe decât cealaltă!
Singura explicaţie a acestui experiment este că ambele mingi absorb energie dintr-o sursă invizibilă, cea rotitoare absorbind mai multă.


2.11 Generatorul lui Faraday

Toată lumea ştie, că pentru a genera un curent electric, conform teoriei clasice a electromagnetismului, este nevoie de două componente: stator şi rotor, adică de un flux magnetic, care să taie spirele rotorului.
Faraday a arătat că aceasta nu este singura modalitate de a produce curent electric, ci se poate produce chiar dacă nu se taie liniile de flux magnetic. În acest scop, el a confecţionat următorul dispozitiv: un magnet cilindric, asemănător unei lumânări, având ambele capete tăiate perfect plat, la care a ataşat o bucată de hârtie în capătul superior. Peste hârtie a lipit un disc, din cupru, asemănător unei monede. Pe acest disc, a pus apoi două perii colectoare, legate la un galvanometru. Când a rotit acest dispozitiv, spre surprinderea sa, a văzut că la bornele galvanometrului s-a înregistrat un curent electric!!! Deşi totul era doar un rotor, fără nici un stator!

Explicaţia acestui fenomen este că energia magnetică se comportă ea însăşi ca un fluid, prin rotaţie, acest fluid fiind aruncat la extremitatea discului, de către forţa centrifugă, astfel în acesta apărând o diferenţă de potenţial.
DePalma a mers mai departe şi a confecţionat un disc magnetizat, având un pol în centru, iar celălalt pe margine. Prin simpla rotire a acestui disc magnetizat s-a obţinut un curent electric!
Vedem deci, cum vechile principii ale Teoriei Electromagnetismului nu sunt decât un caz particular ale unor fenomene mai largi. Concluzia este că există posibilităţi tehnologice mult mai avansate, decât cele utilizate în industria noastră. Singura explicaţie a funcţionării acestui tip de generator, este că acest câmp exterior pe care l-am denumit eter, chiar există şi se poate extrage energie din el. Fără această energie eterică, am avea o mişcare perpetuă, într-un sistem izolat, ceea ce ar contrazice toate teoriile clasice ale fizicii, acest sistem neputându-se autosusţine fără a extrage energie de altundeva.


2.12 Efectul Aspden

Harold Aspden a făcut următorul experiment. A magnetizat un rotor, apoi l-a adus până la o anumită viteză de rotaţie, după care l-a oprit. După mai puţin de un minut, l-a adus din nou până la aceeaşi viteză de rotaţie. Spre surprinderea sa însă, a doua oară el a absorbit de 10 ori mai puţină energie. Explicaţia? Energia din interiorul magnetului a continuat să se învârtă, chiar şi când acesta s-a oprit. Fenomenul este asemănător învârtirii unui pahar cu apă. Chiar după oprirea sa, apa din pahar mai continuă să se rotească încă o perioadă de timp, nu se opreşte brusc şi asta datorită faptului că apa nu e solidă. La fel este şi eterul, ce compune magnetul.
O altă intenţie a lui De Palma a fost aceea de a demonstra efectul de antigravitaţie.
Două giroscoape magnetizate au fost montate alături. Având axele de rotaţie verticale, ele se rotesc în sensuri opuse. Ansamblul a fost introdus într-un cilindru, care la rândul său se roteşte şi el, astfel încât şi sistemul de giroscoape se roteşte odată cu el. Fenomenul de levitaţie se obţine, aşa cum am mai spus, prin redirecţionarea curgerii eterice de pe direcţia verticală, pe cea orizontală. Această redirecţionare poate fi realizată foarte simplu, prin rotaţie. Maşina a demonstrat o pierdere în greutate de 3 kg! Geoff Russell a creat un dispozitiv, ce cântarea 11 kg, care a fost capabil să-şi piardă total greutatea şi să se ridice vertical!!!

2.13 Experimentul Antigravitaţional din Finlanda

O demonstraţie oficială, care a apărut şi în mass-media, a fost făcută de finlandezul Eugene Podkletnov. Acesta a descoperit întâmplător efectul antigravitaţional, pe când lucra cu superconductori (materiale ce-şi pierd rezistenţa electromagnetică, la temperaturi foarte scăzute).

În acest dispozitiv, cei trei magneţi determină inelul, din material superconductor, să leviteze. Alţi doi magneţi înconjoară inelul, creând o forţă ce face ca inelul să se rotească. Explicaţia este că nu tot eterul ce intră în materie dispare, asemenea vârtejului într-o apă, o parte din el curge înapoi. Deci practic apar două forţe, una în jos, spre pământ (gravitaţia) şi alta în sus (levitaţia). În funcţie de raportul dintre cele două forţe, putem avea trei cazuri şi anume: cel obişnuit, de cădere a corpurilor, o situaţie de echilibru, în care corpul pluteşte şi una în care acesta se deplasează în sus (când levitaţia este mai mare decât gravitaţia).


2.14 Efectul Searl

Profesorul John Searl a confecţionat un generator format din role cilindrice magnetice, care se rotesc la rândul lor în interiorul unor inele magnetice. Magneţii folosiţi nu sunt din cei obişnuiţi, ci de un tip special, deosebit de puternici, denumiţi odymium. Pe măsură ce generatorul se accelera, a constatat că acesta a început să se ridice în aer, până la mai bine de 15 m înălţime!!! S-a menţinut la această altitudine, în timp ce continua să se tureze, în jurul său apărând un gaz luminiscent, de culoare roz. În acelaşi timp, ionizaţia aerului din jur a crescut atât de mult, încât toate radioreceptoarele au pornit instantaneu. În final, generatorul s-a înălţat tot mai sus, spre cer, cu o viteză foarte mare, părăsind atmosfera pământului!!!
În decursul timpului, Searl şi-a continuat şi extins cercetările în acest domeniu, confecţionând aparate de zbor în formă de disc, asemenea OZN-urilor, pe care a reuşit să le controleze, din ce în ce mai bine.


2.15 Kozyrev - Savantul Mileniului Trei

Evidenţe clare că toată materia fizică este formată dintr-un eter de energie conştientă, au existat încă din anii 1950. Renumitul astrofizician rus Dr. Nokolai Kozyrev, a demonstrat, fără nici un fel de îndoială, că o astfel de sursă de energie trebuie să existe. Analogia cea mai simplă, pentru a înţelege aceste fenomene, este aceea de a ne imagina toate obiectele fizice materiale, ca pe nişte bureţi scufundaţi în apă. Aceştia devin saturaţi şi prin proceduri mecanice obişnuite, avem posibilitatea de a le creşte sau scădea volumul de apă (energie). Kozyrev a arătat că simplu, prin scuturarea, rotirea, vibrarea, sau ruperea obiectelor fizice, greutatea lor creşte, sau scade, cu mici cantităţi. Simpla ridicare şi coborâre a unei greutăţi de 10 kg, exercită o “presiune de torsiune” asupra unui pendul, aflat la o distanţă de 3 metri, chiar dacă sunt separate de un perete!!! Pendulul a fost închis într-un clopot de sticlă, în vacuum, pentru a se exclude posibilitatea de a fi influenţat de mişcările aerului.
Într-un alt experiment s-au pus pe o balanţă două greutăţi identice, apoi s-a luat unul din corpuri, care după ce a fost scuturat timp de un minut, a fost pus înapoi pe balanţă. Şi surpriză, s-a observat că aceasta nu s-a mai echilibrat, corpul pierzându-şi din greutate!
Aceste experimente, au fost refăcute ulterior de numeroşi alţi cercetători ruşi, curioşi să vadă dacă nu cumva este vorba de vreo eroare, însă rezultatele au fost identice.

2.16 Vladimir Ginzburg şi Teoria Relativităţii

Acesta a descoperit că se pot face câteva modificări în ecuaţiile Teoriei Relativităţii, în scopul de a le adapta la modelul eteric. Einstein a concluzionat că masa unui obiect creşte atunci când este accelerat, către viteza luminii, masa lui tinzând la infinit. Ginzburg susţine că putem să inversăm aceste ecuaţii, fără a viola nici o observaţie ştiinţifică. În loc de o creştere în masă, corpul va ceda energie înapoi în eter, masa sa scăzând, iar pe măsură ce acesta se apropie de viteza luminii, va pierde toate caracteristicile de masă gravitaţională, masă inerţială, precum şi încărcarea electrică. Pe măsura accelerării corpului, asemenea unui burete, presiunea crescândă ce se exercită asupra sa, îi va comprima atomii şi moleculele componente, eliberând cât mai mult eter.
Numai o particulă în repaus poate fi considerată cu adevărat materie pură! De îndată ce ea începe să se deplaseze, masa şi încărcarea electrică vor începe să scadă, încet, încet, dispărând înapoi în eter.
Materia este compusă din energie atomică, care este 99,999% spaţiu gol! Ceea ce rămâne, adică 0,001% nu este solid, ci mai degrabă derivă din energia punctului de zero. Înţelegând armonicile acestor oscilaţii, înţelegem că atomul este de asemenea expresia unei culori, a unui sunet şi a unei vibraţii geometrice. Astfel se explică de ce limita teoretică a Tabelului Periodic al Elementelor este de 144, adică armonica luminii. Aceste rapoarte sunt respectate de la scara atomică, la cea a sistemelor planetare, sau a galaxiilor, universul fiind de tip holografic, sau fractal.
Dr. O. Crane furnizează un model al explicării polarităţii atomului, care rezolvă enigmele din fizica oficială. El spune că de fapt, nu este vorba de o polarizare electrică, ci de o diferenţă între presiunea lor eterică. Electronii având o presiune mai ridicată decât protonii, va apare astfel o curgere de energie între cei doi. Numai aşa, spune el, se pot unifica gravitaţia şi electromagnetismul. Amândouă reprezintă presiunea spre interior a energiei eterice, îndreptată spre centrul câmpului sferic, sau obiectului (cu alte cuvinte este tendinţa acestei energii de a se unifica din nou, de a deveni una). Experimentele cu particule, din fizica cuantică, au arătat că există o tendinţă spre structura sferică a acestui câmp de energie. Totodată, acestea au fost văzute că se rotesc în jurul axei proprii.


Pe măsura deplasării particulelor prin eter, axa lor centrală se aliniază cu direcţia deplasării. Aceasta dănd mişcării lor o calitate de vortex, asemănătoare cu un inel făcut din fum de ţigară.
Această formaţiune este creată automat, de orice mişcare în linie dreaptă printr-un fluid. În concluzie, aspectul real al unui atom este în forma unui torus (asemenea unui măr scobit la mijloc), după cum se poate vedea în figura de mai sus (săgeţile indicând direcţiile interne de rotaţie).
Aceasta este marea enigma a particulelor cuantice. Iată de ce iniţial, au fost confundate cu nişte mici biluţe sferice. Se poate observa că există o similitudine cu o “sferă energetică vibratorie”, scobită la mijloc, însă nu este vorba de ceva solid, ci de o mişcare asemănătoare unui vârtej în apă

2.17 Fizica Microclusterilor

Microclusterii sunt “particule” minuscule, care arată clar că atomii sunt vortexuri în eter, ce se combină natural în Solidele Platonice, în funcţie de vibraţia lor. În cadrul lor electronii, aşa zişi de valenţă, se mişcă liber, nefiind legaţi de vreun atom! Adică nu există electroni, ci “nori de energie eterică”, ce curg către nucleu. Microclusterii acţionează ca un singur atom, centrul devenind încărcat cu sarcină pozitivă, datorită curgerii energiei negative. Microclusterii au proprietăţile similare cu ale unui fluid şi ale unui solid în acelaşi timp. Iată o fotografie a clusterilor de Aur, în formă de cub, apoi la o altă vibraţie cum s-au transformat în icosaedru.


David Hudson a făcut câteva experimente surprinzătoare cu microclusterii. De exemplu, încălzind un microcluster de Iridium, greutatea acestuia a crescut de 300 de ori! Pe măsura încălzirii lui, la 850 grade C, materialul a dispărut pur şi simplu din această realitate!!! La scăderea temperaturii, apărând din nou şi recăpătându-şi greutatea.
Deci acest experiment demonstrează clar cum un obiect, poate fi mutat complet într-o altă dimensiune de vibraţie a eterului, nemaifiind perceptibil de organele noastre de simţ.

2.18 Cristalele

Sarea de bucătărie este cel mai cunoscut exemplu, de cum Natriul şi Clorul se unesc şi formează Solide Platonice şi anume un cub. Molecula de apă, formată din două molecule de Hidrogen şi una de Oxigen, ia forma unui tetraedru. Moleculele de Fluor se aşează după un octaedru.
Cristalele îşi menţin aceeaşi orientare şi sunt simetrice. Ele sunt solide ce au suprafeţe plane, care se intersectează în anumite unghiuri şi sunt ordonate geometric, la nivel microscopic. Cristalele se formează prin repetiţie periodică a aceleiaşi unităţi structurale de bază.


2.19 Maurice Cotterell şi Ciclurile Solare

Lumina este cea mai rapidă mişcare posibilă în marea de eter, la o anumită densitate. Teoria Marii Unificări, a lui John Nordberg, arată că proprietăţile timpului se potrivesc mult mai bine dacă le raportăm la viteza luminii, nu la mişcarea Soarelui. Mişcarea relativă a unei secunde, conform timpului nostru, pe ceas, este de 1440 de ori mai rapidă decât mişcarea Soarelui pe cer. Timpul, aşa cum noi îl măsurăm, funcţie de viteza luminii, sau a secundei, este în funcţie de simple vibraţii în mişcare, în acest caz armonici ale numărului 144.
Astfel dacă timpul este o mişcare armonică, ce se schimbă în intervale armonice, atunci când se schimbă viteza luminii se schimbă şi percepţia noastră. Soarele, în deplasarea sa prin diferite densităţi energetice din galaxie, suferă schimbări energetice, ce îi afectează structura, acestea fiind de fapt schimbări dimensionale. Dacă înţelegem cu adevărat ciclul hiperdimensional al Soarelui, când au loc aceste transformări dimensionale, găsim că ele se fac după o programare grafică! Maurice Cotterell a descoperit un ciclu în exploziile solare, sau petele solare. Având acces la date luate prin satelit, el a calculat diversele forţe ce interacţionează, unele cu altele. A comparat viteza de rotaţie cunoscută a ecuatorului Soarelui, cu cea a polilor săi.
Deoarece Soarele este un corp gazos, se roteşte mai repede la ecuator şi mai încet la poli. Cotterell a constatat că sunt necesare 26 de zile pământeşti pentru o rotaţie la ecuator şi 37 pentru una la poli. A calculat că cele două cicluri de rotaţie se intersectează la fiecare 87,4545 zile. Acest ciclu l-a denumit bit. Comparând apoi poziţia unghiulară a celor două câmpuri magnetice ale Soarelui din fiecare bit, raportată la perioada unui an pământesc, de 365,2422 zile, a introdus toate datele într-un supercomputer şi spre surprinderea sa, i-a apărut următorul grafic:

Ciclurile petelor solare, apar după un ciclu de periodicitate, asemenea bătăilor inimii, de 11,49 ani de activitate intensă. Alte cicluri par să fie mult mai lungi. Analizând liniile magnetice ale ecuatorului şi polilor Soarelui, Maurice a trasat un grafic, bazat pe 87,4545 biţi. A descoperit un microciclu de 8 biţi (aprox 700 zile), apoi unul de 48 biţi şi a ajuns la ciclul de 11,499299 ani, foarte aproape de 11,1 ani, media dată de ştiinţă pentru o pată solară. Întregul grafic se repetă după 781 biţi.
Studiind apoi istoria umanităţii, Cotterell a găsit o interdependenţă între această radiaţie solară şi comportamentul, sau conştiinţa omenirii!!!
Activitatea ridicată a Soarelui corespunde creşterilor de mari civilizaţii, activitatea joasă, perioadelor de întuneric, de declin economic şi cultural, respectiv căderii de civilizaţii!


2.20 Geometria Sacră

Din cele mai vechi timpuri au existat informaţii şi desene despre ceea ce a fost numită GEOMETRIA SACRĂ A UNIVERSULUI. Încă de pe vremea egiptenilor, apoi a grecilor, s-au păstrat informaţii despre cele cinci forme geometrice de bază, care compun tot ceea ce există în lumea fizică. După cum am mai menţionat, aceste poligoane regulate, în număr de cinci, ce se pot înscrie perfect într-o sferă (inscriptibile), sunt rezultatul nodurilor de unde staţionare, formate în urma vibraţiei eterului, cu diferite frecvenţe, care însă respectă raportul NUMĂRULUI DE AUR. Aceste poligoane sunt caracteristice diferitelor dimensiuni de existenţă. Ele reprezintă forme de unde în spaţiul tridimensional, fiecare vârf al poliedrelor atingând o sferă, în punctele în care vibraţiile s-au anulat reciproc, formând un nod fix. Deoarece aceste figuri geometrice sunt formate de diferite frecvenţe de vibraţie, având aceleaşi rapoarte cu notele muzicale, se poate concluziona că materia este de fapt muzică cristalizată în această energie.
Atât formarea materiei, cât şi creşterea organismelor pluricelulare (plante, animale şi om) se face în funcţie de felul cum aceste forme geometrice se asociază. Totul în univers este bazat pe un raport fix şi anume pe numărul iraţional, phi=1,61803399..., care din aceste motive a fost denumit NUMĂRUL DE AUR.
Pe baza acestui număr se poate stabili Dreptunghiul de Aur. Din expansiunea acestor dreptunghiuri se construieşte Spirala de Aur.


Leonardo Fibonnaci a realizat pe baza Numărului de Aur seria, care-i poartă numele şi anume:

1, 2,3,5,8,13,21,34,55,89,144, etc.

Fiecare număr din acest şir, se obţine ca sumă a celor două precedente. De asemenea raportul dintre două numere consecutive, tinde la valoarea Numărului de Aur:

2/1=2,0; 3/2=1,5; 5/3=1,667; 8/5=1,60; 144/89=1,618; etc.
Acest număr a fost cunoscut din cele mai vechi timpuri. El stă la baza multora din construcţiile antichităţii, cum ar fi piramidele din Egipt, sau în arhitectura grecească. El apare de asemenea în: proporţiile trupului uman şi a multor animale, plante, ADN, sistemul solar, muzică, creşterea populaţiei, bursa de valori, etc. Legea lui Bode spune că distanţele dintre planete corespund raţiilor muzicale.

2.21 Experimente cu Piramide

Desigur se ştie că peste tot pe Pământ au fost construite piramide, atât pe uscat cât şi sub oceane. De asemenea, pozele luate de către NASA de pe Marte, au arătat clar existenţa unor piramide antice şi a unui sfinx!
Care să fi fost scopul acestor construcţii magistrale, de o perfecţiune tehnologică, imposibil de realizat astăzi? Ce fiinţe evoluate au fost, sau au vizitat planeta noastră în trecut? Un lucru este sigur: cei ce le-au construit ştiau mult mai multe decât noi în ceea ce priveşte fizica universului. Care a fost însă scopul acestor construcţii, ce par să reziste o eternitate?
Institutul de Fizică din Kiev a efectuat un studiu, foarte amănunţit, în care scop s-au construit un număr de 17 piramide cu înălţimi de câteva zeci de metri, de-a lungul a 10 ani. Iată câteva din rezultatele uluitoare la care s-a ajuns:

- Medicamentul venoglobulină, un antivirus, şi-a crescut eficacitatea de 3 ori
- Un grup de cobai infectaţi cu un virus, au supravieţuit în proporţie de 60%, comparativ cu grupul de control, unde proporţia a fost de 7%
- Rezistenţa electrică a materialelor a crescut vertiginos
- Apa ţinută în piramidă, nu a îngheţat nici la -36 grade C
- Cu ocazia măsurării energiei de deasupra piramidei, s-a constat că avea o lăţime de 500 m şi o înălţime de 2000 m, pentru producerea acesteia fiind nevoie de câteva centrale hidroelectrice
- Diverse seminţe au fost ţinute în piramidă între una şi cinci zile, apoi odată plantate, au crescut între 20 şi 100% mai mari
- Otrăvurile devin mai puţin nocive
- Materialele radioactive îşi scurtează timpul de decădere
- Bacteriile şi viruşii devin mult mai puţini nocivi
- Betonul devine mult mai solid
- O lamă de ras se ascute din nou, singură
- Dacă se bea apă ţinută în piramidă, creşte rezistenta la viruşi
- Şoarecii, ţinuţi în piramidă, şi-au mărit concentraţia de leucocite şi celule albe din sânge
- Se pare că piramidele au proprietatea de a disipa energia cutremurelor şi de a îmblânzi vremea
- S-au expus în piramidă piper şi sare, ce au fost administrate apoi în câteva penitenciare. Ucigaşii şi hoţii notorii şi-au îmblânzit comportamentul în mod vizibil.

Pentru cei interesaţi să-şi construiască o mini-piramidă acasă, am să vă dau câteva indicii. Materialul poate fi plastic, lemn, sau metal (cupru, aur, sau argint). Poate fi construită simplu din opt bare metalice, sudate sau lipite între ele, sau chiar numai din patru(muchiile laterale). Important este ca, unghiul dintre feţele laterale şi bază, să nu depăşească 72 de grade. De exemplu, piramida lui Kheops are aproximativ 52 de grade. Şi pentru această valoare, lungimea muchiei este egală cu 0,9 din lungimea bazei.
Deci, putem vedea că strămoşii noştri au construit aceste piramide în deplină cunoştinţă de cauză, având mai multe scopuri. Unul ar fi, pentru balansarea energetică a Pământului, menţinerea lui pe orbită, evitarea inversiunii polilor magnetici, sau a cataclismelor naturale. Apoi, pentru iniţierea spirituală şi “iluminarea” unor conducători “aleşi”, prin alinierea centrilor energetici (chakrelor), din aura trupului lor. În urma acestor iniţieri, cei în cauză căpătau puteri supranaturale, asemenea “zeilor”. Însuşi marele mesager Isus Cristos, a trecut prin iniţierea în piramidă, înainte de a fi capabil să facă toate acele minuni, consemnate în vechile texte sfinte.

Din cele prezentate anterior, putem concluziona că peste tot există o energie vibratorie, iar atomii nu sunt mici sfere materiale, ci vortexuri în acest eter, asemănător unui fluid. Materia este mai degrabă vibraţie îngheţată, o formă de unde staţionare în acest vast ocean, iar în spatele tuturor stă o inteligenţă, o forţă creatoare, care face regulile jocului. Crearea de lumi fizice este bazată pe principiul hologramei, conştiinţa fiind adevărata forţă motoare.


2.22 Tehnologia Formării Universului

Acum, că avem un model de bază despre cum funcţionează materia şi energia, la nivel cuantic, să mergem mai departe şi să schiţăm un model unificat al cosmologiei universale. Acest model a fost ascuns în cărţi vechi, monumente, legende şi ştiinţe esoterice, aşteptând să fie redescoperit.
Toate informaţiile moderne ne permit astăzi, să considerăm originea şi creaţia universului nostru, ca fiind rezultatul unei Fiinţe Inteligente, în loc de cel a unei explozii primare (Big Bang), care a izbucnit din nimic, într-un spaţiu cosmic întunecat şi mort.
Nenumărate observaţii şi experimente, printre care şi studiul “materiei negre”, din univers, duc la concluzia că există două forme de “eter” (materie neagră) care conlucrează şi interacţionează reciproc. De asemenea, am văzut că formaţiile în care densităţile, galaxiile şi universurile se aşează, reprezintă sfere concentrice, stratificate (incluse unele în altele). Deci, în final totul are forma unei Sfere Universale, care s-a divizat în cele două forme de eter, pe care, pentru uşurinţa înţelegerii, o să le denumim A1 şi A2. Acestea au viteze de vibraţie diferite (A1 mai rapid decât A2) şi se rotesc în sensuri opuse, comportându-se bineînţeles ca nişte fluide. În interiorul acestora se află micile sfere, în care s-au format geometrii în forma Solidelor Platonice, ce le determină să rămână legate într-o formaţiune stabilă (cristalizată).
Aceste două fluide, cu geometrii cristaline, nu se amestecă şi se omogenizează, ci exercită o presiune între ele. În cea mai mare parte a timpului, cele două straturi alunecă unul pe lângă celălalt, însă atunci când geometriile lor devin aliniate, ele se vor contopi, iar porţiunea respectivă, datorită presiunii înconjurătoare, se va aranja în formă de sferă (asemenea unei picături de apă). Această mică sferă este o replică a întregului, în sensul că cele două straturi îşi vor continua rotaţia. Pe măsură ce ele vor atrage alte sfere, din A1 şi A2, îşi vor creşte dimensiunea.
Bineînţeles, aceste sfere nu sunt cu adevărat sfere materiale, ci toroizi sferici, aşa cum am văzut anterior. Axa centrală a acestora, are viteza şi presiunea maximă, deoarece A1 exercită o presiune dinspre polul nord spre centru, în timp ce A2 tot spre centru, dar dinspre sud. Aşadar, centrul este supus vitezei şi presiunii maxime. În urma acestei presiuni, în centrul sferei se va forma o sferă, unde va lua naştere energie electromagnetică, adică lumină şi materie, sub formă de plasmă!
Această sferă de energie continua să crească, pe măsură ce absoarbe tot mai multă energie. Forma iniţială poate fi asemănată cu plasma luminoasă, altfel spus cu un Soare Central. Apoi acesta începe un ritm de pulsaţii, datorat presiunii exterioare, dând naştere la mişcări de oscilaţii, asemenea unui elastic, comportându-se ca un Oscilator Central. Aceste mişcări, de implozie – explozie, a sferei centrale, vor pulsa cu un ritm constant, asemenea unei “respiraţii” regulate, ce se va transmite în cele două straturi, care îşi continuă rotaţia.
Asemenea cercurilor concentrice, ce se formează atunci când aruncăm o piatră în apă, se vor forma sfere concentrice, ce se vor extinde până la limita cea mai îndepărtată.
Acest model a fost demonstrat în experimentul de Sonoluminiscenţă, prezentat anterior.
Astfel se formează strat după strat de energie sferică, între Oscilatorul Central şi ultimul strat al universului, asemenea straturilor unei cepe. Interacţiunea dintre straturile A1 şi A2, la suprafeţele de contact, vor forma mici cantităţi de plasmă luminoasă, în general prea slabă pentru a fi detectată vizibil.
Datorită interferenţei undelor, care sunt diferite pentru fiecare sferă, fiecare dintre acestea va avea o densitate eterică diferită, care scade dinspre centru spre periferie. Teoretic, sunt un număr infinit de sfere concentrice similare unei formaţiuni de fractali. Sunt 7 sfere de bază, care formează 7 densităţi, la rândul lor acestea fiind subdivizate în alte 7 subdensităţi şi aşa mai departe, până la infinit.
În ciuda infinităţii numărului de subnivele, din fiecare densitate de bază, pe măsură ce ne deplasăm spre nivelul octavei, vom obţine din nou întregul şi singularitatea. Marginile între care aceste nivele vibratorii pot varia, au nişte limite, minimă, respectiv maximă.
În timp, toată energia disponibilă a straturilor se va consuma, moment în care se va atinge maximul de densitate energetică, iar forţele de tip gravitaţional vor începe să colapseze toate nivelele înapoi spre centru.
Acest proces de expansiune şi contracţie, poate fi observat în evoluţia stelelor, la început ele sunt mici, apoi crescând în mărime, ajung la stadiul de “gigant roşu”, după care colapsează, această implozie degajând o lumină albă foarte puternică, denumită “supernovă”.
Sfera Universală, fiind într-o stare de rotaţie, cu cele două straturi A1 şi A2 rotindu-se în opoziţie, înseamnă că toată materia ce se formează, se va roti de asemenea, de-a lungul ecuatorului apărând o zonă de joasă presiune, care sub apăsarea presiunii mai ridicate din jur, va duce la o expulzare a materiei, dinspre Soarele Central, spre exterior, forma acesteia fiind de spirală plană. Astfel se formează o metagalaxie.
Fiecare din aceste metagalaxii vor continua acest proces, generând galaxii, care la rândul lor, vor forma miliarde de stele, iar fiecare dintre stele va forma planete. Planetele vor crea mai departe sateliţi şi inele, de-a lungul planului lor eliptic. Şi tot aşa, în subdiviziuni armonice, din ce în ce mai mici, se va forma lumea cuantică, după aceleaşi principii. Deci în final, fiecare atom este o hologramă perfectă a Sferei Universale, demonstrând construcţia fractalică a universului.
Şi dacă lucrurile stau într-adevăr astfel, înseamnă că ar trebui să observăm acest model de sferă, formată din două straturi rotitoare, şi la o scară mai mică.
Structura de torus, poate fi întâlnită în câmpul magnetic. Tesla a fost primul care a descoperit faptul că un câmp magnetic se roteşte, deşi nimeni nu a găsit o explicaţie adecvată la aceasta, până acum. Este de asemenea cunoscut că magneţii, au o durată de viaţă de peste 1000 de ani, fără a–şi slăbi intensitatea. Aceasta deoarece câmpul este creat în formă de torus şi când cele două câmpuri A1 şi A2 au orientarea moleculară nord - sud, permit acestei energii să curgă, atrăgând obiectele metalice.
Globurile luminoase, sunt doar un exemplu de fenomene electromagnetice, aceste sfere luminoase plasmatice, putând fi produse în laborator, aşa cum au demonstrat-o experimentele făcute de Schappeller, Searl, Roschin şi Godin.
Fenomenele “domeniilor de vacuum” (energia punctului de zero) sunt formaţiuni de energie sferică, de diferite dimensiuni, care produc următoarele efecte (anomalii):

- Sunt capabile de a penetra prin materie
- Pot emite, sau absorbi lumina şi alte radiaţii electromagnetice, dintr-o gamă largă de frecvenţe
- Pot provoca oprirea funcţionarii aparatelor electronice, datorită câmpului electric foarte puternic, pe care-l produc, atât în interiorul cât şi în exteriorul lor
- Pot influenţa câmpul gravitaţional, făcând obiectele fie să leviteze, fie să devină mai grele
- Pot antrena aerul şi praful ca să se rotească în interiorul lor, deoarece sunt într-o mişcare de rotaţie
- Apariţia lor este mult mai frecventă, în anii cu activitate solară intensă.
Dr. Dyatlov a arătat că aceste formaţiuni apar numai când două forme de eter sunt amestecate - este vorba de materie şi antimaterie.
Richard Pasichnyk a demonstrat că aproape toate planetele din sistemul solar, fie au un inel vizibil, fie emană o energie, de-a lungul ecuatorului. Benzi de gaze rotitoare, în sensuri opuse, s-au observat la planetele gazoase. Unele atmosfere, cum ar fi cea a lui Venus, se ridică şi coboară, demonstrând fenomenul de “respiraţie”, asemenea Oscilatorului Central. Ionosfera lui Venus îşi poate modifica înălţimea de la aproximativ 200 km la câteva mii de km, în numai 24 de ore! De asemenea nenumărate cercetări au arătat că centrul planetelor nu este format din metal, ci din plasmă. Aceasta ne arată cum o planetă este de fapt, o replică în miniatură a macrocosmosului, bineînţeles tot în formă de torus.
Soarele nostru are un câmp magnetic, cunoscut sub denumirea de heliosferă, care este de asemenea în formă de torus sferic. Suprafaţa Soarelui pulsează şi ea.
Majoritatea lumii ştie că o galaxie are forma unui disc format din stele, planete şi gaz, însă nu prea mulţi ştiu că ea este înconjurată de o sferă de “materie neagră” şi “energie neagră”, cunoscută sub numele de “halou galactic”.
Acest halou sferic, determină majoritatea forţei gravitaţionale, exercitată asupra galaxiei, determinându-i rotaţia, ca şi când ar fi un obiect sferic unitar. Deci o galaxie este asemenea unei sfere de energie, având materia formată la nivelul eliptic, având forma unei spirale în plan.
Cercetătorul japonez Takashi Ikehata, a găsit prin experienţe de laborator, că formaţiunea de spirală a unei galaxii, se formează prin procese de rotaţie a fluidelor, mai degrabă, decât prin cele gravitaţionale, injectând plasmă de Argon fierbinte (ce se roteşte la o viteză supersonică, într-un gaz de Argon rece, staţionar).
Grupurile de galaxii, se ştie că se adună în forme sferice, denumite “superclusteri”, care din nou ne demonstrează că apar ca rezultat al unei energii la scară mai mare.
Borge Nodland şi John Ralston, în Teoria Universului Anizotropic (anizotropic înseamnă că nu este egal în toate direcţiile), explică cum câmpurile de torsiune, existente în univers şi care cauzează rotaţia particulelor, nu sunt distribuite uniform, ci formează o axă universală. Universul trebuie să fie înconjurat de un câmp de energie în formă de torus sferic, cu o axă centrală pe direcţia nord-sud.

Aşa cum se vede din figura de mai sus, un pol al axei se află în direcţia constelaţiei Sextans, celălalt în dreptul constelaţiei Aquila.
În concluzie totul este un sistem unic de vibraţii sferice (pulsaţii), care se comportă după simplele principii muzicale (armonice).
Dacă vrem să demonstrăm că acest model este într-adevăr cel real, ar trebui să găsim o unificare armonică, valabilă în tot universul, adică ar trebui să existe un singur raport muzical, la toate nivelele.
Fizicianul Ray Tomes a găsit că, distanţele medii între toate aceste formaţiuni energetice de formă sferică, sunt interconectate prin raportul 34560.

- Înmulţind distanţa dintre luni cu 34560 obţinem distanţa dintre planete
- Înmulţind distanţa dintre planete cu 34560 obţinem distanţa dintre stele
- Înmulţind distanţa dintre stele cu 34560 obţinem distanţa dintre galaxii
- Înmulţind distanţa dintre galaxii cu 34560 obţinem mărimea universului
- Împărţind distanţa dintre luni la 34560 obţinem distanţa dintre celule (aceeaşi pentru plante, animale şi om)
- Împărţind distanţa dintre celule la 34560 obţinem distanţa dintre atomi
- Împărţind distanţa dintre atomi la 34560 obţinem distanţa dintre nucleoni (cele mai mici particule materiale)
- Împărţind viteza luminii la 34560 obţinem viteza sunetului
- Împărţind viteza sunetului la 34560 obţinem viteza de propagare a căldurii

Încă tot mai credeţi că totul în univers este rezultatul accidentelor întâmplătoare şi că este format din corpuri solide, apărute printr-o explozie iniţială (Big Bang)? Cred că oricine îşi dă seama acum că o astfel de ipoteză este de-a dreptul copilărească!!!
Aşa cum am mai spus, Soarele este el însuşi un oscilator, pentru sistemul său planetar. În 1998, J. B. Stoneking a calculat lungimile de undă ale Soarelui şi spre surprinderea sa, a găsit că la sfârşitul fiecărei lungimi de undă, se află câte o planetă! Aceste noduri în oscilaţii, erau zone de presiune joasă, ce au permis planetelor să se formeze. De asemenea, el a mai descoperit că fiecare planetă se află la un număr exact de diametre solare, în ce priveşte distanţa faţă de Soare.
În mod normal, trasăm orbitele planetelor ca fiind simple elipse, în direcţia de deplasare, dar trebuie să înţelegem că ele sunt ţinute pe traiectorie de forme sferice de oscilaţie, invizibile şi forţate să se deplaseze pe o elipsă, de rotaţia celor două straturi, A1 şi A2. Unele din sfere sunt mai turtite, formând elipse, datorită faptului că sistemul solar, în mişcarea sa, este influenţat de forţele din galaxie. Planetele sunt ţinute pe poziţie, de sferele invizibile de energie.
Putem spune deci, că sistemul solar este format din sfere concentrice, având Soarele în centru!
Şi dacă toate acestea sunt adevărate, atunci ar trebui să regăsim aceleaşi proporţii şi în alte sisteme planetare din galaxie. Primul sistem planetar cu mai mult de două planete, descoperit, are aceleaşi caracteristici cu al nostru. Mazeh şi Goldman au observat că pulsarul B1257+12 are cel puţin trei planete, orbitând în jurul său, care au aceleaşi rapoarte relative ca Mercur, Venus şi Pământ, atât faţă de steaua centrală, cât şi una faţă de cealaltă!

Iată deci, foarte, foarte pe scurt felul cum, din punct de vedere fizic, s-a format Universul şi tot ceea ce este în el.
Dar să nu uităm însă, că toată această creaţie are un scop, nu a fost pur şi simplu o joacă fără rost! Scopul ei a fost crearea lumilor, a cadrului necesar pentru a susţine experienţa multidimensională a vieţii.
Tot acest sistem este într-o continuă transformare, fiecare galaxie, stea şi planetă, supunându-se unor transformări, conform ciclurilor armonice. Totul este O FIINŢĂ, o entitate, un singur SISTEM, divizat prin el însuşi în părţi, pe principiul fractalilor, fiecare parte fiind asemenea întregului.
În procesul de evoluţie, planetele se transformă în stele, stelele în galaxii, galaxiile în metagalaxii, etc. Locuitorii unei planete sunt parte din aceasta, asemenea celulelor din trupul nostru, deci vor urma şi ei ciclul evolutiv al planetei respective.


2.23 Cercetări în Domeniul Conştiinţei

Iată că, după ce am aşternut baza cunoaşterii ştiinţifice, despre adevărata fizică a universului, este momentul să ne relaxăm şi să oprim logica minţii raţionale, căreia i-am dat până acum, destulă satisfacţie. Este timpul ca această călătorie să ajungă la destinaţie, la punctul fierbinte, la esenţa lucrurilor, intrând în tărâmul magiei şi al miracolelor, al paranormalului şi al supranaturalului.
Vedeţi, toate aceste denumiri, înseamnă de fapt acelaşi lucru, catalogarea lor a fost făcută datorită neînţelegerii noastre, în dorinţa de a ne regăsi liniştea, crezând că, dacă vom sfida, sau vom da nume unui fenomen natural, cu titlul de “supranatural”, sau “paranormal”, misiunea noastră s-a încheiat, lăsând explicaţia lui în seama generaţiilor următoare.
Nimic nu este mai greşit şi nimic nu este mai dăunător propriilor noastre vieţi şi mai ales propriei evoluţii! Un fenomen care se manifestă, fie şi la unu la mie dintre noi, nu trebuie sfidat, ci trebuie analizat şi mai ales trebuie să ne facă să înţelegem că realitatea este cu mult mai complexă decât ne-am imaginat-o în trecut, sau cum ne-au forţat alţii să ne-o imaginam. ADEVĂRUL, odată cunoscut, trebuie să fie capabil de a ne da răspuns logic la toate fenomenele existente, să fie asemenea unei “chei fermecate”, care să deschidă porţile tuturor enigmelor.
Acest adevăr a stat şi stă acum din nou, în termeni foarte clari şi expliciţi în faţa noastră, rămâne însă la latitudinea fiecăruia dintre noi, dacă îl vom vedea sau nu.
Noţiunea de CONŞTIINŢĂ a fost şi încă mai este greşit înţeleasă de către majoritatea lumii. Este o iluzie că aceasta ar fi efectul reacţiilor chimice, ce se petrec în creier şi odată ce ele încetează, conştiinţa dispare. Adevărul este exact pe dos şi anume conştiinţa este cauza, este TOT CEEA CE ESTE, este factorul primordial şi doar se filtrează prin intermediul minţii. Fenomenul de uitare şi limitare a percepţiei, este cauza acestei iluzii.
Dr. William Tiller a construit un contor Geiger, ultrasenzitiv, cu care a măsurat energia subtilă, emisă de practicanţii de Reki (o veche artă chinezească, ce ajută la balansarea energetică a aurei umane şi la vindecare) şi a unei alte discipline asiatice, Qi Gong. El a găsit că mâinile lor aveau un magnetism vindecător, echivalent cu 20.000 de gauss, iar palmele lor emiteau o radiaţie infraroşie (cu lungimea de undă între 1 şi 4,5 microni).
Tiller a condus cercetări în scopul de a studia efectul intenţiei umane. În acest scop a construit un dispozitiv special, ce radia o energie electromagnetică foarte slabă, sub o milionime de watt, folosind ca subiecţi oameni neantrenaţi. Iată câteva din rezultatele sale:

- Aciditatea (PH) din apă poate fi ridicată sau coborâtă
- Activitatea enzimelor ficatului uman poate fi crescută cu până la 30%
- Ritmul de creştere al larvelor de muşte poate fi crescut cu 25%

Bruce Lipton este unul din biologii de renume. În 2006 cartea sa Biologia Credinţei a fost premiată ca fiind cea mai bună carte ştiinţifică a anului. De mic copil el a fost fascinat de lumea microscopică a celulelor şi a înţeles că aceasta nu este de loc o lume mecanică, ci din contră una condusă de forţe inteligente, mai bine zis programată. Ideea de bază a descoperirilor sale este că, ceea ce se credea despre celulă şi anume că nucleul ar fi responsabil de transformările acesteia este fals. Cea care dă toate semnalele de transformare este de fapt membrana, ea fiind interfaţa dintre celulă şi mediul exterior. Adică celula, sau gena, sunt de fapt asemenea unui “computer cip”, din circuitele integrate, ale calculatoarelor noastre. Ea este cea care, fiind în contact direct cu mediul înconjurător, dă semnalele de 1 şi 0 la gene şi le modifică programul. Astfel o colonie de celule, care alcătuiesc un organ, are la rândul ei un program general, ce are grijă de colonie. La fel se întâmplă cu sistemele şi organismele. Deci totul este de fapt, similar unui SUPERCOMPUTER, organismele fiind MAŞINĂRII (tehnologii), având superprograme, ce le asigură funcţiile necesare. Sunt instrumente folosite de entităţile de conştiinţă (spirite) pentru a face experienţe în lumea virtuală fizică.
Lipton a subliniat importanţa gândirii pozitive în eliberarea chimicalelor şi mai ales puterea SUBCONŞTIENTULUI, nu a minţii raţionale, ce are capabilitatea de a modifica programul general de funcţionare al organismului. Astfel se explică de ce puterea CREDINŢEI, autosugestia şi hipnoza sunt atât de mediatizate în ultimii 30 de ani, de lumea medicală, ca fiind capabile de adevărate miracole, în vindecare. Celula este un organism în miniatură, fiind capabilă de a face tot ceea ce face un organism. Celulele, funcţionând pe principiul fractalilor, sunt capabile de a învăţa şi de a transmite noi informaţii la urmaşi. Fiecare nucleu are funcţii identice cu a organismului: respiraţie, digestie, sistem nervos, sexual, etc. Izolate de organism, culturile de celule îşi continuă viaţa independent.

Cercetătorul japonez Masuru Emoto, a studiat efectul intenţiei umane asupra apei, pe care l-a denumi Efectul Hado. Prin nenumărate experimente, el a demonstrat cum gândurile şi sentimentele noastre afectează realitatea fizică înconjurătoare, nu doar trupul nostru. El a utilizat o mare varietate de probe de apă, luate din diverse surse de pe glob şi a studiat felul cum se formează cristalele de gheaţă. A văzut cum aceste forme de gheaţă, se cristalizau în funcţie de emoţiile sale. Când trimitea gânduri şi sentimente de dragoste, apa forma cristale, cu forme foarte complexe şi simetrice; când trimitea gânduri negative, cristalele erau imperfecte, sau chiar nu apăreau de loc.
Apoi şi-a extins experimentele utilizând diferite genuri de muzică. Influenţa muzicii a fost de-a dreptul uimitoare; de exemplu cea clasică forma cristale de o extraordinară complexitate, în timp ce heavy metal o cristaliza neregulat.
Cleve Backster a utilizat în experimentele sale un poligraf, ceva asemănător detectorului de minciuni, pe plante şi alte forme de viaţă. În urma acestora a concluzionat că URA distruge iar DRAGOSTEA îmbunătăţeşte viaţa!
Când un om trimite gânduri atacatoare unei plante, ea intră într-o stare de alarmă şi chiar poate să moară, iar când îi trimite dragoste, sau îi pune muzică, planta creşte şi înfloreşte. Efectul Backster demonstrează că plantele sunt foarte sensibile la vibraţiile energetice din mediul înconjurător.
Experimentele cu iaurt, datorită conţinutului său în bacterii, au dat rezultate similare.
Un alt test a fost făcut cu un vierme, care a fost pus pe o farfurie, ce avea pe margine o substanţă acidă şi când acesta o atingea era ars. După mai multe încercări, bietul vierme a învăţat că e mai bine să stea cuminte în mijlocul farfuriei. Apoi a fost servit drept hrană altui vierme, iar când acesta a fost aşezat pe aceeaşi farfurie, se comporta ca şi cum ştia lecţia, fără a se arde de loc. Întâmplare? Nicidecum. Prin ingerarea viermelui “de sacrificiu” noua informaţie s-a transmis la ADN-ul celuilalt, astfel ferindu-l de pericol.
Maimuţa japoneză Macaca Fuscata, din insula Koshima, a fost subiectul unor cercetări de mai bine de 30 de ani. În 1952 cercetătorii japonezi au hrănit aceste maimuţe cu cartofi dulci, pe care îi aruncau în nisip. Cartofii fiind murdari, maimuţele nu îi mâncau. Într-o zi însă, o tânără maimuţă a găsit soluţia şi a spălat cartoful în râu. Cu timpul, tot mai multe maimuţe au învăţat acest truc. Între 1952 şi 1958 un grup de aproximativ 100 de exemplare au învăţat aceasta. Destul de încet nu-i aşa? Se pare că maimuţele sunt cam “grele de cap”. Dar iată că o dată ce acest prag de 100 a fost atins, un fenomen surprinzător a avut loc! Deodată, ca prin minune, tot tribul şi-a însuşit acest nou obicei! Şi mai uimitor este faptul că şi alte colonii de maimuţe, de pe alte insule, au început în acelaşi timp să spele cartofii!
Coincidenţă? În nici un caz. În natură nu există coincidenţe.
Explicaţia? Simplu, animalele trăiesc foarte puţin ca o conştiinţă individuală şi mai mult ca o conştiinţă de grup (minţile lor fiind asemenea unor calculatoare conectate la Internet) şi odată ce o noua informaţie a fost însuşită de un număr critic de indivizi, ea va fi programată pentru toată specia respectivă. Desigur acest fenomen este valabil şi la oameni, pentru că legile de funcţionare ale conştiinţei sunt aceleaşi, indiferent pe ce nivel evolutiv se află aceasta.
Unii dintre locuitorii Pământului s-au născut sau şi-au dezvoltat abilităţi deosebite, care în mod normal sunt caracteristice lumilor mai evoluate, cum ar fi, percepţia extrasenzorială, levitaţia, materializarea şi dematerializarea obiectelor, capacitatea de a vedea aura şi energiile, de a vindeca, etc.
Acestea sunt lucruri foarte normale şi explicabile în modelul eteric al realităţii şi ţine de deblocarea şi creşterea vibraţiei centrilor energetici din trup (a chakrelor). Numeroşi sfinţi creştini au fost semnalaţi levitând, cum ar fi cazul sfintei Tereza (1515-1582). Sfântul Joseph of Cupertino (1603-1663) era capabil să “zboare” la peste 3 m înălţime, lucrul acesta fiind observat de mulţi oameni, în peste 100 de ocazii.
În zilele noastre, celebrul magician american Chris Angel, face demonstraţii de levitaţie, mers pe apă, teleportare şi încă multe alte “minunăţii”, în mijlocul străzii spre stupefacţia şi uimirea trecătorilor.
Studii foarte amănunţite asupra fenomenului de telekinezie (deplasarea de obiecte fără contact fizic) au fost făcute în fosta Uniune Sovietică şi în Cehoslovacia. Boris Ermolayev a participat într-o serie de experimente susţinute la universitatea din Moscova, între anii 1973 şi 1974. Testele au fost realizate sub un foarte strict control, pentru a se exclude orice posibilitate de fraudă. Ermolayev apuca întâi obiectul, apoi încet îşi despărţea mâinile la o distanţă de 10 cm, după care acesta rămânea suspendat în aer.
Nina Kulagina a fost capabilă să controleze bătăile inimii unei broaşte, să imprime fotografii pe o peliculă fotografică şi să mişte obiecte, de peste jumătate de kilogram.
Măsurătorile au determinat existenţa unui câmp electric, în vecinătatea obiectelor respective, precum şi între mâinile subiecţilor, ceea ce i-a determinat pe cercetători să concluzioneze că o persoană antrenată este capabilă de a crea o intensitate energetică suficientă pentru a influenţa un obiect aflat la distanţă.
O binecunoscută demonstraţie a modului cum sunetele sunt capabile să modifice vibraţia mediului înconjurător, schimbându-i proprietăţile (densitatea fluidica), este Levitaţia Tibetană. Iată un fragment din cartea “Antigravitaţia şi Energetica Pământului”, a lui Bruce Cathie. “Ştim de la preoţii din orientul îndepărtat că sunt capabili de a ridica pietre grele în vârful munţilor, folosind diverse sunete... Cunoaşterea diferitelor vibraţii audio demonstrează ştiinţific că un sunet poate anula forţa gravitaţională. Într-o zi prietenul meu m-a dus într-un loc învecinat mănăstirii şi mi-a arătat o pajişte înclinată, ce era înconjurată înspre nord de stânci. În mijlocul acestei pajişti, la aproximativ 250m de stâncă, se afla un bloc de piatră, de 1m lungime şi 1,5m lăţime. Apoi 19 instrumente muzicale au fost aranjate în arc de cerc, cu unghiul de 90 de grade, la o distanţă de 63 m de piatră. Instrumentele muzicale folosite au fost 13 tobe şi 6 trompete. Deodată un călugăr dădu semnalul şi concertul începu. În primele 4 minute nu s-a întâmplat nimic, apoi pe măsura creşterii zgomotului şi a ritmului, blocul de piatră a început a se ridica de la pământ şi după 3 minute a fost aşezat în vârful stâncii, la aproape 250 m înălţime! Această ceremonie a continuat prin aducerea de noi pietre şi ridicarea a 5-6 blocuri pe oră, pe o traiectorie parabolică, de aproximativ 500 m lungime şi 150 m înălţime.”
John Keely este unul din întemeietorii Fizicii Vibraţiilor. Printre altele el a pus la punct o metodă de a-şi amplifica forţa mentală, pentru a levita obiecte. Iată un citat despre una din demonstraţiile sale.
“Inventatorul a tăiat o gaură mare în podeaua laboratorului. După aceea şi-a ataşat de mijloc o centură ciudată, având pe ea câteva butoane. După câteva minute de concentrare, un glob de fier, ce stătea în colţul laboratorului, s-a ridicat câţiva centimetri deasupra podelei apoi s-a îndreptat spre gaura făcută anterior, astupând-o. Apoi intensificându-şi concentrarea, obiectul a început a se scufunda în pământ, ca şi când, şi-a crescut forţa gravitaţională. După ce a făcut câteva ajustări la centură, concentrându-se din nou, globul s-a ridicat şi s-a deplasat la loc”.
Victor Grebennikov, cercetător în domeniul insectelor, a descoperit întâmplător un fenomen ciudat, pe care apoi l-a denumi Efectul Structurii de Cavitate. Pe când efectua cercetări în zona Kamyshlovo, s-a întins ca să se odihnească, la marginea unei ridicături, în care erau o puzderie de galerii subterane de albine. Deodată, a început să experimenteze efecte foarte ciudate. Corpul părea că că i se expandează şi parcă era în cădere liberă. A început să vadă lumini în faţa ochilor, să aibă un gust ciudat metalic în gură, iar în urechi auzea o ţiuială, ca o sonerie, auzindu-şi foarte strident bătăile inimii. Mutându-se câţiva metri mai încolo, efectele dispăreau, dar când se apropia, ele reveneau la la loc.
Ani de zile s-a întrebat ce-i s-a întâmplat atunci în Kamyshlovo, fără a găsi nici o explicaţie plauzibilă. Dar într-o zi, găsind o bucată din acel uriaş muşuroi şi trecându-şi mâna peste el, simţi o senzaţie de căldură. Punându-şi capul deasupra sa, toate simptomele se repetară, inclusiv o stare de greaţă.
În curând descoperi că, chiar dacă acoperea containerul cu un capac metalic efectele continuau. Începu apoi o serie întreagă de teste, cu termometre, detectoare de ultrasunete, magnetometre, electrometre, etc. Însă nu a găsit existenţa nici unui câmp cunoscut! Singurul instrument capabil de a-l detecta, era trupul uman! Construind aceeaşi arhitectură artificial, din plastic, hârtie, metal, lemn, a obţinut acelaşi efect, cu condiţia ca structura geometrică să fie respectată. Concluzia a fost că nu era vorba de materialul în sine, ci pur şi simplu de geometria corpului. Aceasta era capabilă de a capta undele de torsiune, din energia eterică!
Grebennikov şi-a continuat cercetările, care au arătat efectul de inhibare a creşterii bacteriei saprofite, a drojdiei, germinaţiei grâului şi a altor plante. Se pare că efectul de cavitate absoarbe energia din sistemele biologice, fiind opus celui de piramidă, care le amplifică! De asemenea ceasurile şi echipamentele electronice se dereglau, în prezenţa acestui câmp.
Cercetările sale au mers mai departe, realizând un scaun, având deasupra un compartiment cu astfel de muşuroaie, pe care l-a folosit pentru vindecări. A constatat astfel că durerile de cap puternice dispăreau ca prin farmec, în urma expunerii la acest câmp.
Cu ocazia altor studii a descoperit un fluture, prevăzut pe aripi cu nişte structuri, ce aveau ca efect reducerea forţei gravitaţionale. Punând mai multe insecte de acest tip pe o platformă, a fost capabil să leviteze, în scurt timp punându-şi la punct un vehicul hiperdimensional, cu care a făcut nenumărate călătorii.
Stanislav Grof, şeful cercetărilor psihiatrice din Maryland, a studiat mai bine de 30 de ani stările modificate ale conştiinţei umane. În şedinţele sale a folosit o substanţă psihedelică , denumită LSD. Pacienţii experimentau nivele din ce în ce mai adânci de conştiinţă, iar rezultatele au fost de-a dreptul revoluţionare. A văzut că LSD-ul era capabil de a-i vindeca pe bolnavii de dezordine mentală, sau schizofrenie.
Aceşti pacienţi trăiau experienţe cu totul neobişnuite. Unul a relatat experienţa ca embrion, ceea ce desigur, la început Grof a crezut că este vorba doar de imaginaţia acestuia. Dar ciudat, pacientul demonstra cunoştiinţe de biologie care-i depăşeau pregătirea, dând detalii despre circulaţia sângelui în interiorul placentei şi chiar despre procese celulare şi biochimice. Alţii depăşeau graniţele egoului propriu şi povesteau cum e să te simţi în pielea altor vieţuitoare, sau chiar obiecte!
Science fiction? Nici pe departe. Să ne reamintim că peste tot este doar o singură energie inteligentă, care ia toate formele de existenţa fizică.
Cu altă ocazie, o femeie a descris cu extrem de multe amănunte, necunoscute de ea la nivel mental, cum se simţea în trupul unei reptile preistorice. Alţii se puneau în pielea rudelor, dând detalii despre care nu ştiau în acel moment, ele confirmându-se ulterior.
Concluzia lui Grof a fost că nu există limite în ceea ce pot experimenta pacienţii, în această stare de transă. Unii explorau chiar universe paralele şi alte nivele de realitate. Alţii întâlneau fiinţe energetice inteligente, din plane de existenţă superioare, care nu posedau un trup fizic: îngeri, ghizi spirituali, etc.
Iată un fragment din concluziile sale: “după ani de încrâncenare şi confuzie, datele din experimentele cu LSD, mă determină să susţin că este nevoie de o imediată revizie a teoriilor actuale de psihologie, psihiatrie, medicină şi ştiinţă în general. Nu am nici o îndoială în mintea mea, că înţelegerea curentă despre univers, a naturii realităţii şi a fiinţei umane, este superficială şi incorectă.”
Şi desigur avea dreptate! Conştiinţa unui individ în stare de hipnoză, sau transă poate ieşi din trup şi călători prin acest câmp infinit de inteligenţă, practic fără limite, accesând date, atât din trecut, cât şi din viitor, atât din încarnarea prezentă, cât şi din altele. În Planul Astral al conştiinţei pure, nu există nici timp şi nici spaţiu, totul fiind ca o BAZĂ DE DATE universale.
Ideea că suntem capabili de a accesa imagini şi informaţii din “conştiinţa colectivă”, sau din “baza de date universale”, sau să explorăm alte lumi paralele, a fost şi concluzia la care a ajuns Asociaţia Pentru Studiul Viselor. Fizicianul Alan Wolf în urma câtorva ani de studiu de visare conştientă, a fost uimit cum subiecţii erau capabili de a relata locuri şi informaţii, despre care nici măcar nu aveau habar.
Dr. Carl Simonton, medic oncolog în Dallas, Texas, a folosit tehnica vizualizării la bolnavii de cancer, cu rezultate deosebite. Tehnica sa era simplă, şi anume prin exerciţii mentale de vizualizare, într-o stare de profundă relaxare, bolnavii îşi imaginau cum o energie vindecătoare de culoare albă-aurie intra în zona vătămată, apoi cum celulele bolnave se micşorau, în timp ce cele sănătoase le luau locul. De exemplu, dintr-un un eşalon de 159 de pacienţi, consideraţi incurabili, la care durata de viaţă era de 12 luni, el a obţinut următoarele rezultate: patru ani mai târziu, 63 erau încă în viaţă, 14 erau perfect sănătoşi, cancerul era în regresie la 12, iar la 17 boala era stabilă!
Uimitor nu-i aşa? Însă dacă ne amintim cea ce spune fizica cuantică şi anume că materia (deci şi celulele corpului nostru) este energie brută, care se cristalizează ca efect al programării facute de către conştiinţă (forţa imaginaţiei), lucrurile nu mai par atât de ciudate!
Controlul pe care mintea îl are asupra trupului are aplicaţii practice, care nu se limitează doar la sănătate. Numeroase studii, efectuate în toată lumea, arată că vizualizarea are un enorm efect asupra performanţelor fizice şi atletice. Shlomo Breznitz a făcut experimente cu soldaţii de infanterie. El a luat câteva grupuri de soldaţi şi le-a dat diferite informaţii. Unii au mers 30km şi apoi le-a spus că mai au încă 10 km de parcurs; altora că vor merge 60km, dar de fapt au mers 40 km; unora le-a dat marcatoare de distanţă, altora nu.
La sfârşitul studiului a aflat că nivelul hormonilor de stress a reflectat întotdeauna distanţa estimată mental şi nu cea reală!!! Adică trupurile lor răspundeau nu la realitate, ci la ceea ce ei îşi imaginau ca fiind real.
Efectul Placebo este un “tratament mincinos”, care nu are nici o acţiune asupra trupului, este doar un truc mental. În anii ‘50 angina pectorală era o boală care se trata prin intervenţie chirurgicală. Un grup de cercetători au decis să facă un experiment. În loc de a-i trata real, doar înscenau operaţia. Spre surprinderea lor starea acestor pacienţi era la fel ca şi a celor operaţi! Negii, de exemplu, sunt foarte uşor de vindecat prin Efectul Placebo, aşa cum o demonstrează existenţa a nenumărate ritualuri existente de-a lungul globului, la diferite culturi.
Lewis Thomas vindeca pacienţii de negi prin simpla pictare a pielii, cu o vopsea inofensivă.
Avem abilitatea de a ne controla trupul prin credinţa noastră. Cunoscut este cazul lui Wright, un pacient bolnav de cancer, căruia medicii nu îi mai dăduseră mult de trăit. Însă doctorul Bruno Klopfer i-a spus de existenţa unui medicament miraculos, pe nume Krebiozen. Acesta i-a cerut medicamentul respectiv şi spre surprinderea medicilor, după weekend, era bine, mergea pe picioarele sale, iar după 10 zile, la analize, tumorile dispăruseră!
O altă metodă de a accesa puterea de vindecare, din interiorul nostru, este hipnoza. Astfel pacientului i se înserează o credinţă în subconştient, care pur şi simplu nu are legătură cu ceea ce crede mintea sa logică. Prin aceasta, forţa motoare a conştiinţei (subconştientului), care este emisă din adâncul fiinţei umane, nu la nivel mental, este reprogramată. Iată exemplul unui tânăr, care s-a născut cu o boală genetică, denumită boala lui Brocq şi anume, pielea sa era solzoasă, asemenea reptilelor. Hipnoterapistul A. Mason, de la spitalul Regina Victoria, din Londra, a început câteva şedinţe de hipnoterapie cu acesta, în care după ce-i inducea o stare adâncă de transă, îl sugestiona că boala dispăruse şi solzii s-au curăţat. După 5 zile, stratul de pe mâna stângă a căzut, iar după 10 zile, braţul său era perfect normal. În final, în urma tratamentului, toată pielea i-a revenit la normal. Sigur, deoarece era o boală genetică, vindecarea s-a făcut prin modificarea ADN-ului!!!
Sathya Sai Baba, este un indian, considerat “sfânt”, fiind renumit pentru puterea sa de a crea materie din eter!!! El este capabil de a materializa inele sau alte bijuterii, pe care le oferă apoi cadou celor ce îl venerează. De asemenea, materializează dulciuri şi delicatese şi asta doar prin vibraţia mâinilor sale. Aceste demonstraţii au fost văzute de mii de martori şi de asemenea s-au făcut cercetări ştiinţifice, cu scopul de a vedea, dacă nu este vorba de vreo înşelătorie. Concluzia la care cercetătorii au ajuns a fost că nu este nimic trucat, ci totul este pur şi simplu real! Timp de 10 ani, Erlendur Haraldson l-a urmărit pe Sai Baba în demonstraţiile sale, în care adesea materializa mâncare, gata încălzită, obiecte exotice, fructe, etc. Atunci când acesta trece prin mulţime, crează între palmele sale cantităţi imense de cenuşă sfântă.
Concluzia la care a ajuns Haraldson a fost că omul are un potenţial enorm, neutilizat şi care stă într-o stare latentă (adormită).
Cercetările efectuate de către Dr. Ingo Swan, de-a lungul a 20 de ani, în domeniul “vederii la distanţă”, au fost susţinute şi încurajate de guvernul American, în scopul de a crea spioni psi. El a pus la punct o metodă prin care subiecţilor li se dădeau coordonatele de pe hartă, iar aceştia, în stare de transă, erau capabili de a localiza obiectivele trupelor inamice. Programul a început sub urmărirea CIA, apoi a fost preluat de Armata Americană, fiind cunoscut sub denumirea de Proiectul Stargate. Iată ce spunea generalul Ed Thompson:
”Nu ştiam în acea vreme cum să explicăm acest fenomen, dar eram convinşi că funcţionează şi era de o extraordinară utilitate pentru operaţiunile militare secrete”.
Această tehnică a fost utilizată în războiul din Golf, pentru a localiza armele chimice ale lui Saddam Husein. În multe din aceste cercetări mentale, erau întâlnite şi studiate OZN-uri. Concluziile au fost că fenomenul nu era limitat în timp şi spaţiu! Puteau fi recepţionate persoane în locuri în care acestea nu au ajuns încă.
De asemenea, s-au făcut explorări în spaţiul cosmic, cercetări ale diferitor planete din sistemul solar, luându-se informaţii ce s-au confirmat ulterior de către NASA. Toate aceste experimente au fost stocate în dosare secrete, care au fost apoi denumite Dosarele X.
Multe ar fi de spus despre starea de somn. Oricum, adevărul este că toate informaţiile pe care le primim din lumea exterioară, sunt bazate pe cele 5 simţuri şi anume: văz, auz, pipăit, gust şi miros. Dar ce sunt de fapt acestea? Sunt unde electromagnetice, care odată ajunse la creier, acesta le interpretează, conform programării anterioare. Deci imaginile şi sunetele, despre care noi credem că reprezintă lumea exterioară, apar doar în interiorul creierului nostru! În afară ele nu arată la fel, sunt doar vibraţii energetice capabile de a activa receptorii de simţ. Este asemenea imaginii ce se formează pe monitorul calculatorului, generată de unde electromagnetice, ca urmare a unui software. Deci lumea exterioară este o lume virtuală!!! Îndată ce aceste semnale încetează imaginea pur şi simplu dispare.
În timpul somnului, trupul este perfect relaxat şi practic nu preluăm nici o informaţie prin organele de simţ, dar visăm locuri, oameni şi întâmplări, care par foarte reale, fiind însoţite de senzaţii şi sentimente, care sunt mai intense decât cele din starea de veghe. Ştiinţa veche credea că visele sunt rememorări ale unor întâmplări trecute. Însă nimic nu poate fi mai greşit decât această explicaţie copilărească. Dacă omul este format numai dintr-un creier mecanic, asemenea unui computer, nu ar putea imagina, sau inventa locuri, persoane, sau întâmplări noi.
Trebuie să existe o bază de date, exterioară lui, de unde în timpul somnului, atunci când nu mai recepţionează informaţii prin intermediul simţurilor, recepţionează altele pe o altă cale, cea directă. Este vorba de percepţia extrasenzorială, la nivelul conştiinţei, a sufletului, creierul fiind asemenea unei antene de recepţie, capabil de a lua informaţii din eter, pe două căi, una exterioară şi altă interioară.
Ambele însă sunt semnale electromagnetice, pe care le converteşte şi le dă un sens fizic, conform programărilor anterioare.
Edgar Cayce (1877-1945) a fost unul dintre cei mai renumiţi profeţi, sau oameni paranormali, din ultima sută de ani. El era capabil de a intra uşor într-o stare de transă, de unde a furnizat nenumărate informaţii, din trecutul şi viitorul planetei. De asemenea, a făcut diagnostice după poza bolnavului, dând tratamentele necesare, deşi nu avea nici o pregătire medicală. Cayce a scris numeroase cărţi de referinţă, în care a explicat adevărul despre natura realităţii şi evoluţia spiritelor. Câteva din subiectele abordate de el au fost: originea şi destinul umanităţii, reîncarnarea, astrologia, legile universale, percepţia extrasenzorială, viaţa neştiută a lui Isus, Atlantida, Egiptul antic şi piramidele, schimbările ce vor urma pe Pământ, etc. El a avut şi are nenumăraţi adepţi şi este întemeietorul spiritualităţii moderne, cunoscută sub numele de New Age, care a zdruncinat din temelii conceptele vechilor religii dogmatice.
Trupul fizic, nu este nimic altceva decât un VEHICUL, un instrument, foarte complex din punct de vedere tehnologic, având programe proprii, ce-i conferă o marjă de autonomie şi-i asigură supravieţuirea. Însă adevărata identitate a fiecărui individ este ENTITATEA PROPRIE DE CONŞTIINŢĂ (sufletul), care este etern şi fără limite în timp, sau în spaţiu. Această entitate proprie de conştiinţă s-a separat de conştiinţa ÎNTREGULUI, în scopul de a experimenta viaţa în lumea fizică, materială, bipolară (pozitiv şi negativ) şi pe măsură ce învaţă din aceste experienţe (lecţii de viaţă), ea evoluează înapoi către SURSA primară (inteligenţa întregului). De aceea acest vehicul (trup), poate fi controlat şi de alte entităţi de conştiinţă, aflate în acest câmp energetic conştient (eter), în cazul când cea proprie nu este pe deplin dezvoltată (evoluată), adică nu are un grad suficient de ridicat al CONŞTIINŢEI ŞI CONTROLULUI DE SINE!!! Acest fenomen a fost întâlnit din cele mai vechi timpuri şi a fost denumit posedare, adică un individ controlat de alt spirit decât cel propriu, de multe ori acesta fiind din spectrul negativ şi având efecte dezastruoase asupra “gazdei”.
Psihiatrul american William Baldwin utilizând tehnica hipnozei, a tratat sute de pacienţi care sufereau de această “boală”. Unii erau posedaţi de fiinţe extraterestre, care aveau pur şi simplu scopul de a experimenta, alţii aveau scopul de a suge “forţa vieţii” din trupul respectiv, cu care îşi asigurau hrana proprie, alte spirite aparţineau unor rude decedate, care nu vroiau să părăsească planul Pământului, fiind legate sentimental de persoana respectivă.
Indiferent care ar fi cauza, cel posedat nu era “în apele lui”, adică era “în control” de viaţa şi trupul propriu, doar în puţine momente, în rest fiind într-o stare de suferinţă emoţională şi fizică. Multe dintre aceste suferinţe se datorau unor experienţe dramatice petrecute în incarnări trecute.
Tehnica inventată de Baldwin s-a bazat pe aducerea pacientului în stare de hipnoză, după care era capabil de a conversa cu spiritul respectiv şi de a-l convinge să părăsească trupul. De multe ori, mai ales în cazul spiritelor negative, apela la ajutorul Gardienilor Luminii, pentru a-l îndepărta.
Vedem deci cum conştiinţa nu are limite, nici separaţie, este peste tot şi deşi îmbracă forme diferite, comunicarea dintre părţile sale componente se face asemenea comunicării radio, putându-se folosi un INSTRUMENT de comunicaţie (mecanismul de vorbire al unui individ).
Aceasta este de altfel şi explicaţia fenomenului de chanelling, prin care o entitate inteligentă superioară, cu acordul gazdei, comunică umanităţii informaţii în scopul de a-i ajuta evoluţia.
Şi acum este momentul să înţelegem, poate cel mai important lucru şi anume noţiunea de IUBIRE!!!
Am văzut că orice emoţie nu este altceva decât energie spirituală, având diferite frecvenţe, divizate în cele două mari polarităţi POZITIVĂ şi NEGATIVĂ. Fiecare din aceste emoţii au un corespondent chimic, care este secretat de către creier şi se stabileşte la fiecare celulă şi în ADN. Cele emise de emoţiile din spectrul pozitiv (dragoste, bucurie, pace, compasiune) sunt adevărate elixire, “apă vie”, ce întreţin şi stimulează funcţiile organismului, în timp ce cele din spectrul negativ (frică, ură, egoism, invidie) sunt asemenea unor otrăvuri ce atacă şi distrug celulele!!!
Şi pentru a înţelege aceasta şi din punct de vedere fizic, nu numai chimic, să ne reamintim că totul este energie vibratorie, având diverse frecvenţe şi aranjamente. Daniel Winter a demonstrat că dragostea este legată de Numărul de Aur. Nu există decât un singur fel în care conştiinţa universală poate crea. Pentru a permite undelor staţionare ale luminii să interfereze etern este necesar ca ea să se facă în structuri fractalice. Armonicile mai înalte ale şirului lui Fibonnaci sunt bazate pe cea mai mare lungime de undă a Numărului de Aur, ca undă purtătoare. Cascada de unde electromagnetice cu cea mai mare lungime de undă, a fost denumită de către Winter UNDA IUBIRII. Dacă undele de interferenţă nu ar menţine raportul Numărului de Aur, ar apărea o interferenţă distructivă, care practic ar distruge materia şi viaţa!!!
Iată de ce din totdeauna, în toate textele spirituale, CREATORUL a fost asemănat cu LUMINA (energia primară care a creat tot ceea ce este) şi cu IUBIREA NECONDIŢIONATĂ. Nici nu s-ar putea altfel, căci schimbându-şi energia, toată creaţia Sa şi toată experienţa vieţii ar dispărea subit. Numai oamenii, în călătoria lor prin Dimensiunea a Treia, cea a polarităţilor, sunt supuşi alegerii între cele două feluri de energii şi asta numai până când vor înţelege că nu este nimic altceva, în tot acest complex de universe, decât IUBIRE. Orice altceva reprezintă doar o DISTORSIUNE, cauzată de uitarea adevărului şi limitarea percepţiei. Reamintirea se face treptat, prin învăţarea lecţiilor de viaţă, de-a lungul drumului de evoluţie a conştiinţei.


2.24 ADN-ul şi Evoluţia

Darwinismul a fost aspru criticat în ultimii 20 de ani, pentru că nu este capabil de a explica multe enigme, în ceea ce priveşte evoluţia reală a speciilor. Nu poate explica explozia bruscă de noi forme de viaţă, de acum 530 de milioane de ani. Toate sistemele biologice, organele, sistemul imunitar, simţurile, sunt mult prea complexe pentru a putea apare doar prin accident! Problema cu aceste sisteme biologice complexe, este că ele nu s-au dezvoltat gradat, din alte prototipuri; aceste prototipuri nefiind descoperite în zăcămintele de fosile.
Matematicianul Fred Hoyle a venit cu o analogie, pentru a demonstra că evoluţia nu poate fi considerată un joc al norocului.
El a folosit analogia cu un cub Rubik. Fiecare faţă a cubului are 9 mici cuburi, cu 3 straturi ce pot fi rotite atât orizontal, cât şi vertical, astfel încât să se realizeze aceeaşi culoare pe fiecare faţă. Dacă îi dăm unui orb să rezolve cubul, acestuia îi vor trebui 126 de miliarde de ani pentru a-l completa, doar prin întâmplare. Însă acest timp este mai lung decât viaţa universului! Dacă îi dăm ajutor şi-i spunem “da” sau “nu” la fiecare rotire, îi va lua 2 minute.
Dar ca să rezolvi jocul vieţii, când ai 3,1 miliarde de nucleotide ce trebuiesc să fie perfect aliniate în lanţurile de ADN, cât timp ar trebui? Încă mai credeţi că evoluţia este rezultatul unor întâmplări oarbe? O altă întrebare dificilă pentru Darwinism este explicaţia saltului brusc în inteligenţă şi conştiinţă, ce a avut loc la omul de Neanderthal, acum 35.000 de ani.
Dintr-o dată un om de grotă a făcut saltul la civilizaţia Sumeriană! De fapt mutaţiile genetice au apărut nu ca urmare a schimbărilor de mediu, căci astfel ar fi murit toate speciile, ci înainte, tocmai ca acestea să supravieţuiască, însă apărând numai la o parte din indivizi, nu la toţi. Deci teoria supravieţuirii celui mai puternic este o iluzie nu are nici un pic de adevăr în ea. ADN-ul bazat pe lanţul dublu helicoidal stă la baza vieţii pe Pământ, aşa cum au descoperit în urmă cu 50 de ani Crick şi Watson. Însă de atunci înţelegerea noastră referitoare la acest subiect s-a schimbat dramatic.
ADN-ul stochează memoria moleculară pentru reproducerea celulelor, fiind o matriţă pentru producerea tuturor proteinelor din organism (trupul uman conţine între 70.000 şi 90.000 de proteine diferite). Fiecare ramură a helixului unui ADN este formată din 3,1 miliarde de nucleotide, legate împreună pentru a forma acest lanţ imens. Sunt însă doar patru nucleotide de bază şi anume: adenine (A), citozine (C), guanine (G) şi timine (T).
Trei din aceste elemente de bază dintr-un lanţ formează un triplet (codon). Sunt 64 tipuri diferite de codoni în lanţul de ADN, fiecare din acestea fiind echivalentul genetic al unui aminoacid. Secvenţa codonilor dintr-o singură proteină este denumită genă. Nucleotidele formează legături, perechi de bază între două lanţuri de ADN. Din lanţul complet de tripleţi numai 10% este folosit pentru codificarea şi reproducerea proteinelor. Restul este adormit.
Cel mai amplu studiu efectuat asupra celor 10% din tripleţii folosiţi, a fost efectuat într-un efort internaţional denumit “Proiectul Genome”. Scopul acestuia a fost de a identifica structura completă a ADN-ului uman şi de a face schema genelor şi a tripleţilor.
Deoarece corpul uman conţine cel puţin 70.000 de proteine diferite, s-a crezut că vor fi găsite cel puţin 100.000 de gene (70.000 care să explice reproducerea şi 30.000 care să explice diferenţele de personalitate şi caracter). Dar spre stupefacţia cercetătorilor, ei au descoperit că ADN-ul uman conţine numai 30.000 de gene! De asemenea s-a găsit că 98% din aceste gene sunt identice cu ale cimpanzeilor.
Toate presupunerile anterioare precum că ADN-ul ar fi ca o “carte” în care toate informaţiile evoluţiei ar fi înscrise pur şi simplu, s-au răsturnat, văzând că noi avem de fapt mai multe în comun cu delfinii, decât cu maimuţele! Deci inclusiv legile evoluţiei trebuiesc reconsiderate!
Dr Bruce Lipton susţine că celulele au abilitatea de a rescrie (reprograma) ADN-ul propriu atunci când se schimbă condiţiile exterioare. El a făcut următorul experiment. A luat o bacterie care nu poate digera zahărul din lapte (lactoza) şi a a plasat-o într-un mediu ce conţinea doar lactoză, ca singura posibilitate de hrană.
Aceasta în loc de a muri, şi-a reprogramat ADN-ul astfel încât să supravieţuiască şi să se poată hrăni cu lactoză. De aceea el conclude că există o altă forţă capabilă de a reprograma ADN-ul. În anul 1995 a apărut o nouă teorie, Teoria Creaţiei Inteligente, fondatorul ei fiind Michael Behe.
El susţine că viaţa pe Pământ este rezultatul unui proiect inteligent, nu rezultatul unui şir de procese accidentale, fericite. Spune că au loc etape de progres, gradual, mici schimbări, urmate de salturi uriaşe în evoluţie, ce respectă anumite cicluri, aceasta neputând fi explicat decât printr-o forţă inteligentă, nu prin dezvoltare liniară.
Fizicianul Amit Goswami crede că salturile în evoluţia speciilor pot fi explicate prin fizica cuantică şi anume prin ceea ce a fost denumită, evoluţie cuantică. Ideea de bază este că mutaţiile genetice au loc în starea cuantică, nu în felul înţeles de mecanica Newtoniană. Aceste mutaţii cuantice nu se manifestă imediat, ci se acumulează în timp.
Aceasta permite să aibă loc un număr nelimitat de posibilităţi de combinaţii de gene, în acelaşi timp. Conştiinţa trebuie să fie în spatele acesteia, înainte ca să apară noua specie. Astfel se explică de ce nu s-au descoperit niciodată fosile tranzitorii, pentru că ele nu au existat!. El mai spune că se poate observa o direcţie în evoluţie, de la formele de viaţă mai simple, la cele mai complexe. Goswami consideră că alegerile conştiinţei sunt responsabile pentru colapsul potenţialului cuantic al genelor, în scopul de a crea noi specii, fiind în concordanţă cu un mai mare plan evolutiv.
Daniel Winter şi echipa lui au găsit dovezi că emoţiile umane au proprietatea de a reprograma ADN-ul. Sunetele bătăilor inimii în combinaţie cu senzaţiile şi sentimentele noastre, sunt transformate în energie electromagnetică, în glandele din trupul uman, emoţiile devenind energie în mişcare, mergând direct la ADN–ul fiecărei celule.
Privit de deasupra ADN-ul are forma unui dodecagon. Pentru a crea forma de dodecagon sunt necesare zece spirale phi. Moleculele de ADN, ca o undă, sunt acordate pe frecvenţa inimii şi devin astfel capabile de a recepţiona emoţiile sonice.
Daniel Winter explică implozia undelor lungi în unde scurte, ca fiind mecanismul ce transmite emoţiile inimii la ADN. Chiar dacă lungimea de undă este diferită, raportul lor este constant şi egal cu Numărul de Aur (1,61803399). Nu numai emoţiile alimentează ADN-ul nostru cu raze ultraviolete albastre, de asemenea metabolismul celular, în urma consumului de hrană.
Plantele recepţionează această lumină direct de la Soare, folosind clorofila printr-un proces, denumit fotosinteză, cu scopul de a lua fotonii de la soare. Animalele consumând plante iau aceşti biofotoni indirect. Lumina soarelui este stocată, ca şi biofotonii în organisme.
Scopul metabolismului atât la plante cât şi la animale, este de a crea raze laser ultraviolete în interiorul ADN-ului, care iniţiază replica celulelor. Multe studii au arătat că există o relaţie clară între starea noastră mentală, emoţională şi sănătate. Persoanele care suferă de depresiuni şi emoţii negative îşi vor înrăutăţi starea de sănătate! FRICA este emoţia negativă cea mai periculoasă, care dăunează sănătăţii!!!
Studii ştiinţifice au arătat că indiferent cât de bine ar fi hrăniţi sugarii, când le lipseşte îngrijirea şi atenţia iubitoare a mamei, ei pot să moară. Îmbrăţişările drăgăstoase ale mamei lor sunt trimise direct la ADN-ul copiilor. Cleve Backster susţine că trupul nostru este un biosistem unitar, super coerent. El a dovedit experimental, că celulele izolate de corpul uman rămân încă în comunicaţie cu trupul, chiar dacă sunt transportate la distanţe foarte mari.
Conform lui Gajajev informaţia organismului este stocată de asemenea nonlocal, nu numai în moleculele de ADN, ci în toate moleculele. Moleculele de ADN acţionează mai degrabă ca nişte memorii, capabile de a citi şi scrie informaţia dintr-un câmp nonlocal, uniform distribuit.

Învăţătorii esoterici şi spirituali au ştiut de mii de ani că trupul nostru este programabil prin limbaj, cuvinte şi gânduri. Aceasta a fost dovedită şi explicată ştiinţific. ADN-ul uman acţionează ca o versiune biologică a INTERNETULUI, fiind cu mult superior acestuia. Ultimele cercetări ruseşti explică direct şi indirect fenomene cum ar fi clarviziunea, intuiţia, puterea de vindecare spontană, influenţa minţii umane asupra vremii şi multe altele.
În plus, s-a făcut evidenţa unui nou tip de medicină în care ADN-ul poate fi influenţat şi reprogramat prin cuvinte şi frecvenţe, fără a înlocui genele. Doar 10% din ADN este folosit pentru a forma proteine, celelalte 90% sunt considerate ca fiind inutile. Cercetătorii ruşi însă, nu au crezut că natura a fost atât de stupidă. Ei au adunat o echipă de lingvişti şi geneticieni pentru a cerceta porţiunea de 90% şi rezultatele au fost de-a dreptul revoluţionare!
Au găsit că ADN-ul nu este responsabil doar pentru construcţia corpului fizic, ci serveşte de asemenea, la stocarea de date pentru comunicaţie. Lingviştii au descoperit că, codul genetic urmează aceleaşi reguli cu ale limbajului uman. Ei au comparat regulile sintactice şi semantice şi au găsit că alcalinele din ADN-ul nostru urmează gramatica obişnuită şi au reguli asemenea limbajului nostru. De aici rezultă că limbajul uman nu a apărut prin coincidenţă, ci ca o reflecţie a structurilor din ADN.
Biofizicianul rus Pjotr Garjajev şi colegii săi au cercetat comportamentul vibraţional al ADN-ului după care au consemnat că “cromozomii acţionează ca un computer holografic, folosind radiaţia laser endogenă”. Ei au modulat anumite frecvenţe de sunet într-o rază de laser care apoi a influenţat frecvenţa ADN-ului, modificându-i informaţia genetică. Deoarece structurile de bază ale perechilor alcaline şi ale limbajului sunt similare, nu a fost necesară decodarea lor. Se pot simplu utiliza cuvinte şi propoziţii ale limbajului uman!
Substanţele de ADN viu vor reacţiona întotdeauna la radiaţiile laser ce au fost modulate prin limbaj şi chiar la unde radio, dacă se folosesc frecvenţele audio corespunzătoare. Aceasta explică de ce afirmaţiile, sau hipnoza pot avea un efect atât de puternic asupra trupului uman.
Este perfect normal şi natural ca ADN-ul nostru să reacţioneze la limbaj. De exemplu, ei au transformat cu succes embrionul unei broaşte într-unul de salamandră, simplu prin transmiterea vibraţiilor corespunzătoare informaţiei. Aceasta reprezintă o incredibilă descoperire şi anume că prin simpla aplicare a unor frecvente audio şi a limbajului, se pot obţine efecte de clonare, fără a mai utiliza procedeele clasice, având o mai mare influenţă în formarea organismelor, decât procesele biochimice!
Cercetătorii ruşi au aflat de asemenea că ADN-ul nostru poate crea structuri invizibile în energia vacuumului din spaţiu, producând “găuri de vierme”. Acestea sunt echivalentele microscopice ale aşa numitelor punţi Einstein-Rosen, din vecinătatea găurilor negre, lăsate de stelele ce au ars.
Ele reprezintă legături în formă de tunele între arii ale universului total diferite, prin care informaţia poate fi transmisă în afara timpului şi a spaţiului. ADN-ul atrage aceşti biţi de informaţie şi-i transmite conştiinţei noastre. Acest proces de hipercomunicaţie (telepatie, chanelling) este mult mai eficace într-o stare de relaxare. Stressul, grijile, etc, blochează hipercomunicaţia, iar informaţia primită va fi total distorsionată.
În natură hipercomunicaţia este prezentă de milioane de ani. O dovadă a acesteia este viaţa organizată a insectelor. De exemplu dacă regina furnicilor este separată de colonia ei, furnicile lucrătoare rămase, vor continua să construiască adăpostul conform planului. Dacă însă regina este ucisă, toată colonia îşi încetează lucrul, niciuna nemaiştiind ce să facă.
Aceasta deoarece regina le transmite lucratoarelor planul de construcţie, chiar şi când este departe, prin intermediul conştiinţei de grup. Nu contează cât de departe este, atâta vreme cât este în viaţă.
La oameni hipercomunicaţia este întâlnită mai ales când cineva are acces la o informaţie, care este în afara cunoştiinţelor sale (bazei proprii de date). Aceasta este cunoscută ca inspiraţie sau intuiţie (de multe ori manifestându-se în stare de transă, sau hipnoză).
De exemplu compozitorul italian Giuseppe Tartini a visat într-o noapte că un demon stătea la marginea patului său cântând la vioară. A doua zi dimineaţă Tartini a fost apt să scrie piesa respectivă din memorie, numind-o Sonata Diavolului.
De-a lungul mai multor ani, un asistent medical în vârstă de 42 de ani visa că era aşezat pe un CD-ROM de informaţii. Dimineaţa era capabil să-şi amintească informaţii incredibile din diverse domenii, de care nu avea habar.
Matematicianul Srinivasa Ramanujan a venit cu formule matematice, în secolul al 19 lea, care erau atât de avansate încât ele sunt încă utilizate şi astăzi în calculele de fizică hiperdimensională. Întrebat cum a descoperit aceste formule, el a spus că le-a primit în vis de la zeiţa Namakal.
Efectele secundare, întâlnite adesea în hipercomunicaţia dintre oameni, se manifestă sub formă de câmpuri electromagnetice, inexplicabile, în vecinătatea persoanei respective..
Aparatele electronice pot fi perturbate sau să-şi înceteze funcţionarea timp de câteva ore, apoi când acest câmp se disipează, aparatele funcţionează din nou normal. Mai exact nu este vorba de un câmp electromagnetic, ci de un “câmp de unde de torsiune”, acesta fiind numele dat de cercetătorii ruşi câmpului capabil de a crea găuri de vierme.
Richard Hoagland a raportat probleme similare cu computerul său pe când efectua experimente la vortexul natural din Ed Leedskalin, în Florida. Aceasta este o colecţie bizară de corali.
După toate aparenţele, la început oamenii erau capabili de comunicaţie hiperdimensională (telepatică) şi trăiau ca o conştiinţă de grup, pe măsura dezvoltării lor, aceasta fiind uitată.
Aşadar ştim cu precizie că ADN-ul nostru poate insera sau lua date din reţea şi stabili comunicaţia cu alţi membri ai reţelei (conştiinţele tuturor vieţuitoarelor şi oamenilor pot fi privite ca nişte computere racordate la Internet). Astfel fenomene ca vindecarea la distanţă, sau telepatia, au putut fi explicate ştiinţific, nemaifiind science-fiction.
Cercetătorii presupun că dacă oamenii, ca fiinţe individuale şi-ar recăpăta conştiinţa de grup, ar avea puteri asemănătoare zeilor. Se pare că umanitatea se îndreaptă spre această nouă etapa în evoluţia sa.
În general, vremea este greu de influenţat de un singur individ, însă acest lucru devine posibil unui grup de conştiinţe. Când un mare număr de oameni se gândesc, sau meditează simultan la pace, violenţa înregistrează scăderi dramatice.
Aparent ADN-ul este de asemenea un superconductor organic, care este capabil să lucreze la temperatura normală a corpului, diferit faţă de superconductoarele artificiale, care necesită temperaturi extrem de joase pentru a funcţiona (-200 grade C). Toate superconductoarele sunt capabile de a stoca lumină (informaţie), aceasta explicând cum ADN-ul depozitează o atât de mare cantitate de date.
Mai este şi un alt fenomen legat de ADN şi găurile de vierme. Normal aceste găuri de vierme, extrem de mici, sunt foarte instabile, fiind menţinute numai pentru câteva fracţiuni de secundă. În anumite condiţii însă, ele se pot stabiliza formând domenii de vacuum. În aceste formaţiuni gravitaţia se poate transforma în electricitate. Domeniile de vacuum sunt mingi iradiante de gaz ionizat, care conţin cantităţi mari de energie.
S-a găsit că aceste domenii de vacuum emit unde de joasă frecvenţă, la fel ca cele emise de creierul uman şi din această cauză ele sunt capabile să reacţioneze la gândurile noastre. Mulţi spiritualişti produc astfel de mingi, sau coloane vizibile de lumină, în meditaţie, care cauzează o senzaţie plăcută. În anumite lucrări de vindecare a planetei, astfel de efecte luminoase pot apărea pe pelicula fotografică. Acest fenomen are legătură cu forţele de gravitaţie şi antigravitaţie. Ele apar ca găuri de vierme mult mai stabile în comunicaţie cu energii din afara propriului nostru spaţiu şi timp. În trecut cei ce experimentau o astfel de hipercomunicaţie erau convinşi că s-au întâlnit cu un înger. Nu putem fi niciodată siguri ce formă de conştiinţă vom accesa când folosim hipercomunicaţia. De asemenea sunt cunoscute anomalii gravitaţionale ale Pământului care contribuie la formarea domeniilor de vacuum.
Moleculele de ADN sunt construite dintr-un singur atom aranjat în formă dublu helicoidală. Asta ar însemna că oamenii de ştiinţă ar putea confecţionă un circuit de computer pe un singur atom, în final rezultând un “computer cuantic”. Guvernele American şi Japonez au alocat mari sume de bani pentru cercetări în scopul construirii de computere cuantice. Ele vor funcţiona de un miliard de ori mai rapid ca cele bazate pe cipurile de silicon şi practic nu consumă de loc energie! Şi se spune că ele vor fi capabile de a EVOLUA pe măsură ce procesează datele!!!
Aceste computere folosesc principiul cunoscut în fizica cuantică de “dualismul undă particula”, adică proprietatea unei particule subatomice de a se comporta fie ca o particulă, fie ca o undă de energie, în funcţie de conştiinţa observatorului. Acest efect de “flip-flop” între particulă şi undă, ar crea semnalele de “on” şi “off”, similare computerelor digitale.
Deoarece “biţii” acestor computere pot fi în cele două stări simultan, ar putea rezolva multe soluţii diferite în acelaşi timp. Şi spre surprinderea voastră vă informez că deja s-a construit unul format din 16 “cubiţi” (16 atomi diferiţi care oscilează între cele două stări).
Tot ceea ce ştiam anterior despre ADN se schimbă, în urma noilor studii, viaţa fiind deci creată de acest câmp de ENERGIE UNIVERSALĂ, care este INTELIGENTĂ!!!

S-a mai constatat de asemenea că:
1. Partea de 70% pasivă din ADN nu este pasivă de loc, ci foarte activă
2. Condiţiile normale din spaţiul cosmic cauzează formarea spontană a helixurilor ADN-ului
3. O bacterie crescută în spaţiul cosmic este de 300 de ori mai toxică decât cea crescută pe Pământ
4. Un organism marin simplu, evoluează spontan în prezenţa unei forme speciale de lumină
Din ce în ce mai mulţi cercetători avansează astăzi ideea unui Program Inteligent în creaţia Universului.
Se ridică întrebarea dacă această evoluţie a vieţii are loc liniar, sau în explozii, după care urmează milioane de ani de stagnare? Paleontologul David Sepkoski a descoperit existenţa un ciclu de 26 de milioane de ani. La sfârşitul fiecărui ciclu are loc o explozie de noi specii. Această concluzie a tras-o din studiul a 36.000 de fosile marine.
Concluzia este că cineva din umbră face jocurile în acest spectacol denumit viaţă! Cineva pur şi simplu schimbă codurile în ADN-uri pentru a forma noi specii, ele nu apar ca urmare a unui proces îndelungat de luptă pentru existenţă, cum greşit presupunea vechea teorie a lui Darwin!!! Şi acum să facem umătorul calcul. Ultima mare manifestare de noi specii a fost acum 65 de milioane de ani şi conform ciclului lui Rhode de 62 milioane plus sau minus 3 milioane, înseamnă că ne aflăm în pragul unui nou salt în evoluţie! Dacă este aşa putem vedea semne în schimbările factorilor exteriori ai Pământului?
Iată un scurt sumar al unor date preluate de la NASA, referitoare la sistemul nostru solar:
- Soarele înregistrează cea mai ridicată activitate din 1940 încoace, comparativ cu ultimii 11.000 de ani
- Mercur: s-au descoperit calote de gheaţă neaşteptate, însoţite de o intensificare a câmpului magnetic, pentru o aşa zisă “planetă moartă”
- Venus şi-a crescut luminozitatea cu 2500% şi a suferit schimbări atmosferice substanţiale în mai puţin de 30 de ani
- Pământul înregistrează schimbări climatice (încălzire) şi geofizice evidente.
- Marte are şi ea o încălzire globală, furtuni puternice şi dispariţii de calote glaciare polare.
- Jupiter: încălzire foarte puternică şi o creştere a luminozităţii norilor de plasmă cu peste 200%
- Saturn în ultimii 20 de ani, a suferit o abruptă descreştere în viteza de rotaţie şi o creştere a radiaţiilor X la ecuator
- Uranus: foarte mari modificări în luminozitate şi o creştere a activităţii norilor
- Neptun: o creştere cu 40% a luminozităţii atmosferice
- Pluto: creşterea cu 300% a presiunii atmosferice, deşi se îndepărtează de Soare

În 6,2 milioane de ani fiecare planetă şi sateliţii din sistemul nostru solar face un număr par de rotaţii de revoluţie şi ajung în perfectă aliniere. Aceasta se va întâmpla la 21 decembrie 2012! (6,2 este o armonică a ciclului de 62 milioane de ani descoperit de Rohde). Se observă că tot mai multă energie vine spre planetele din sistemul nostru solar, determinându-le să devină tot mai strălucitoare, mai fierbinţi şi crescându-şi câmpul magnetic. Acelaşi flux crescut de energie intră de asemenea şi în trupurile noastre!!! Dacă această energie ar fi fost “moartă” aceasta nu ar fi însemnat mare lucru, dar este evident că ea este vie şi este inteligentă! Ca urmare, fiecare persoană de pe planetă este supusă la o încărcare (activare a ADN-ului) care va avea ca efect un salt în evoluţia umanităţii!
Aceste transformări energetice ale planetei pot fi cauza creşterii numărului de raportări de fenomene paranormale, din ultimii ani. Este de asemenea cauza posibilă a creşterilor tensiunilor din lumea politică economică, religioasă şi socială. Orice discuţie raţională despre anul 2012 ar fi incompletă explorând doar schimbările prin care trece Pământul şi îmbrăţişând ideea că ne îndreptăm spre Apocalipsă.Cu aceste noi informaţii despre ADN se pare că se petrec mult mai multe decât ne-am putea imagina. Adică există SPERANŢĂ!!!


2.25 Tehnologii Secrete şi Porţi Stelare

Nenumărate secrete au fost şi sunt ascunse oamenilor de rând. Iată coperta din “Un Adevăr Incomod”, al lui Al Gore, comparată cu ceea ce se întâmplă la nivel de galaxie.



Este acesta un mesaj ascuns pe care fostul vicepreşedinte de la Casa Albă îl dă omenirii, cu privire la ceea ce va urma? Se referă el la schimbările climaterice, ce au loc la nivelul tuturor planetelor din sistemul solar, pe măsură ce ne deplasăm în galaxie, către o zonă cu densitate energetică mult mai ridicată?
Fizica actuală face apel din ce în ce mai mult la geometria sacră, arătând că universul are forma unui dodecagon, asemănător unei mingi de fotbal. Nenumărate formaţiuni geometrice, ce apar peste noapte în lanurile de grâu, mesaje codate de la fiinţe inteligente superioare, ne prezintă desene ce arată clar modul cum apar aceste geometrii, în funcţie de vibraţie şi cum ADN-ul uman se va modifica de la două la douăsprezece spirale.

Richard Hoagland a demonstrat cum în toate planetele există o structură de dublu tetraedru, ca expresie a vibraţiilor îngheţate. Această structură nu este prezentă numai la Pământ, ci de exemplu, e în concordanţă cu aranjarea petelor roşii ale lui Jupiter, cu zona întunecată de pe Neptun, sau cu lanţul vulcanic de pe Marte.
În afara realităţii noastre există o alta, paralelă, în care spaţiul şi timpul se inversează. Aceasta explică toate enigmele din fizica cuantică. O particulă aflată în realitatea noastră, denumită spaţiu - timp, este fixă în timp, putându-se deplasa doar în spaţiu. În lumea inversă, denumită timp-spaţiu, ea este fixă în spaţiu, dar se poate deplasa în timp. Un experiment recent a arătat cum o moleculă formată din 60 de atomi de carbon, având o lăţime de 1 nanometru, după reflexia de un perete, cu o grosime de 100 nanometri, se transformă din solid în energie pură. Materia pur şi simplu dispare! ADN-ul este o moleculă asemănătoare, care desfăşurată ar avea lungimea de peste un metru şi jumătate şi care se poate descompune în energie pură. Aceasta explică foarte bine principiul nonlocalităţii din fizica cuantică.
Un experiment interesant a fost făcut de cercetătorul rus Kaznecheyev, care a trecut printr-un ecran radiaţia unei culturi de celule infectate, la una sănătoasă. Când a trecut-o prin sticlă, nimic deosebit nu s-a întâmplat, însă când a transferat-o prin cuarţ, boala s-a transmis la cultura sănătoasă. Viruşii, după cum se ştie au forme geometrice şi în urma impactului cu cuarţul s-au transformat în unde, ajungând la cultura sănătoasă.
Fizicianul Dewey Larson a demonstrat că timpul este un domeniu tridimensional, existând un alt tărâm, unde timpul este extins. Einstein a lansat idea de spaţiu-timp continuum, presupunând că gravitaţia apare ca urmare a afundării planetelor în această reţea, curbând-o. Deci numai reţeaua aceasta şi ceea ce este deasupra reprezintă lumea în care trăim. Ce este însă dedesubt? Pentru a ajunge dincolo este necesar să facem o gaură de vierme. Putem face analogia cu un măr, sau un torus, unde în interior se află realitatea spaţiu-timp, iar în exterior timp-spaţiu. În spaţiu-timp avem 3 dimensiuni ale spaţiului şi una a timpului, de aceea ne putem deplasa în spaţiu, în cele 3 direcţii, însă suntem fixaţi în timp, în care nu ne putem deplasa, decât liniar, curgerea sa fiind asemenea unui rău. Pe de altă parte, în timp-spaţiu ne putem mişca în 3 dimensiuni ale timpului. Acesta este tărâmul viselor, planul astral, al experienţelor paranormale, prin care se poate vedea viitorul şi trecutul. Însă pentru a ajunge în acest tărâm avem nevoie de o poartă stelară. Pământul are propriile sale porţi stelare naturale, prin intermediul cărora se poate călători în timp. Acesta a fost motivul real al construirii monumentelor megalitice, cum ar fi cel de la Stonehenge, sau al piramidelor, în nici un caz ca loc de veci pentru un rege megaloman, cum încă mai cred unii.
În cartea sa “Cum Să Ne Activăm Percepţia Extrasenzorială”, Harold Sherman prezintă povestea prieteniei sale cu Watkins. În timp ce acesta din urmă efectua o expediţie în Antarctica, cei doi au menţinut un contact telepatic. După moartea lui Watkins, s-a constatat, prin citirea jurnalului său, că experienţele şi durerile fizice erau transmise prietenului său. Chiar şi după moartea sa, Watkins a intrat în contact telepatic cu Sherman, spunându-i că totul se vede ca nişte sfere concentrice, iar pentru a comunica, a trebuit să găsească un canal, ceea ce nu a fost tocmai uşor. I-a povestit despre chakre, că reprezintă diferite nivele ale sufletului, unde se petrec toate procesele conştiente. Procesul de ridicare a energiei kundalini face ca aceste chakre să colapseze, în sfere concentrice, cu centrul în centrul creierului. Tot ce se întâmplă, se întâmplă în interiorul acestor sfere.
Însă în centrul creierului se afla glanda pineală, ce are forma unui con de brad.

Vechile culturi se pare că aveau un respect deosebit pentru ea, căci o întâlnim în nenumărate texte, picturi şi monumente. Sumerienii au făcut desene oamenilor Anunaki, care aveau în vârful coifurilor această formă, de con de brad. Osiris, zeul lumii subterane, din mitologia Egipteană, este prezentat arătând cum energia kundalini se urcă spre glanda pineala, punctul de întâlnire al tuturor energiilor.

Când toate chakrele se mută în jurul capului, având în centru glanda pineală, putem avea acces la celălalt tărâm. Zeul babilonian Thamus tine în mâna sa un con.
În Hinduism, zeiţa distrugerii, Shiva are părul coafat ca un con, având încolăcit în jurul gâtului un şarpe şi desenul celui de al 3 lea ochi, în mijlocul frunţii.

Zeul vinului, Bachus, este reprezentat ţinând în mână un sceptru ce are în vârf un con. Alcoolul nu a fost denumit întâmplător şi spirt, ci ca fiind legat de spirit, pentru că el are capacitatea de a deschide glanda pineală.



Dionisus portarul lumii de dincolo, are în vârful lăncii tot un con. În Matei 6.22 Isus spune: “Luminătorul trupului este ochiul (atenţie ochiul, adică al 3 lea ochi, nu ochii). Dacă va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.”
Credeţi că toate acestea sunt simple întâmplări şi cei în cauză nu ştiau ce fac? Dacă încă vă mai îndoiţi, iată încă ceva care ar trebui să vă dea foarte serios de gândit! În piaţa Vaticanului, în zona denumită Curtea Conului, cea mai mare statuie are forma unui con de brad. Lângă ea se află un sarcofag deschis, asemenea celui din Camera Regilor din marea piramidă. Se ştie că acesta este simbolul dispariţiei morţii şi a tranziţiei către viaţa spirituală. Şi asta nu e totul. Lângă acestea se află un leu asemănător Sfinxului din Egipt, având la baza inscripţii cuneiforme. Care să fie oare legătura dintre creştinism şi vechii egipteni?


Şi neaşteptat, iată că însuşi papa are în vârful sceptrului său, bineînţeles un con de brad!

Desigur este deja prea mult ca toate acestea să fie simple coincidenţe. Este clar că ele reflectă vechi cunoştinţe, ţinute în secret, cu străşnicie de-a lungul mileniilor, departe de cei mulţi.
Trezirea glandei pineale are efecte extraordinare asupra expandării conştiinţei şi deschide accesul la toate cunoştiinţele universale. Această glandă se activează după ce nu mai este bombardată de fotonii trimişi de ochi, deci în prezenţa întunericului. Ea emite apoi melatonină, o substanţă care calmează sistemul nervos, înainte de culcare.
Stările de somn şi visare sunt similare cu cea de meditaţie, transă, hipnoză, sau experienţe mistice. Dimetriltriptamina (DMT) este o altă substanţă pe care glanda pineală o secretă, dând un ultim impuls în vederea deschiderii porţii spirituale. Această substanţă este aceeaşi cu cea folosită în poţiunile şamanilor, fiind extrasă din plante ca, yopo, sau ayahuasca, în scopul de a face experienţe de dilatare a timpului, călătorii în timp, călătorii în tărâmuri paranormale, întâlniri cu fiinţe spirituale, etc.
În interiorul său, glanda pineală este umplută cu apă, care în timp se calcifiază, datorită dietei greşite, fluorului din pasta de dinţi, fluoritei din apă, sau băuturilor carbogazoase. Simbolismul din Biblie, referitor la semnul fiarei, situat pe frunte (punctul negru), reprezintă situaţia când eşti prizonier în lumea materială, fără a avea acces la cea spirituală, adică trăieşti în întuneric, cum este cazul majorităţii oamenilor de pe Pământ. Structura interioară a glandei este similară cu a retinei ochilor, de aceea ea a fost denumită al 3 lea ochi, sau ochiul spiritual.
Ea lucrează asemenea unui televizor, furnizând imagini şi sunete, alimentate de imaginaţie. De aceea, atunci când închidem ochii încă mai putem vedea imagini, sau avem capacitatea de a vizualiza conştient, folosindu-ne ochiul minţii. Desigur, nu tot ce apare în creier este din cauza glandei pineale, doar când călătoreşti în timp, când ai vise, aceasta făcându-se prin interfaţa dintre cele două lumi. În absenţa luminii, în jurul glandei pineale se formează un scut electromagnetic, care are rolul de a o izola de toate radiaţiile exterioare, din spaţiu-timp, în scopul de a recepţiona informaţii din timp-spaţiu. Înăuntrul său, se formează mici molecule de microclusteri, care se transformă în unde, permiţând percepţia.
Nu întâmplător glanda pineală are cea mai mare concentraţie de sânge din corp, ci pentru că are nevoie de multă energie, pentru a se activa. În scopul de a-i uşura deschiderea trebuie să devenim conştienţi şi să ne acceptăm în totalitate, considerându-ne fiinţe divine.
Substanţe ca LSD sau DMT, au capacitatea de a o deschide forţat şi de a-i accelera funcţionarea, însă câteodată, pot duce la blocarea ei, apărând dereglări. Halucinaţiile apar ca urmare a lipsei de somn, când melatonina este secretată în timp ce eşti treaz. Aceasta se întâmplă în cazul bolnavilor de schizofrenie. Glanda pineală trebuie privită deci ca fiind o poartă hiperdimensională naturală.
Studiul timpanului urechii, a arătat că poziţia acestuia este în unghi. După modelul său a fost realizat un microfon tridimensional, apoi sunetul a fost redat în difuzoare holografice, obţinându-se un sunet holografic, similar cu o hologramă din lumină. Lobii urechii au unghiurile egale cu cele ale marii piramide din Egipt, după care se poate forma un tetraedru regulat, care atunci când stăm aşezaţi cu faţa în sus, are în centrul său, ce credeţi? Glanda pineală.

Nu-i aşa că natura este mai inteligentă decât cea mai fantastică imaginaţie omenească? Şi ca o consecinţă a acestei structuri geometrice, ce se formează la nivelul creierului, putem înţelege în sfârşit mesajul ascuns, de secole, în simbolul de pe spatele bancnotei de un dolar şi anume ochiul din piramidă.

Desigur, acuma ne punem întrebarea dacă şi cum am putea realiza un dispozitiv, bazat pe acest principiu? Sau dacă s-a realizat deja? În principal am avea nevoie de un recipient umplut cu apă pură, un sistem capabil de a realiza scutul electromagnetic şi un mecanism pentru a îl acorda, apoi maşina timpului ar fi pregătită pentru călătorii în lumile din timp-spaţiu. Ca metodă de a prelua imaginile ar putea fi folosirea unui gaz ionizat, bazat pe principiul ecranului TV.
Nenumărate surse de informare credibile ne spun că guvernul American a realizat de mult acest tip de vehicul stelar. Dezvăluiri ascunse s-au făcut mai ales prin intermediul filmelor, aşa zise ştiinţifico-fantastice, care în realitate au avut scopul de a pregăti conştiinţa umanităţii, pentru etapa următoare a evoluţiei sale, în care aceste tehnologii vor fi la ordinea zilei. Un exemplu este filmul Contact, în care omenirea, intrând în comunicaţie cu o civilizaţie din constelaţia Vega, primeşte planul de fabricare a unei astfel de maşini, care este apoi realizată şi testată.

Se poate observa cum părţile componente sunt, rezervorul şi inelele care, prin rotire cu o viteză foarte mare, creează scutul electromagnetic.
În epava navei prăbuşite la Roswell, în 1947, s-a găsit un cub capabil de a se deschide şi a arăta viitorul. El a fost denumit looking glass, fiind utilizat printre altele, pentru a falsifica alegerile prezidenţiale din anii 2000 şi 2004, ale lui George Bush.
Biologul american Dan Burish a făcut dezvăluiri senzaţionale despre proiectul Majestic, în care timp de 10 ani a făcut studii secrete în microbiologie, în Aria 51, împreună cu o rasă de extratereştri, venită din viitor, care fiind originară de pe Pământ, a suferit nişte dereglări genetice, ca urmare a unor cataclisme ce au avut loc în anul 2012. El a refăcut genetic sămânţa originară, ce a stat la baza vieţii pe Pământ şi a observat cum se poate crea şi modifica ADN-ul cu ajutorul vibraţiilor. Filmul The Last Mimzy este o dezvăluire ascunsă a tehnologiei looking glas şi a proiectului Majestic 12. Este vorba de doi copii care găsesc un cub venit din viitor, cu scopul de a lua o mostră de ADN, în vederea salvării acelei rase. În finalul filmului cubul crează o gaură de vierme, necesară călătoriei în timp.
În decembrie 2006, însă, toate aceste tehnologii de citire a viitorului, au fost dezactivate, deoarece se pare că ele pot influenţa negativ transformările ce vor avea loc în anul 2012 şi mai ales este vorba de inversarea axei polilor.
Un lucru foarte interesant apărea atunci când ajungeau la anul 2012; totul devenea alb şi nu erau capabili să mai vadă nimic. Totodată apărea o succesiune de viitoruri paralele, greu de descifrat chiar şi pe calculator. Dacă observatorul avea gânduri catastrofice, atunci vedea catastrofe şi distrugerea Pământului. Astfel au înţeles că viitorul nu poate fi prevăzut cu adevărat cu nici un fel de dispozitiv, căci el este în continuă transformare, în funcţie de gândurile şi emoţiile oamenilor.

De aceea vreau să subliniez, foarte clar, pentru toată lumea, că tot acest bombardament de profeţii catastrofice, începând cu cele din Biblie şi continuând cu cele ale lui Nostradamus, babei Vanga şi multe altele, care sunt astăzi la modă, nu trebuiesc luate în consideraţie!
Fiecare din aceşti profeţi a văzut doar o probabilitate a viitorului, care a fost influenţată de diverse polarităţi ale conştiinţei universale şi umane şi interpretată de propria minte logică, în funcţie de gradul său de înţelegere. Cum se vor petrece lucrurile cu adevărat nimeni nu poate spune cu precizie. Viitorul se scrie de către noi în fiecare moment şi depinde de noi dacă vom experimenta catastrofe naturale, războaie, sau vom face o tranziţie calmă, liniştită spre Noua Lume.
Dintr-o altă epava a unei nave extraterestre, în timpul celui de al doilea război mondial, au fost recuperate scaunul de pilotaj şi ecranul de proiecţie. Rezultatul a fost de-a dreptul uimitor şi anume, persoanei aşezate în acest scaun, i se amplificau gândurile, transformându-le în realitate şi era capabilă de a vedea în timp şi spaţiu. El funcţionează ca o interfaţă a conştiinţei, asemănător cu un amplificator psihic şi era folosit în scopul propulsării navei prin puterea mentală. A fost denumit scaunul Montauk.
Şi iarăşi prin filme s-a dezvăluit existenţa acestei tehnologii superavansate. În filmul Stargate colonelul O'Neal foloseşte scaunul străbunilor, în care puterea mentală îi este amplificată, fiind capabil să îndepărteze flota inamică, aruncând asupra ei globuri de foc. În filmul Minority Report, oameni, având puteri paranormale, aşezaţi în scaune plutitoare, îi transmiteau lui Tom Cruise imaginile pe un ecran gazos. În filmul XMen, se foloseşte un astfel de scaun pentru a-i depista pe mutanţii dispăruţi. În Total Recall, Arnold Schwartzeneger utilizează şi el un scaun miraculos, pentru a călători pe Marte.
Cercetările făcute în viitor cu acest scaun au găsit că, după 21 decembrie 2012, graficul nu mai are forma sinusoidală, ci devine o linie dreaptă. Subiecţii simţeau în acel punct, un baraj energetic, pe care nu erau capabili să îl treacă, fiind respinşi cu brutalitate. În acelaşi timp însă experimentau o expandare bruscă a conştiinţei, până la nivelul cosmic, în care nu mai există nici timp nici spaţiu, putând fi orice, o galaxie, sau un atom şi având acces la toate cunoştiinţele universale. Ciudat nu-i aşa?
Tehnologia Porţii Stelare, asemănătoare cu cea din filmul Stargate SG1, a fost realizată, după modelul celei rămase de la Atlantida, însă ulterior a fost îngropată sub gheaţa din Antarctica, pentru a nu permite unor entităţi negative să distrugă Pământul.
O altă realizare tehnologică secretă este Jump Room, în care cel ce intră se trezeşte instantaneu pe Marte, unde de altfel a fost realizată o bază, pentru evacuare, în caz de cataclisme.
Cercetătorul rus Serghey Smeliakov, a avut ideea de a diviza spirala timpului din calendarul Mayaşilor, la numărul de aur (1,618) care, după cum am mai spus este prezent peste tot în natură, în creşterea şi dezvoltarea organismelor, precum şi a galaxiilor. El a văzut că în punctele de diviziune au avut loc mari transformări istorice în evoluţia umanităţii, cum ar fi ridicări sau prăbuşiri de mari imperii, războaie, etc. Cu cât ne apropiem de anul 2012 succesiunea acestor puncte critice se accelerează, fiind unul în 2009, câteva în 2010, apoi vor avea loc la intervale de o lună, o săptămână, iar în ultimul an în fiecare zi!
Evoluţia nefiind un proces liniar, ci unul exponenţial, în ultima etapă va avea loc un salt brusc, care practic ne va propulsa pe o altă treaptă de existenţă, dezvoltându-ne toate abilităţile paranormale adormite. Practic, Pământul va trece printr-o poartă stelară şi va intra în timp-spaţiu, având o nouă vibraţie.


2.26 Ştiinţe Vechi

Toate informaţiile şi teoriile ştiinţifice, prezentate anterior, deşi par a fi noi, nu sunt deloc. Acestea au fost cunoscute de zeci de mii de ani, păstrându-se cu mare grijă, în secret, în cercuri restrânse, esoterice. Ele stau la baza cunoştiinţelor societăţilor secrete şi cu diverse grade de distorsiune, se întâlnesc chiar şi în principiile religiilor. Un lucru este însă clar, acest model al realităţii, este deosebit de elegant, cum de altfel şi trebuie să fie, având în vedere nivelul extraordinar de inteligenţă al Creatorului. Deşi este simplu de înţeles, ca principii generale, extinderea sa la infinit îi dă o complexitate aproape imposibil de imaginat pentru o minte omenească. Însă, ceea ce este cel mai important, explică toate enigmele şi toate blocajele, cu care s-a confruntat ştiinţa, secole de-a rândul.

Pentru început să vedem cum se regăsesc aceste concepte în unele din ideile principale ale vechilor religii existente pe planetă.

Creştinismul, deşi divizat în foarte multe subramuri şi secte, are însă câteva concepte comune şi anume:
- Creatorul (Dumnezeu) este spirit
- După moarte spiritul omului îşi continuă existenţa undeva în Împărăţia Cerului
- Admite existenţa altor lumi şi a unor fiinţe mai evoluate ( îngeri, arhangheli, diavoli, etc.)
- Isus s-a incarnat pe Pământ din spiritul Creatorului şi a demonstrat că legile fizice pot fi încălcate
- Isus însuşi a spus că şi noi vom putea face minuni ca şi el, dacă vom avea credinţă (în noi)
- Tot Isus a spus că toţi suntem fiii Creatorului şi suntem UNA

Islamismul:
- Există un singur Creator al universului (Allah)
- Legătura între Creator şi oameni este făcută prin intermediul îngerilor
- Creatorul a vorbit oamenilor prin profeţi (prin chanelling)
- După moarte sufletul merge în alte lumi pur spirituale (energetice)

Hinduismul:
- Există un Creator, mai marele tuturor, însă în trecut, diverşi zei (extratereştri) au trăit pe Pământ, printre oameni
- Sufletele se reîncarnează şi de fiecare dată acumulează o datorie (karma)
- Prin anumite practici şi autodisciplină se poate atinge starea de iluminare (conştiinţa intră în contact cu baza de date universală), în care toate adevărurile pot fi cunoscute
- Nirvana este ţelul hinduiştilor, în care sufletul se eliberează de ciclurile reîncarnărilor (trecerea într-un plan mai înalt de existenţă, prin evoluţie spirituală)

Budismul:
- Crede în ciclul de reîncarnare al sufletelor
- Prin practici de meditaţie, autodisciplină şi privaţiuni, se poate atinge o stare a conştiinţei în care omul se eliberează de suferinţa lumii fizice şi a trupului
- Viaţa este ca o călătorie
- Moartea este reîntoarcerea şi nu sfârşitul

Iudaismul:
- Crede în existenţa unui singur Creator care nu este material
- Crede în existenţa unui moment în timp în care cei morţi vor învia şi vor avea viaţă veşnică (trecerea într-un alt plan de existenţă
- Sufletele au libertatea de a alege între bine şi rău

Misticismul este prezent ca o ramură mai avansată a religiilor de bază, în care se pune accent pe experimentarea Divinului, prin care se poate cunoaşte adevărul şi deveni iluminat. Iată conceptele cătorva dintre ele:

Kabbalah (Iudaism):
- Creatorul este lumină
- Părţi desprinse din Creator au continuat procesul de creaţie la scară mai redusă
- Creatorul este una cu creaţia sa !

Sufismul (Islamism):
- Prin purificare şi stăpânirea ego-ului se poate ajunge la înţelegerea a cine este Creatorul
- Conceptul central este dragostea, ca o proiecţie a Creatorului
- Toate fenomenele sunt manifestarea unei singure realităţi

Misticismul Creştin:
- Adevărurile spirituale nu pot fi înţelese prin gândirea logică, ci prin experienţe
- Creatorul nu trebuie căutat în afară, El este în interiorul fiecăruia!
- Practicile spirituale, mai ales meditaţia, eliberează spiritul şi-l apropie de Creator
- Experienţele spirituale sunt atât de complexe, încât nu pot fi explicate în cuvinte

Vedanta (Hinduism):
- Natura omului este divină
- Scopul vieţii omului este de a realiza că este fiinţă divină
- Adevărata noastră identitate este pură, luminoasă, nemuritoare şi liberă
- Ţelul practicilor este de a atinge conştiinţa cosmică

Indienii nativi din America de Nord şi de Sud:
- Toată viaţa este sfântă;. pământul este viu
- Totul în natură are spirit şi există gardieni spirituali, ce asistă evoluţia
- Şamanii (vracii), prin anumite ritualuri şi ingerarea unor plante psihedelice, pot lua legătura cu spiritele, demonstrând puteri supranaturale
Vedem deci o mare diversitate de concepte prezente pe planetă, unele foarte diferite de altele, fiecare crezând că el ştie adevărata cale spre Dumnezeu şi că celelalte sunt rele. De multe ori, de-a lungul istoriei, s-a ajuns pană la crime şi războaie, cu scopul de a impune altora anumite idei, sau căi religioase. Aceasta se datorează diferitelor nivele de cunoaştere la care au ajuns diversele culturi, în funcţie de accesul lor la informaţie şi de cine au fost cei care le-au furnizat-o. Desigur, existenţa unui număr atât de mare de religii şi secte este un nonsens, o caracteristică a Epocii Necunoaşterii. Este timpul să ne maturizăm şi să înţelegem că Dumnezeu este unul singur şi că El este cu mult deasupra religiilor noastre copilăreşti şi distorsionate.
Toate separaţiile acestea sunt false, în fapt ar trebui să existe doar o singură religie, o singură spiritualitate, aceea a ADEVĂRULUI, a DRAGOSTEI şi a UNITĂŢII, separarea ei de ştiinţă fiind o altă ILUZIE, în care, din păcate, se lasă păcălită încă o mare parte din omenire.
Cele mai înalte cunoştiinţe au existat în Asia (India, Tibet) şi în America (indienii nativi). În Europa regimurile politice dictatoriale şi mai ales influenţa societăţilor secrete oculte, au impus o religie extrem de deformată, distorsionând şi falsificând adevăratele învăţături ale lui Isus! Vom vedea mai incolo de altfel, care a fost scopul şi mecanismul care a stat la baza înfiinţării religiilor.

Desigur cu toţii am auzit despre ştiinţa veche denumită Astrologie. A devenit un obicei monden să ne consultăm săptămânal, sau chiar zilnic horoscopul, în dorinţa de a şti ce ne aşteaptă şi dacă ne vor zâmbi sorţii norocului. Această ştiinţă, ca de altfel toate informaţiile vechi, s-a păstrat de la civilizaţia Atlantidei, care era deosebit de avansată, în comparaţie cu a noastră, cunoscând şi utilizând energiile ascunse ale universului, ce stau în spatele creaţiei.
Totul fiind perfect programat, înainte de a se încarna, sufletul îşi alege nu numai conjunctura vieţii, locul de naştere, părinţii, etc, dar şi conjunctura corpurilor cereşti, care va pune o amprentă netă asupra temperamentului şi caracterului individului. Să ne amintim că totul este energie interconectată, într-un singur sistem, deci aranjamentul aştrilor este asemenea unei matrici energetice şi ca atare determină influenţele corespunzătoare. De aici şi apariţia horoscopului, care desigur are o explicaţie fizică, căci aceste corpuri cereşti se deplasează permanent şi îşi schimbă aranjamentele energetice.
Atenţie însă să nu cădeţi în capcana acestui obicei, în care să vă încredeţi fanatic!!! Nu uitaţi că totuşi aveţi în fiecare moment posibilitatea de a alege CONŞTIENT, cel puţin între BINE şi RĂU, şi asta prin interpretarea mentală pe care o daţi evenimentelor. Energia noastră (gândurile, emoţiile) este CREATOARE, deci sfatul meu este să gândiţi tot timpul pozitiv şi că aveţi în fiecare moment şansa maximă de a vă realiza obiectivele dorite!!! Lăsaţi aştrii să-şi facă treaba lor. Oricum experienţele deja programate nu le veţi putea evita!

Foarte multă lume a auzit despre Yoga, dar în general aceasta este confundată cu un sistem de exerciţii fizice şi de respiraţie. În fapt este vorba de o întreagă filozofie despre viaţă şi univers, iar după aceste două etape premergătoare, se trece la exerciţii de meditaţie şi experienţe în afara corpului, mai apoi de control a funcţiilor vitale, putându-se provoca şi controla moartea clinică. Filozofia Yoga recunoaşte că omul este “fiinţă de lumină” ca şi Creatorul şi prin antrenamente încearcă să realizeze uniunea cu El şi starea de iluminare. Trupul fiind pur energetic, nu material, este conectat cu energia universală, prin centrii energetici (chackre), care trebuiesc activaţi. De asemenea, se înţelege că în tot şi în toate există două forţe complementare, necesare vieţii, şi anume masculin (yang) şi feminin (yin). Vă mai amintiţi că undele de torsiune fiind tridimensionale, au două componente, una care îi dă direcţia şi alta care-i dau caracteristicile? Acestea sunt cele două laturi ale sale.

O străveche practică asiatică foloseşte cristalele în scopul vindecării şi a evoluţiei spirituale. Ea se bazează pe faptul că fiecare cristal are o vibraţie energetică proprie, care aflat în preajma aurei umane o influenţează, ajutând la alinierea şi balansarea acesteia şi a centrilor energetici. Cristalele sunt materie organică, nici decum anorganică cum susţine biologia clasică, ele sunt vii, fiind de o mare complexitate şi o mare paletă coloristică.

Vechile scripturi Vedic (India), dau extraordinar de multe informaţii corecte despre creaţie şi univers. În viziunea acesteia, toată creaţia a apărut dintr-o respiraţie energetică a unicului Creator (Brahman). El a realizat mai întâi 5 nivele de vibraţie, care mai apoi s-au expandat în 7, prin apariţia polarităţilor (plus şi minus), la două dintre ele. Tot ceea ce există, este asemănat cu un ocean de energie, pe care o denumeşte prana. Sistemul nostru solar este umplut până la refuz cu prana, iar acest ocean mişcă corpurile cereşti. Tot oceanul de prana reprezintă o imagine completă a unui organism viu.
Clarvăzătorii din vechime, au făcut experienţe în afara trupului, relatând că au văzut cum arată unitatea de conştiinţă galactică a creaţiei şi au denumit-o “Copacul Lumii”. Multe dintre aceste legende spun că ajungând la trunchi şi căţărându-te în copac, vei avea experienţe mistice foarte puternice.

"Copacul Lumii" reprezintă de asemena ierarhia creaţiei pe diferitele nivele de conştiinţă, incepând cu viaţa anorganică şi continuând cu cea organică, anume plantele, animalele şi omul. După aceea se pot vedea fiinţele inteligente superioare, iar deasupra tuturor Creatorul.
În imaginea de mai sus se poate observa clar că este vorba de sfere înscrise în sfere, precum şi două zone conice, atât în nord cât şi în sud, cu sensul către centru. După cum este uşor de observat, această reprezentare nu este nimic altceva decât cea a unui torus, forma de bază a unităţilor de conştiinţă!!! Creatorul, situat în partea de sus, radiază 6 linii, ce arată ca o mişcare de vortex.
Anticii hinduşi şi scandinavi, credeau că macrocosmosul, sau marele univers este asemenea unui copac divin, crescând dintr-o singură sămânţă în spaţiu. Grecii, Perşii, Chaldeenii şi Japonezii, au legende ce descriu axa copacului, în jurul căreia se roteşte Pământul. Kabbala aseamănă creaţia cu un copac, ce are rădăcinile în realitatea spiritului şi ramurile deasupra Pământului. Copacul vieţii Scandinavian are pe ramurile sale 9 sfere, sau lumi, pe care Egiptenii le-au simbolizat prin 9 stamine de avocado. Toate acestea sunt închise în cea de a zecea sferă, sau oul cosmic.
Geometria Sacră poate fi urmărită de-a lungul timpului înapoi la Grecii antici, Egipt şi Atlantizi. Ea a fost foarte bine păstrată, în cercuri restrânse. Aceste geometrii au fost aplicate în construcţia marilor piramide, a templelor greceşti, cele ale Cavalerilor Templieri, ale masonilor, etc. În învăţăturile vechi despre geometria sacră, se credea că această creaţie, a tot ce este în univers, poate fi descrisă prin forme geometrice. În vremea Egiptului antic existau două şcoli secrete, una era denumită Ochiul Stâng a lui Horus, care studia principiile feminine ale creaţiei, de dragoste şi compasiune. Cealaltă, Ochiul Drept a lui Horus, preda principiile inteligenţei masculine ale creaţiei, de forţă şi logică.
Simbolul ordinului Masonic este un echer şi un compas, cele două instrumente necesare pentru a desena figurile geometriei sacre.

Creaţia este foarte bine exprimată simbolic, în Floarea Vieţii. La început Creatorul a creat din nimic o singură sferă centrală, apoi o altă sferă care se intersectează cu prima şi de-a lungul a celor 7 zile de creaţie, alte sfere, cu centrul în interiorul celei precedente.
Dacă colorăm cecurile ce înconjoară intersecţiile, vom obţine Fructul Vieţii.
Cercurile colorate cu forme rotunde, sunt denumite forme feminine, deoarece sunt rotunjite. Dacă unim cu linii toate centrele sferelor obţinem, partea masculină, cu forme rigide. Figura astfel obţinută se numeşte Cubul lui Metatron.
Filozoful Platon a descris aceasta cu 400 de ani înaintea erei noastre. Toate Solidele Platonice pot fi regăsite în acesta figură. O altă figură (simbol) care derivă din Floarea Vieţii este Copacul Vieţii, care reprezintă subiectul central în Kabbala, în care prin evoluţie se înaintează prin toate aceste puncte.

Poza de mai sus este celebra reprezentare a Omului Vitruvian, a lui Leonardo da Vinci. Ea arată că trupul omenesc se înscrie într-un pătrat, sau într-un cerc, după cum acesta îşi poziţionează mâinile. Circumferinţa pătratului este egală cu cea a cercului. Cercul mic reprezintă Luna, iar cercul mare Soarele. Raportul diametrelor celor două cercuri este egal cu cel dintre diametrele Lunii şi Soarelui. Triunghiul are exact proporţiile marii piramide a lui Kheops, având unghiul bazei de 51 grade şi 51 minute.
Întâmplare? Nicidecum. Atât egiptenii cât şi grecii antici ştiau mult mai multe despre fizica universului decât ştim noi astăzi.!!!

Simbolul acesta reprezintă celebra Stea a lui David, a evreilor, nefiind altceva decât o reprezentare în plan, a două tetraedre regulate întrepătrunse.
Platon explica în cartea sa Timaeus, că solidele platonice sunt formele de bază ce construiesc materia şi că aceste cunoştiinţe vin de la Atlantida.
La muzeul Ashmolean din Oxford, se află 5 solide platonice, sculptate în piatră, datate o mie de ani înainte de Platon.
Cosmologia Hindusă susţine că toată lumea fizică a apărut dintr-un sunet (vibraţie) primordial şi anume OHM, a lui Brahman.
Egiptenii obişnuiau să denumească materia ca fiind muzică îngheţată, ceea ce este exact ce ne demonstrează experimentul Cymatics.
Despre piramidele din platoul Giza s-a scris enorm. Se ştie nu numai că tehnologia de construcţie nu putea să fie decât cea antigravitaţională, dar şi că în dimensionarea şi proporţiile lor se ascund nenumărate informaţii, în ce priveşte cosmologia şi chiar profeţii ale viitorului. Vreau doar să arăt aici că Numărul de Aur este prezent, ca un indiciu de bază al creaţiei, în dimensionarea marii piramide. Dublul laturii bazei împărţită la înălţime, precum şi apotema împărţită la jumătatea laturii bazei, dau numărul phi.
Unul dintre simbolurile sacre ale Egiptenilor reprezintă un şarpe cu două capete având deasupra un vultur. Acesta reprezintă cele două aspecte ale undelor de torsiune, care îmbracă polarităţile Dimensiunii a Treia (binele şi răul, masculin şi feminin, lumină şi întuneric). Vulturul din vârf reprezintă Creatorul, ce veghează deasupra tuturor.

Alfabetul evreiesc a fost creat în cunoştiinţă de toate acestea, literele sale nefiind alese întâmplător. Prima literă este o spirală, adică phi. Dacă aşezăm aceasta în jurul axei unui tetraedru regulat şi o rotim, apoi o deplasăm pe verticală, pe feţele laterale vor apare, ca proiecţii, în mod succesiv, toate celelalte litere!!!
Vedem deci, cum multe cunoştiinţe au supravieţuit de-a lungul mileniilor, cu toate distorsionările şi manipulările respective. Un lucru este evident şi anume că una sau mai multe civilizaţii, deosebit de avansate, au existat în trecut pe Pământ. Este de acum timpul să reconsiderăm toată istoria rasei noastre şi să înţelegem că civilizaţia umană, a involuat, nicidecum nu a evoluat liniar din maimuţă şi din omul de grotă!!!


2.27 Teoria a Tot Ceea Ce Este

După toată această incursiune, putem în sfârşit să schiţăm un model al realităţii ADEVĂRAT , care într-adevăr să funcţioneze şi să ne dea explicaţii logice la toate enigmele şi paradoxurile ştiinţei. În termeni foarte simpli, acest model de explicare a felului “cum lucrurile funcţionează”, pleacă de la premisa, demonstrată prin nenumărate experimente, că tot ceea ce a fost, este şi va fi, pretutindeni, este o singură “entitate”, un singur sistem, cea mai simplă asemănare a sa fiind cu un ocean de energie inteligentă, pe care îl vom denumi ETER. Materia nu există, este o iluzie, iar legile fizice se supun celor ale oscilaţiilor şi ale mecanicii fluidelor.
Particulele subatomice se formează ca mici perechi de vârtejuri în apă, sub forma unui torus, ce se combină în structuri geometrice, asemenea Solidelor Platonice.
Frecvenţele vibraţiilor respectă proporţiile scării diatonice muzicale, adică a Numărului de Aur. Aceste vibraţii dau naştere la sfere circumscrise, care reprezintă cele şapte dimensiuni de bază, în care se experimentează viaţa, care la rândul lor, sunt divizate în alte şapte subdimensiuni şi tot aşa, până la infinit. Undele vibratorii deplasându-se în spaţiul tridimensional, nu în plan, arată ca nişte sfere ce se expandează, asemenea undelor de radio emise de o antenă. De aceea ele sunt formate din două unde plane, una care dă direcţia de propagare şi alta care îi dă caracteristicile. Din acest motiv ele au fost denumite unde de torsiune.
Tot ceea ce există este viu şi este supus unor cicluri periodice de evoluţie, după cicluri cosmice prestabilite. Scopul principal este experimentarea, prin creerea de lumi (universe, galaxii, stele, planete, minerale, plante, humanoizi), care au diferite nivele de frecvenţe, energii şi inteligenţă. Organele de percepţie ale fiinţelor, fiind limitate la anumite spectre de frecvenţă, crează iluzia separaţiei, diferitele densităţi, chiar dacă sunt în acelaşi spaţiu, nu se deranjează unele pe altele, asemenea posturilor de radio, din atmosfera Pământului. Totul este construit pe principiul fractalilor, sau dacă vreţi, al hologramei, adică întregul se regăseşte în formă identică, însă la scară mai mică, în toate părţile sale. Inteligenţa părţilor funcţionează după aceleaşi principii ca întregul, însă este ierarhizată pe nivele de conştiinţă. Fiecare parte are doar un singur ţel şi anume, de a se reuni cu totalul, acest proces fiind denumit evoluţie. Viaţa în sine există ca urmare a mişcării vibratorii în acest ocean energetic şi este structurată pe o multitudine de nivele de experienţă (densităţi de vibraţie).
Modelul final este foarte asemănător cu al unui JOC VIRTUAL PE COMPUTER, imaginile de pe monitor reprezentând materia, lumile, iar “software-ul” fiind de fapt inteligenţa, ce este prezentă în fiecare bit din această energie. Semnalele electrice şi partea de “hardware” sunt date de vibraţiile eterice. Diversele entităţi sunt preprogramate, prin intermediul ADN-ului, în scopul de a realiza anumite funcţii.
Deci, putem spune că universul este INTELIGENT şi TEHNOLOGIC. Conştiinţa este o caracteristică intrinsecă a tot ceea ce există. Ea este ETERNĂ şi deşi poate lua diverse forme fizice, îşi păstrează identitatea, adică “baza personală de date”.
Dacă astfel stau treburile în univers, înseamnă că se deschid perspective nebănuite în ceea ce priveşte noi forme de energie, inepuizabile şi gratuite şi de tehnologii, bazate pe antigravitaţie, teleportare, porţi stelare, călătorii în timp, etc…
Şi dacă forţa motoare ce stă în spatele formării materiei este CONŞTIINŢA, capabilă de a manipula şi controla energia brută, atunci însăşi legile fizice ale universului tridimensional pot fi încălcate, fenomenele paranormale devenind ceva “normal”, iar oamenii, pe măsura evoluţiei lor, se pot transforma în “superoameni”, dezvoltându-şi abilităţi şi puteri asemănătoare zeilor mitologici.

3. CREATORUL ŞI CREAŢIA

3.1 Puterea Imaginaţiei
Indiferent din ce domeniu ar fi creaţia umană, pe tot parcursul istoriei sale, ea are în spate o forţă motoare, o cauză. Legea cauzei şi efectului ne spune că nimic nu se întâmplă în univers fără a avea o cauză, de natură energetică. Nimic nu poate lua formă fizică, fie ea o operă artistică, o teorie ştiinţifică, un aparat tehnic, fără ca mai întâi să fi existat în forma unui gând, sub formă de imaginaţie. Ea reprezintă energia primordială care pune în mişcare energia brută şi o transformă în realitate fizică, în aşa zisa materie. Acesta este cel mai mare dar pe care Creatorul ni l-a dat când ne-a creat, “după chipul şi asemănarea Sa”. Ne-a dat-o în scopul ca la rândul nostru să creăm o lume proprie, o existenţă fizică tridimensională, asemenea unui teren de joacă, unde să ne desfăşurăm viaţa. Modul în care s-a realizat experienţa pe planeta Pământ în ultimele mii de ani, nu reprezintă decât una din infinitele variante posibile şi a fost creat de alegerea noastră conştientă, din fiecare secundă. Nu este nici pe departe cea mai bună, sau cea mai benefică, ci este doar atât: o variantă posibilă. Universul nu o judecă şi nu are preferinţe, doar vrea să experimenteze toate variantele posibile, din punctul său de vedere nimic nefiind dureros; noţiunile de timp, spaţiu şi luptă pentru existenţa neexistând cu adevărat.
Lumea gândului şi a imaginaţiei este o lume pur energetică, invizibilă ochiului, însă ea este reală şi de fapt este cea care împreună cu vorbele şi faptele reprezintă cele trei etape ale creaţiei umane. Tendinţa noastră de mai bine, de evoluţie, ne-a făcut să dezvoltăm ştiinţa şi tehnica, să creăm opere artistice din cele mai extraordinare, prin aceasta punându-ne amprenta în istoria planetei. Forţa imaginaţiei este de fapt tot ceea ce există în Univers, este esenţa Creatorului, este singura modalitate prin care s-a putut face posibilă realizarea de experienţe fizice într-o lume a absolutului.


3.2 Creatorul Universal

Absolutul a fost este şi va fi, peste tot şi în toate. Nu a existat, nu există şi nu va exista niciodată altcineva. El a fost denumit “Creatorul Unic”, sau “Tot Ceea Ce Este”, sau “Dumnezeu”, “Unicul Zeu”, “Marele Zeu”, în funcţie de preferinţele şi nivelul de înţelegere al fiecărei colectivităţi. Un lucru este însă sigur; indiferent ce nume i-am da nu are nici o importanţă. Important este să înţelegem cine este şi ce face în acest mare joc, denumit viaţă. Ca model fizic cel mai uşor de imaginat ar fi ca o “mare de energie conştientă”.
Acesta este cel mai mare secret al tuturor timpurilor, care s-a păstrat cu sfinţenie în cercuri secrete, de-a lungul mileniilor, de către cei “aleşi”, care i-au controlat şi dirijat pe cei mulţi. Nu se pune problema demonstraţiilor ştiinţifice, ele au existat şi există din belşug, însă nu sunt popularizate pe larg, din aceleaşi motive.
Deci, această energie conştientă de ea însăşi, în care fiecare părticică are proprietăţile întregului şi este în sine o unitate de conştiinţă, fiind nemişcată, tot ceea ce era capabilă să facă era doar să-şi imagineze, să viseze la tot felul de experienţe, de acţiuni care însă nu sunt posibile în lumea absolutului. Este la fel ca şi când stăm întinşi în pat cu ochii închişi şi visăm conştient că suntem pe plajă, pe malul mării şi ne simţim bine, relaxaţi şi fericiţi, în bătaia brizei şi a soarelui.
Şi atunci ce era de făcut? Absolutul fiind singur, doar el, nemaifiind nimeni altcineva, tânjea după experienţă, după tovărăşie. Nimic nu este mai trist decât să fii singur într-o cameră sferică cu pereţii albi, fără a vedea nici măcar un punct, fără a auzi nici un sunet. Cât credeţi că aţi putea rezista în această stare? Dar iată, deodată a apărut soluţia, idea primordială! Acest imens ocean s-a împărţit în miliarde şi miliarde de părticele, aceasta realizându-se asemenea mişcării valurilor adică prin vibraţie proprie, prin oscilaţie. Nu este o separaţie fizică, care de fapt nici nu ar fi posibilă.
Deoarece nu există “aici şi acolo”, cum ar fi posibil ca un sistem unic şi închis să se separe cu adevărat? Este doar un flux, o reţea infinită de curgeri energetice, datorate unei multitudini de frecvenţe de vibraţie, creând diverse zone distincte, ce ar putea fi interpretate de traductori adecvaţi, ca ochii şi urechile noastre, apoi interpretate în interiorului unui computer, creierul uman, ca fiind obiecte materiale separate şi distincte, având diverse forme şi culori.
Stările de agregare solid, lichid şi gazos s-au realizat prin câmpuri de forţă proprii, asemenea câmpului din jurul unui magnet. Deci lumile create, galaxiile, stelele, planetele sunt pur şi simplu imagini holografice, tridimensionale, formate din energie de tip luminos şi având diferite câmpuri proprii de forţă. Orice este în universul acesta, inclusiv omul, sunt realizate pe acest principiu tehnologic. Astfel s-au format lumi, s-au creat “realităţi virtuale”. Ele nu sunt solide, nu sunt materiale şi nici adevărate, sunt impresii, trucuri pe care creierul şi organele noastre de simţ ni le joacă pentru a ne păcăli şi a ne da senzaţia că sunt reale.
După realizarea cadrului, a decorului, a scenei, de care sunt responsabile anumite părţi specifice ale întregului, denumite Gardienii Creaţiei, s-au realizat actorii, adică fiinţele: plantele, animalele şi oamenii. Totul a fost proiectat într-un perfect echilibru, ca un lanţ interdependent şi cu o precizie matematică absolută, demonstrând un nivel incredibil de inteligenţă.
Fiecare din aceste fiinţe sunt de fapt instrumente, sisteme tehnologice foarte complexe, funcţionând pe principii informatice, asemenea computerelor. Ele sunt folosite de către entităţile de conştiinţă, aşa zisele suflete, sau spirite, în scop de experimentare, de-a lungul a multiplelor cicluri de încarnări. Aceasta se face prin relaţia pe care ele o au unele cu celelalte şi cu mediul înconjurător. Însă în adevăr nu există separaţie între ele şi nici între ele şi mediu, în spatele iluziei totul este interconectat, fiind un singur sistem. De aceea s-a spus din vechime că omul este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi că El este în fiecare dintre noi.
Pentru ca experienţa şi implicaţia să fie totale, de fiecare dată când un suflet intră într-un corp îşi şterge memoriile anterioare. Oamenii faţă de plante şi animale au capacitatea de a crea lumi după propria voinţa pentru a învăţa din diversele experienţe şi încet, încet, de a se reîntoarce la Sursă, prin călătoria lor de-a lungul unui lung drum, denumit evoluţie.


3.3 Creaţia şi Experimentul Vieţii

În acest complex de lumi, care sunt în număr infinit, există diferite nivele de experienţe, bazate pe aşa zisele legi fizice specifice, care însă nu sunt altceva decât limitări voite, ce oferă fiinţelor anumite grade de libertate, în care sunt posibile anumite spectre de probabilităţi. În principiu sunt şapte nivele de bază, fiecare având diferite scopuri şi funcţii, în marele plan al creaţiei.
Mineralele sunt pe nivelul întâi, plantele şi animalele pe nivelul al doilea, iar omul pe cel de-al treilea. Ce este mai departe, pe al patrulea nivel şi cum vom putea ajunge acolo, acestea sunt cu adevărat întrebările pe care trebuie să ni le punem în aceşti ani decisivi, căci eşecul de a promova la nivelul următor ne va face să rămânem încă un ciclu de douăzeci şi cinci de mii de ani în lumea tridimensională, până când vom fi pregătiţi să mergem mai departe.
Deoarece nu este nimic altceva decât conştiinţă, evoluţia conştiinţei nu se poate face altfel decât conştient, prin voinţă proprie, ea nu poate fi impusă de altcineva, ci doar asistată.
Din studiul evoluţiei vieţii în trecut, se poate concluziona că după anumite cicluri de acumulări cantitative au loc salturi calitative, care pur şi simplu propulsează o specie de pe un nivel inferior pe altul superior. Nici pe departe nu este vorba de un proces liniar. Evoluţia nu este legată neapărat numai de factorii climaterici şi cei de nutriţie, aşa cum greşit a presupus Darwin.
Forţa motoare este “intenţia”, cum de altfel a presupus Descartes, ea poate apare şi ca o reacţie la schimbarea condiţiilor exterioare, însă nu este vorba de procese pur mecanice, ci energetico-vibratorii, influenţa conştiinţei trebuind înţeleasă ca fiind primordială - atât conştiinţa proprie, cea de grup, cât şi conştiinţa mai înaltă, care este responsabilă de planeta Pământ. Aşa cum au arătat cercetările recente asupra ADN-ului, acesta este format, sau modificat, în funcţie de frecvenţa vibraţiilor luminoase exterioare şi nefiind nimic “solid”, orice structură, fie ea celulă sau organism sunt modificate instantaneu, într-o clipire, odată ce i s-a modificat frecvenţa vibratorie.
Este, dacă vreţi o analogie, exact cum ar fi crearea de imagini pe monitorul unui computer; ea există atâta timp cât există impulsurile electromagnetice necesare şi este în funcţie de acestea. Odată înţeles acest lucru, este uşor de imaginat cum evoluţia se face după voia şi planul Creatorului, în etape, trecerea de la un nivel la altul, nefăcându-se, aşa cum greşit a presupus ştiinţa clasică materialistă, prin tranziţii liniare de milioane de ani. De altfel, cercetările arheologice moderne contrazic faptul că omul se trage din maimuţă. El este doar înrudit cu aceasta.
Fizica cuantică a demonstrat că particulele subatomice nu sunt mici unităţi solide, ele sunt formate din nori vibraţionali energetici; adică electronii, protonii şi neutronii nu respectă modelul planetar în miniatură, ci mai degrabă sunt aglomerări de vibraţii cu mişcări atât de rapide încât se creează o ceaţă, fără a avea o formă anumită. În plus, ele apar şi dispar din realitatea noastră, călătorind în mai multe realităţi paralele, cu viteze atât de mari, încât percepţia noastră nu este conştientă de aceasta. Însă aceste particule subatomice, sunt formate la rândul lor din puncte fixe date de undele staţionare ale intersecţiilor acestor mişcări vibratorii. Unităţile vibratorii de bază, sunt asemănătoare cu nişte vârtejuri, sau cu două pâlnii puse cap la cap.
Acestea se asociază în forme geometrice, asemenea Solidelor Platonice, dând naştere aşa ziselor particule subatomice, care la rândul lor formează atomul. Toate însă sunt de fapt punctele fixe (nodurile staţionare) care crează impresia de particule. Odată cu schimbarea frecvenţei de vibraţie a mediului respectiv, aceste structuri geometrice îşi schimbă forma la cea corespunzătoare. De exemplu, pentru dimensiunea a treia, în care noi suntem acum, aceste forme reprezintă două tetraedre regulate cu bază comună, iar pentru densitatea a patra, un cub.


3.4 Uitarea

Intenţia Creatorului de a realiza aceste lumi şi experienţe, a fost şi este de curiozitate, dragoste absolută şi bucurie. Cu timpul însă, entităţile separate din întreg, de-a lungul succesivelor incarnări, s-au lăsat furate de stimulii exteriori şi de intensitatea evenimentelor, uitând cine sunt, de unde vin şi în ce scop sunt aici, implicarea devenind totală, iar trăirile îmbrăcând de multe ori forma luptei pentru supravieţuire, dând naştere la adevărate tragedii. Uitarea este o caracteristică funcţională a conştiinţei şi anume de a se lăsa furată de experienţă, de a lua forma ei. Este ca şi când ne uităm la un film de acţiune, cu mare încărcătură emoţională şi uitam cine suntem, nu mai suntem conştienţi unde ne aflăm şi ce este în jurul nostru, devenind parte din acţiune, plângând sau râzând, împreună cu personajele virtuale ale filmului. Conştiinţa pură are tendinţa de a trăi în prezent, doar mintea este maşinăria ce face analize ale trecutului şi estimări viitoare, bazându-se pe informaţiile luate din mediul exterior, care au fost stocate în baza sa de date. Ea este asemenea unui computer, care trăieşte numai la nivelul trupului şi al acestei realităţi, a acestei iluzii, fiind conştientă numai de informaţiile recepţionate prin intermediul organelor de simţ.
Însă nici ea şi nici trupul nu reprezintă adevărata noastră identitate, ele sunt unelte de experimentare. Adevărata esenţă a noastră este entitatea proprie de conştiinţă, sufletul, care este etern, este liber şi este cunoscător al adevărului. Percepţia la nivelul sufletului este de fapt cea adevărată, ea este singura capabilă de a ne scoate din iluzie şi de a ne elibera.
La începutul creaţiei sufletele îşi aminteau cine sunt, iar viaţa era un adevărat Paradis, trăind în pace, armonie şi dragoste. Însă această experienţă era unilaterală, astfel încât s-a trecut la extinderea spectrului ei de la pozitiv la negativ. De aceea s-a introdus uitarea, ştergerea memoriilor anterioare şi apariţia entităţilor, aşa zise negative, demonice.
Ele nu fac parte din alt sistem, căci nu mai există nimeni şi nimic decât Dumnezeu, Satana fiind o altă faţetă a Sa. Crearea celor două forţe “binele şi răul”, a fost necesară pentru realizarea experienţelor complexe, fiecare suflet având în fiecare moment libertatea de a alege între cele două. Aceasta duce la evoluţia spirituală, şi pe măsura revenirii memoriilor anterioare, sufletul începe să facă alegeri din ce în ce mai pozitive, în interesul grupului, nu doar al celui personal.
Noţiunile de bine şi rău nu sunt reale, în sens intrinsec, ele sunt date de interpretarea mentală personală, în funcţie de concepţiile şi modelul de viaţă al fiecărei colectivităţi, de-a lungul timpului. La fel noţiunea de suferinţă, este iluzorie şi relativă. Totul este interpretarea minţii, este reacţia la evenimentele exterioare pe care aceasta o dă în funcţie de programarea care i s-a făcut. La naştere, fiecare individ are memoria “albă”, apoi pe măsura trecerii timpului, toţi cei din jurul său, părinţi, educatori, prieteni, rude îi adaugă un sistem de concepţii şi credinţe, despre ce este viaţa şi cum trebuie ea trăită. De aceea nu vom întâlni doi oameni care să gândească identic, ci care au doar puncte comune.
Păcatul nu există cu adevărat, nimeni nu este pedepsit după moarte pentru păcatele sale şi nu există un astfel de loc fizic, denumit Iad, unde cei răi vor îndura chinuri groaznice. Este o minciună inventată de cei care au avut intenţia de a-i ţine pe cei mulţi în frică, cu scopul de a-i putea conduce şi controla. Iadul adevărat este aici pe Pământ şi este dat de erorile în gândire, care ne ţin în energie negativă şi ne transformă experienţa vieţii într-un coşmar.
Mecanismul de funcţionare al minţii şi al maşinăriei umane este următorul: în timp, programările anterioare se înregistrează în baza de date şi la orice stimul sau acţiune care se repetă reacţia este identică, automată, fără a o mai trece prin gândire, prin filtrul raţiunii. Putem spune că în cea mai mare parte funcţionăm pe “pilot automat”. Nimic însă nu este mai dăunător evoluţiei conştiinţei noastre decât acest mod de a trăi mecanic, inconştient. Ne transformă într-un “robot”, ce are aceleaşi tabieturi, aceleaşi ticuri, sau mişcări necontrolate, dă aceleaşi replici, face aceleaşi glume, şi aşa mai departe. Sufletul devine un “spectator” fără a lua iniţiative proprii, iar experienţa este de tip “reactiv” la evenimentele şi stimulii exteriori, fără putinţa de a o controla.
Să ne reamintim că forţa creatoare este conştiinţa, ea crează materie, experienţe fizice. Suntem înzestraţi cu această putere de a alege în fiecare moment, dintr-o gamă de probabilităţi, pe cea care ne este cea mai avantajoasă şi plăcută.
În timp ce sufletul propriu stă într-o stare de “adormire”, alte entităţi de conştiinţă, din acest câmp de conştiinţe care ne înconjoară, iau comanda trupului şi a minţii noastre, folosindu-se de noi. De cele mai multe ori, acestea sunt din spectrul negativ. Ele ne supraîncarcă mintea cu gânduri negative, care se amplifică şi se învârt în cerc, făcând analize inutile, efectul fiind secarea trupului de energie şi de multe ori dureri de cap, sau de inimă.
Acesta este modul în care majoritatea dintre noi funcţionăm, pentru că nimeni nu ne-a învâţat altfel şi pentru că am fost păcăliţi în ceea ce priveşte propria noastră identitate, cine suntem, de unde venim şi unde ne ducem şi de ce performanţe suntem capabili. Ni s-a spus că avem un creier din care nu putem folosi decât 5-10 % şi un ADN din care 90% este reziduu, neavând nici o utilitate.
Adevărul este însă altul! Natura nu ar fi făcut risipă de material dacă el nu ar fi fost necesar; chiar dacă nu în prezent, el va fi utilizat în viitor. În aceasta constă evoluţia omului, spre asta tindem în viitorul apropiat şi vom discuta ce consecinţe extraordinare va avea asupra noastră.
Ce este de făcut? Aşa cum spuneam, evoluţia nu se face de la sine, este doar ajutată şi asistată, fiecare individ trebuie să vrea să evolueze, să aibă voinţa de a lucra cu el, în sensul autocontrolului personal - a ceea ce gândeşte, simte, sau face. Cum se poate realiza practic aceasta?
Mai întâi prin cunoaşterea şi acceptarea adevărului. Nimic nu se poate face cu jumătate de măsură, fără a fi convins. Apoi prin exerciţii menite a opri acţiunile şi mintea, gândurile. Sigur, la început aceasta va părea imposibil, căci iureşul gândurilor este asemenea unui fluviu care se pare că curge continuu, fără a avea nici un control asupra lui, dar după un timp lucrurile se vor schimba şi o pace mentală nemaiîntâlnită anterior, ne va cuprinde fiinţa. Aceasta este prima victorie în stăpânirea şi controlul complexei maşinării umane.
Etapa următoare este observarea conştiinţei şi a energiei proprii şi observarea altor persoane. Încet, încet, vom înţelege mecanismele energetice care ne pun în mişcare şi câte din gândurile şi acţiunile noastre sunt efectul voinţei personale şi câte nu. Vom vedea când conştiinţa este trează şi când adoarme, funcţionarea noastră fiind controlată de forţe exterioare.
Abia după ce am înţeles aceasta, este timpul exerciţiilor de autocontrol, care au scopul de a ne pune în controlul propriei noastre persoane, cât mai mult posibil. Foarte mult de lucru vom avea cu controlul şi stăpânirea gândurilor inutile şi a emoţiilor negative, care nu sunt nici necesare, nici în avantajul nostru.
Cu timpul, intensitatea şi durata acestora se va reduce drastic, efectul fiind o pace mentală, o mai mare putere de focusare şi concentrare şi un surplus general de energie. Stând mult mai mult în partea pozitivă a experienţei, ne vom simţi mai bine, mai veseli, fiind mult mai mult tentaţi de a avea relaţii de dragoste şi compasiune faţă de semenii noştri.
De fapt, vom descoperi o lume nouă, un mod nou de a trăi şi percepe viaţa, necunoscut anterior şi ne vom îngrozi cât de distructiv am putut să trăim înainte. Să nu uităm că fiecare gând şi emoţie îşi au un corespondent chimic, emis de creier şi care se îndreaptă la fiecare celulă. Gândurile şi emoţiile negative emit substanţe otrăvitoare, care pur şi simplu distrug sănătatea celulelor. Şi ne mai întrebăm de ce medicina modernă a constatat că stressul este principala cauză a bolilor grave!


3.5 Totul Este Doar o Joacă

Creatorul, la nivelul său de conştiinţă, stă într-o stare de permanent extaz şi dragoste necondiţionată pentru creaţia sa. Experienţele, aşa zise negative, sau dramele, nu sunt percepute de El astfel. Ele sunt doar experienţe şi nimic mai mult. De ce? Pentru că este conştient că nu sunt reale, aşa cum noi stând relaxaţi în fotoliu şi urmărind un film, ştim că este doar un film, iar actorii nu se omoară cu adevărat. În lumea absolutului neexistând timp, totul se întâmplă simultan, într-un permanent “moment prezent”, toate scenariile fiind scrise dinainte, uitarea făcându-le reale şi mai ales palpitante. De fapt fiecare conştiinţă trece, prin alegerile proprii, prin realităţi paralele, sau mai bine zis, spectre de realităţi paralele, dinainte proiectate, ce oferă un surplus de suspans Creatorului, care aşteaptă să vadă ce alegere se va face în momentul următor.
Mai pe înţelesul tuturor, este vorba de faptul că, deşi rezultatul se ştie, este asigurat, căile de ajungere la destinaţie sunt multiple şi fac parte din înzestrarea fiecărui suflet cu libera alegere, peste care nimeni nu intervine. Astfel putem înţelege de ce Dumnezeu nu intervine să facă pace şi bunăstare pe planetă, căci aceasta a fost alegerea noastră. Noi am creat această lume şi numai noi, atunci când vom avea voinţa necesară, o vom putea schimba.
Înainte de fiecare întrupare, sufletele îşi aleg conjunctura, scenariul în care va avea loc viaţa respectivă, în funcţie de agenda proprie, aceasta având în final un singur scop, să înţeleagă că cel mai important lucru este dragostea, care reprezintă tot ce este, şi să evolueze spiritual.
Scopul suprem al fiecărui suflet, de-a lungul acestei lungi călătorii cosmice, este de a se reîntoarce înapoi la Sursă şi de a avea pace şi linişte. Însă pentru aceasta el trebuie să treacă printr-o serie de experienţe, total opuse, până când va realiza că totul este doar lumină şi iubire necondiţionată, că toţi suntem unul şi să descopere divinul înăuntrul său. Adevăratul nostru scop aici pe planetă, este de a descoperi scânteia de divin din sufletul nostru. Când vom ajunge să realizăm aceasta, ca prin farmec, viaţa noastră se va schimba la o sută optzeci de grade. Până atunci însă, vom orbecăi în întunericul adânc al necunoaşterii şi al uitării şi vom sta în partea întunecată a lumii, desigur cu efectele dureroase aferente.
Totul fiind dinainte programat, drumul fiecărui suflet este, în felul său, perfect calculat, cu o precizie matematică şi oricât de grele ar părea unele situaţii prezente, în ansamblu aceasta este calea perfectă pe care trebuie să o parcurgă, destinaţia fiind dinainte asigurată. Fiecare suflet are proprii săi ghizi astrali, entităţi energetice de lumină care-l ocrotesc şi direcţionează prin viaţă, asemenea părinţii pe copii.
Deci să nu ne temem, să nu ne fie frică de viitor! El este asigurat, este cea mai bună variantă pentru noi, pe drumul evoluţiei.
Frica de moarte, este poate cea mai mare frică pe care o avem. Însă aşa zisul moment al morţii este de fapt cel mai minunat moment al vieţii, în care sufletul eliberat de carcasa şi limitările trupului, experimentează extazul, uniunea cu tot ce este, iubirea necondiţionată şi potenţa absolută. De fapt este şederea aici pe planetă, care ar trebui să ne înspăimânte mai mult decât părăsirea ei! Aici suntem doar călători astrali, extratereştri, originea şi locul nostru real nu este aici, ci în lumea absolutului, unde nu există suferinţă sau luptă pentru supravieţuire.
Deci să ne bucurăm, să privim fiecare eveniment din viaţa noastră cu recunoştiinţă, căci el ne ajută să ne autodefinim “cine suntem şi cine vrem să devenim”, astfel ca prin propria voinţă să evoluăm spiritual. Să fugim de orice interpretare negativă pe care ego-ul nostru este tentat să o dea; este numai împotriva noastră. Şi dacă nu ne place prezentul, cel mai simplu este să ne fixăm un obiectiv, o viziune clară despre viitor şi să ne focalizăm asupra ei. Numai astfel vom putea opri stilul acesta de a trăi “în cerc “, adică de a ne învârti în jurul aceluiaşi punct, mereu, mereu, până la sfârşitul vieţii.
Să învăţăm să acceptăm. În vechime se spunea că fiecare om are o soartă, cu care trebuie să se împace, căci nu o poate schimba. Nimic nu se întâmplă întâmplător în acest univers, totul este perfect proiectat dinainte, cu precizie matematică.
Accidentele se întâmplă pentru că au un scop, atât pentru conştiinţa proprie, cât şi pentru cea de grup. Iar moartea nu vine decât când sufletul şi-a încheiat agenda şi nu mai are nici un scop aici. Atunci se reîntoarce de unde a venit, pentru a reanaliza cele învăţate şi a vedea ce este cel mai bine de făcut în continuare. Trupul fizic este cel care rămâne şi conform principiului că “nimic nu se pierde, totul se transformă”, reintră în ciclul natural al Pământului, devenind din nou viaţă, hrană pentru plante şi animale.
Vedem deci cât de magistral este acest proces, denumit viaţă şi cât de perfect este el proiectat. Cât despre noi, nu avem nici un motiv de frică, doar de bucurie şi de a folosi fiecare moment la maximum. Viaţa este un dar preţios şi este prea scurtă pentru a o irosi în van. Deci să ne fixăm obiective din cele mai grandioase, să creăm cât mai mult şi mai extraordinar. Numai astfel în final, vom putea zice că am trăit cu adevărat.
De deasupra, privind peste veacuri, lucrurile mici de satisfacere a nevoilor trupeşti, sau lupta pentru existenţă nu se văd. Ceea ce se vede şi ceea ce rămâne de-a lungul istoriei unei civilizaţii sunt creaţiile ei, operele de artă, ştiinţele, filozofiile, tehnologiile, construcţiile.
Numai când ne uităm în viitor totul pare complicat, dacă ne uităm în trecut, observăm cum totul este perfect şi parcă nu există secvenţialitate, toate evenimentele par să fie acolo simultan; experienţele negative au dispărut rămânând doar nostalgia unor vremuri frumoase.


3.6 Despre Energie

Totul este energie, noi înşine suntem energie. Orice gând, orice senzaţie, orice sentiment este o emisie de energie care călătoreşte instantaneu în tot sistemul. În fiecare secundă recepţionăm semnale energetice atât de la alţi oameni, cât şi de la mediul înconjurător. Viaţa ca definiţie, nu este altceva decât un proces fizic şi mental datorat curgerii energiei. Fluxurile de energii, având nenumărate frecvenţe, se intersectează creând o reţea de o complexitate greu de imaginat. Dacă această mişcare, această vibraţie ar înceta, totul, galaxii, stele, planete şi fiinţele aferente ar dispare instantaneu, aşa cum imaginea de pe ecranul televizorului dispare când îl închidem.
Totul este interconectat la nivel energetico-spiritual, nimic nu este separat; nu există decât un singur sistem. Aceste energii, având frecvenţe diferite de oscilaţie, se suprapun în acelaşi spaţiu, asemenea semnalelor radio, fără a se deranja unele pe altele. Fiecare entitate recepţionează semnalele pe care este acordată, asemenea recepţiei staţiilor TV. Percepţiile organelor de simţ sunt limitate la anumite game de frecvenţe, în funcţie de realitatea pe care este proiectată să o experimenteze.
Unele trupuri au densităţi energetice mai mari, cum este cazul omului, altele mai rarefiate, cum sunt de exemplu îngerii. Corpul fizic al omului nu este singurul, mai sunt încă şase învelişuri similare, având densităţi din ce în ce mai mici, aşa zisele corpuri de lumină, cum ar fi corpul astral, sau cel eteric. În timpul somnului corpul astral se desprinde de cel fizic călătorind prin realităţi, prin această mare de energie conştientă, trăind diferite aventuri, care sunt la fel de reale sau virtuale, ca şi cele trăite în starea de veghe. Fiecare gând creează o realitate, iar gradul ei de densitate, adică de materializare în lumea fizică depinde de intensitatea sa. Orice gând, orice emoţie este energie creatoare, creând o hologramă luminoasă, în această hologramă generală mutidimensională. Crearea realităţii fizice necesită însă o intensă focusare şi menţinerea aceluiaşi gând (obiectiv) timp îndelungat. În acest proces de redescoperire a adevăratei noastre identităţi, de reamintire mai exact, este inclus şi Creatorul, el însuşi redescoperindu-se pe El şi evoluând, la rândul Său, căci nefiind separaţie între noi şi El, ceea ce noi facem, facem pentru El.
Noi şi El suntem acelaşi, toţi suntem acelaşi, suntem pentru El cum sunt celulele pentru trupul nostru.
Energia care stă la baza emoţiilor umane este de o intensitate foarte redusă, deşi însumată poate ajunge la valori imense, aşa cum o demonstrează procesele din univers. La nivel personal, însă, ea nu poate fi percepută nici de organele de simţ, nici de aparate electromagnetice de măsurare. Singurul aparat capabil de a o înregistra este trupul uman. El este sensibil la aceasta şi răspunde foarte prompt la orice stimul.
Când suntem nervoşi sau supăraţi, frecvenţa energetică este şi ea joasă, iar nivelul de energie din corpul nostru este scăzut. Când suntem veseli, iubitori, frecvenţa este ridicată şi suntem plini de energie, capabili de a “răsturna munţii”. Frecvenţa noastră vibratorie şi nivelul energetic sunt în strânsă dependenţă de emoţiile noastre. De aceea este foarte important autocontrolul şi să stăm cât mai mult în energie înaltă, căci toate celulele din corpul nostru se bucură, fiind hrănite cu “apă vie”, memoria funcţionează mai bine, şi ne simţim perfect sănătoşi. Situaţia opusă este “autodistructivă” şi chiar dacă efectul nu se observă imediat, în timp el va apare cu siguranţă.
Orice contact interuman, nu neapărat numai cel fizic, implică un schimb de energie, persoanele respective influenţându-se reciproc. De aceea dacă schimbul de energie se face conştient şi nu egocentrist, atunci ambele persoane vor avea de câştigat, în sensul că îşi vor amplifica energia proprie, deoarece ea este infinită în univers. Faptul că nu avem din belşug energie, este din cauză că noi o blocăm mental, prin gânduri şi atitudini negative.
Cu răbdare, vom putea învăţa să ne observăm nivelul de energie şi de vibraţie, nu este greu de loc. Vom vedea că la anumite ocazii, Crăciun, de ziua onomastică, la un mare meci de fotbal, la un concert, suntem superenergizaţi, în timp ce la lucru, monotonia a ceea ce facem ne ţine într-o vibraţie şi energie foarte joasă, abia după ora închiderii parcă mai prindem puţină viaţă. Concluzia este să încercăm pe cât posibil să facem ceea ce ne place, dacă nu în totalitate, măcar în timpul liber. Să creăm, să avem un hobby, să iubim, să râdem să ne bucurăm din orice. Acestea au efectul de a ne rebalansa energia şi de a ne reîncărca.
Conştiinţa are o proprietate foarte interesantă, în ceea ce priveşte frecvenţa. Din punct de vedere fizic, ierarhizarea conştiinţei pe diferite nivele de evoluţie, s-a făcut prin diferenţierea frecvenţelor vibratorii. Frecvenţa mai ridicată înseamnă un grad mai ridicat de percepţie a sistemului, ca întreg, prin luarea de informaţii din baza de date universală.
Efectele acestei creşteri vibraţionale sunt din punctul nostru actual de vedere de-a dreptul miraculoase. De fapt miracolele sunt fenomene naturale, reale, posibile însă în alte condiţii de frecvenţă. De-a lungul istoriei omenirii, au demonstrat-o nenumăraţi maeştri, vindecători, oameni capabili de a levita, de a se teleporta, de a călători în timp (aşa zişii profeţi), de a comunica telepatic cu alte entităţi mai evoluate, extraterestre şi chiar de a crea sau modifica materia. Şi toate acestea doar cu ajutorul minţii.


3.7 Învăţături Vechi

Toate aceste adevăruri au fost şi sunt în faţa ochilor noştri, dar necunoaşterea şi iluzia luptei zilnice pentru existenţă, precum şi manipularea din umbră a ştiinţei şi tehnologiei, ne-au făcut să le sfidăm, ca şi când ar fi invenţii sau minciuni. Şi am crezut că există unii oameni mai speciali decât alţii. De aceea nici nu ne-am pus problema ce au acei oameni în plus faţă de noi. Adevărul este că ei nu au nimic în plus, decât credinţa, în ei şi în puterea Creatorului, cu care se simt conectaţi.
Din cele mai vechi timpuri, au existat cunoştiinţe înalte despre legile universale, ţinute în secret, care au făcut ca puterea să fie concentrată în mâinile a câtorva, nu a celor mulţi. Este cunoscut cazul “şcolilor misterelor” ale egiptenilor, sau ale grecilor antici, pe vremea lui Pitagora. Ele s-au transmis din generaţie în generaţie, în cadrul unor societăţi secrete oculte, care le-au ţinut pentru ei, sfidând şi chiar negând religiile oficiale, acestea fiind create pe premise false, în scopul de a ţine masele în frică, necunoaştere şi supunere.
A fost aceasta bine sau rău? Cu siguranţă nu a fost nici bine nici rău! Simplu, a fost doar una din infinitatea de probabilităţi în care se poate trăi viaţa. Problema este ce vrem să facem acum, când am aflat adevărul? Atâta timp cât am fost păcăliţi, am crezut că viaţa dusă este cea mai bună posibilă. Ce alegere vom face însă pentru viitor, asta contează! Să nu uităm că noi suntem creatorii propriei noastre experienţe.
Tendinţa materialistă a ştiinţei şi culturii occidentale, a avut ca efect realizarea unor sisteme economice, financiare, politice corespunzătoare acestor idei, precum şi dezvoltarea vertiginoasă a tehnicii. Însă dacă vrem cu adevărat să trăim la maxim experienţa vieţii, trebuie să îmbinăm ştiinţa şi tehnica cu o spiritualitate a adevărului, a luminii şi a iubirii. Parcă a călcat acum două mii de ani pe această planetă un învăţător care spunea acelaşi lucru, însă câţi l-au auzit şi mai ales câţi l-au urmat?
Vorbele lui, ca de pildă “iubeşte-ţi aproapele şi roagă-te pentru duşmanii tăi”, au părut exagerări ale unui idealist, aparţinând mai degrabă vreunei secte. Adevărul este că Isus, căci despre el este vorba, nu era o fiinţă umană la fel ca noi, ci un fiu al Luminii, venit pe Pământ dintr-o dimensiune superioară de existenţă, in scopul de a ne arăta calea pe care să o urmăm, de-a lungul evoluţiei noastre.
Prin exemplul personal şi prin demonstraţiile sale miraculoase, care sfidau legile fizice ale acestei lumi, ne-a arătat adevărul şi ce putem ajunge, dacă urmăm calea sa, cea a dragostei şi a luminii. Aşa cum spunea “şi voi puteţi face ca mine, ba încă şi mai multe, dacă aveţi credinţă”. Iată cum cel mai mare master, mesager al lui Dumnezeu pe Pământ, ne-a pregătit în ascensiunea noastră spre viitor, arătând că nu există separaţie nici între el şi Dumnezeu, nici între noi şi el. Noi toţi suntem Unul, suntem parteneri în acelaşi grandios joc cosmic.
Din păcate religiile care vorbesc în numele său, au fost manipulate, iniţialii urmaşi ai lui Isus fiind izgoniţi şi omorâţi cu brutalitate, textele gnostice arse, sau confiscate, punându-se în loc nişte teologii false, care să îi ţină pe oameni în întunericul necunoaşterii şi mai ales a fricii de Dumnezeu. Ei au inventat un Dumnezeu fals care reprezintă exact opusul celui adevărat!!! Dar cine a putut să-i contrazică? Se zice că nu există puşcărie mai eficace ca cea a necunoaşterii, atunci când eşti înlănţuit, crezând că eşti liber!
Iată de ce am ajuns acum, în preajma dezastrului planetar global, având o planetă distrusă, dezechilibrată şi o populaţie din care mai bine de trei sferturi este la limita sărăciei. Oricât am vrea să ne amăgim, suntem o rasă primitivă şi ar trebui să luăm urgent o decizie în privinţa a cine suntem şi încotro vrem să mergem! Continuând în acelaşi fel nu vom ajunge decât la rezultatul fatal al autodistrugerii noastre şi a planetei. Ne aflăm la cea mai mare răscruce de drumuri din istorie. Viitorul copiilor şi nepoţilor noştri se scrie astăzi, acum, de către fiecare dintre noi!


4. ADEVĂRATA ISTORIE A UMANITĂŢII

4.1 Ierarhizarea Conştiinţei în Univers

După cum am văzut în subcapitolul 2.22, creaţia universului s-a făcut în etape, pornind de la sursa centrală de oscilaţie (soarele central). Fiecare subsistem creat a dat apoi naştere la rândul său, la noi subsisteme, după principul fractalilor, astfel că cea mai mică particulă subatomică este o copie identică a macrocosmosului, a întregului. Aceste sisteme sunt în esenţa lor vii, inteligente, deoarece conştiinţa este proprietatea intrinsecă a acestei energii. Însă aceste conştiinţe divizate imaginar, din conştiinţa totală a Creatorului, au la rândul lor diferite grade de autoconştienţă, dată în principal de frecvenţa lor de vibraţie. Fiecăreia dintre aceste entităţi de conştiinţă i s-au dat misiuni, programe, în funcţie de rolul pe care trebuie să-l joace în marele plan al creaţiei. Sufletele parcurg un drum lung de reîntoarcere la sursă, pornindu-şi experienţa din cel mai îndepărtat punct al sferei creaţiei, după nişte cicluri prestabilite, date de respiraţia divină a soarelui central. În prima parte ele experimentează uitarea totală şi lumea polarităţilor, formată din bine şi rău. Aceasta este cunoscută ca fiind o perioadă de întuneric, în care separaţia dintre indivizi şi domnia ego-ului sunt la maximum. Aici îşi dispută întâietatea două forţe, una pozitivă şi alta negativă, în scopul de a crea o gamă cât mai largă de experienţe. Pe măsura maturizării lor, de-a lungul a multor incarnări, entităţile de conştiinţă încep să înţeleagă că nu există decât o fiinţă supremă şi că esenţa ei este iubirea necondiţionată. La sfârşitul ciclului, odată cu deplasarea planetei gazdă prin univers, ele intră într-o zonă de vibraţie şi energie mai ridicate, ce au ca efect schimbarea ADN-ului şi a frecvenţei vibraţionale şi implicit a tipului lor de experienţă, în funcţie de nivelul la care au ajuns. Aceste experienţe sunt create şi asistate de ghizii evoluţiei, fiinţe inteligente superioare nouă, care sunt în deplină cunoştiinţă de planul Creatorului şi au misiunea de a-l îndeplini. Cu alte cuvinte trebuie să privim Pământul, ca dealtfel orice altă planetă, ca fiind o scenă cosmică, o şcoală, în care sufletele trebuie să înveţe, pe calea dură a uitării şi a separaţiei, lecţia iubirii necondiţionate. Această scenă, unde oamenii sunt actorii, are în spatele cortinei regizori, bine camuflaţi, care cunoscând regulile jocului universal, le crează condiţiile cele mai potrivite procesului lor de învăţare.


4.2 Originea Vieţii pe Pământ

Cu milioane de ani în urmă, fraţi din spaţiul cosmic, sub ghidarea spirituală a Maesterilor Înţelepciunii, creatorii universului, au venit pe Pământ, stabilindu-se în centrul planetei. Misiunea lor era de a pregăti suprafaţa Pământului, în vederea dezvoltării unor forme de viaţă biologică mai avansate, necesare reîncarnării sufletelor, ce fuseseră eliberate, în urma exploziei atomice, ce a distrus planeta Mellon (Lucifer), aflată între Jupiter şi Marte. Aceste trupuri superluminoase, humanoizi compleţi, cunoşteau misterele ierarhiilor divinei creaţii şi ale logosului planetei şi au dat naştere la grupuri de suflete, capabile de a se încarna în timpuri diferite. În funcţie de stadiul de dezvoltare al fiecărei perioade, sufletele s-au încarnat, pentru a evolua mai departe. Ele şi-au ales experienţe de viaţă specifice, de-a lungul a mii de încarnări, până când au devenit fiinţe umane complete.
La început, fraţii din spaţiu, au construit oraşe subterane, în interiorul Pământului. Au creat Agartha, grădina Edenului, după care mulţi colaboratori din Confederaţia Galactică, au venit voluntari pe Pământ. Toate culorile şi rasele au contribuit cu material genetic şi au plantat specii de animale, pentru această geneză biologică. În planul iniţial al Creatorului (Tatăl), Pământul a fost considerat ca fiind o planetă potrivită, pentru a produce o umanitate universală, capabilă de a depăşi toate polarităţile şi diversităţile zonelor climaterice.
Până atunci, fusese o diversitate atât de mare de specii nonhumanoide, în care spiritele se incarnau, încât acestea aveau probleme în a se reîncarna în alte sisteme stelare. De aceea, scopul cosmic a fost de a realiza o nouă zonă de creaţie, pentru a sintetiza toate sufletele într-o singură formă de corp universal.
Confederaţia Galactică şi liderii ei, Fraţii Luminii, au venit pe Pământ pentru a introduce noua formă de fiinţă humanoidă. Au creat oameni, după chipul şi asemănarea lor, după care i-au asistat în dezvoltarea lor genetică.
Totul a mers conform planului, primele forme animalice au trecut prin multele etape de evoluţie, fiind dezvoltate prin inginerie genetică şi într-un interval relativ scurt, au căpătat trupuri adecvate. Trupurile acestor creaţii au devenit perfecte într-un timp atât de scurt, încât sufletele din Mellona, Jupiter şi Marte s-au putut încarna pe Pământ, pentru a atinge completarea. Din acel moment au existat două feluri de oameni, cei nemuritori, având trupuri eterice, ce erau situaţi în centrul Pământului şi muritorii, aflaţi la suprafaţă, care prin încarnări succesive, urmăreau să se dezvolte către adevăraţi humanoizi.
S-au creat civilizaţii, care s-au dezvoltat şi au apus, cadru în care diferite grupuri de suflete au efectuat experienţe. Gardienii Evoluţiei, denumiţi şi îngeri au luat puterea în mâinile lor, regii oferindu-le daruri şi pe fiicele lor. Unii dintre ei au fost ispitiţi şi au procreat copii cu fetele reîncarnate. Lucrul acesta însă le fusese interzis şi ca urmare şi-au pierdut statutul de imortalitate şi imparţialitate. Au fost izgoniţi din grădina Edenului şi şi-au pierdut tinereţea veşnică, decăzând pe scara evoluţiei. Iniţial, zeii decăzuţi au trăit o mie de ani, dar cu timpul durata de viaţă a lor a scăzut la patru sute de ani. Aceşti semizei au rămas însă cu o consolare: aveau puteri paranormale, mult mai mari decât muritorii de rând. Prin vibraţia centrilor energetici (a chakrelor), din corpul fizic, puteau face uz de o mult mai înaltă percepţie, prin cele cinci simţuri, aveau o percepţie extrasenzorială dezvoltată şi prin magnetismul mâinilor lor, masterau puterea de a vindeca. În subconştient mai erau prezente încă vechile cunoştiinţe tehnologice înalte. Toate acestea i-au făcut să devină ghizi spirituali pentru ceilalţi oameni. Toţi profeţii, înalţii preoţi şi magicienii din vechime, îşi au originea în sufletele zeilor decăzuţi.
Însă aceasta s-a întâmplat deoarece aşa fusese planul Creatorului, sufletele lor făcând o alegere voluntară, în scopul de a ajuta umanitatea şi de a o călăuzi, pe drumul ei spre maturizare.


4.3 Atlantida şi Zeii Decăzuţi

După mii şi mii de ani, pe un continent în Oceanul Atlantic, denumit Atlantida, a existat o civilizaţie, a căror locuitori erau umpluţi cu spirit, cunoscând secretele creaţiei şi care trăiau în armonie cu legile universului. De aceea, ei au deschis porţile unei percepţii mai ridicate a spiritului universal, care le oferea adevărurile sale prin inspiraţie divină. Rezultatul a fost iluminarea totală. Civilizaţia lor era foarte diferită de cea contemporană, oamenii neavând un ego separat de sinele superior.
Toate ramurile ştiinţei erau înfloritoare, explorau spaţiul cosmic, luând contact cu alte civilizaţii extraterestre, iar bolile erau în totalitate vindecabile. Rasa umană din acea vreme, înţelegea că planeta este o fiinţă vie, biologică, că ea este trupul, iar ei celulele. De aceea o păstrau curată şi nepoluată. Nu existau proprietăţi, nici egocentrism, nu erau bogaţi şi săraci, trăiau în belşug, împărţind toate bogăţiile, toată lumea având tot ceea ce-i trebuia. Nu cunoşteau munca, talentele şi aptitudinile erau încurajate, făcând doar activitate voluntară în folosul obştii. Legile frăţiei cosmice şi respectul pentru viaţă au înlocuit religiile dogmatice. Înţelegerea lumii interioare, spirituale, şi a celei exterioare, materiale, se realiza prin iniţieri în temple, făcute de către Masterii Înţelepciunii. Recunoşteau că toţi sunt parte din Dumnezeu pe Pământ şi că nu există nimic separat de Dumnezeu. Ştiau că aveau puteri adormite, ce puteau fi trezite şi în cadrul şcolilor de mistere, învăţau să-şi ridice conştiinţa la cea de zei.
Nimeni nu se ruga la zei separaţi şi încă îşi mai aminteau că sunt zei decăzuţi la procesul de încarnare.
Deşi experienţa lor era cea a Dimensiunii a 4-a ştiau despre ciclurile cosmice de expiraţie şi inspiraţie divină, deci că vor decădea înapoi în Dimensiunea a 3-a, unde vor uita tot şi vor trăi în separaţie şi luptă pentru supravieţuire, trecând prin Epoca Întunericului. Experienţa dragostei din societatea matriarhală va fi înlocuită cu cea patriarhală, generând şi întărind ego-ul.
Realizarea fizică a vibraţiei Dimensiunii a 3 a s-a făcut prin inversiunea polilor, prin care reţeaua magnetică a Pământului a fost dereglată şi continente întregi s-au scufundat, în catastrofe naturale.
Masterii Înţelepciunii, ştiind ce se va întâmpla, au păstrat cunoştiinţele omenirii în piramide, nu în texte scrise, ci codate matematic, în însăşi construcţia lor geometrică, într-un limbaj universal, ce va putea fi descifrat de oameni, la sfârşitul Epocii Întunericului.
Masterii din Atlantida au avertizat locuitorii de catastrofele ce urmau să vină şi au trimis pe cei aleşi în locuri mai sigure, pentru a-i călăuzi pe oameni în călătoria lor de uitare. Extratereştrii au părăsit planeta, întorcându-se pe Venus şi în constelaţia Pleiadelor, în perioada de întuneric nefiindu-le permis să intervină şi să apară pe Pământ, ci doar să ghideze şi să asiste procesul de evoluţie. Alţii s-au retras în centrul planetei, de unde folosind bariere de timp şi gravitaţie au închis porţile oraşelelor de aur din adâncuri.
Pe când Atlantida era la apogeul dezvoltării sale, cercetători ambiţioşi au vrut să smulgă ultimele secrete ale naturii. Au studiat gravitaţia, pentru a controla structura materiei. Au cercetat electrogravitaţia, comprimarea materiei prin sunet şi lumină şi au construit transmiţătoare pentru studiul timpului, utilizând cristale foarte puternice, aşezate în punctele energetice ale planetei. Structurile piramidale au fost folosite pentru comunicarea cu lumile superioare.
Însă, un grup de studenţi, care încă nu-şi terminaseră iniţierea, în căutarea sunetului primordial, ce a stat la originea formării universului, fără aprobare de la Consiliul Celor Şapte Înţelepţi, au produs o primă catastrofă şi anume o bombă gravitaţională, care practic a demarat separaţia şi războiul dintre cele două părţi. Gruparea cea nouă, urma să folosească ştiinţa în scop de putere şi control.


4.4 Epoca Întunericului

După catastrofă, naţiile s-au răspândit, cunoştiinţele, limbile şi tradiţiile s-au divizat, totul a progresat în polaritate, separaţie şi individualism. Atunci a apărut pentru prima oară pe Pământ, Frăţia Întunericului. Ghizi spirituali şi lideri au căzut sub influenţa polarităţii, au apărut conducătorii şi elita, care ţineau cunoştiinţele în secret, pentru ei. Ceilalţi, fiind neştiutori, se închinau la ei şi îi serveau. Frăţia Atlantidei a împărţit cunoştiinţele în două, una exoterică, pentru cei mulţi, şi una esoterică pentru cei aleşi (iniţiaţii din Frăţie). Celebra zicală "cunoaşterea înseamnă putere" datează din acea vreme.
Deoarece cunoştiinţele au fost ţinute departe de cei mulţi, spiritul lor a decăzut tot mai mult. În cadrul Frăţiei Atlantidei au apărut două polarităţi, una pozitivă (Agartha) şi una negativă (Shamballa), care au început o milenară luptă pentru putere, luptă ce a continuat până în zilele noastre, în multiple încarnări, de-a lungul diverselor orânduiri şi epoci istorice, ajungând la apogeu în timpul celui de-al doilea război mondial.
O parte din aceste cunoştiinţe înalte, au fost duse în Egipt, altele în Tibet şi în India. Primii faraoni au fost descendenţii direcţi ai Atlantidei, iar textele secrete erau păstrate şi predate din generaţie în generaţie. Deţinerea înaltei tehnologii antigravitaţionale le-a permis construirea piramidelor, unde se efectuau ritualurile de iniţiere.
Sub îndrumarea Shamballei s-a înfiinţat Frăţia Şarpelui, cu scopul divin de a crea în permanenţă scena jocului polarităţilor, necesar evoluţiei umanităţii. Aceasta s-a împărţit mai apoi, în frăţia Dragonului Roşu, care s-a ocupat de educaţia spirituală în vest şi cea a Dragonului Galben, în est. Mănăstirile lor încă mai există în Tibet.
Luptătorii spirituali din Agartha şi Shamballa, au promis că la sfârşitul Epocii Întunericului, se vor întoarce şi vor dezvălui toate secretele, ajutând trecerea la Epoca de Aur.
Toate acestea au fost îndeaproape urmărite şi dirijate de către extratereştri. Fraţii din spaţiul cosmic i-au inspirat pentru a crea imperii. Toate războaiele au avut ca scop introducerea unor noi etape istorice, în care sufletele să aibă condiţii propice dezvoltării, printr-o gamă foarte largă de experienţe, între cele două polarităţi. S-a jucat jocul, “când două părţi se luptă, agenda celei de a treia rămâne ascunsă”. Toţi conducătorii lumii au fost conduşi din umbră de a treia parte, pentru a îndeplini planul general al creaţiei.
Purtătorii luminii, de la Confederaţia Galactică, denumiţi Gardienii lui Dumnezeu, au introdus un program secret de educaţie, pentru a ghida evoluţia sufletelor către completare. Din timp în timp, fraţii din spaţiu au trimis mesageri pe Pământ, cu misiuni secrete, pentru a influenţa liderii şi a le da noi instrucţiuni. Contele de Saint Germain, de exemplu, apare în istorie câteva secole de-a rândul, după care dispare misterios în timpul unei călătorii în Asia. Periodic au fost date impulsuri în conştiinţă, prin intermediul mesagerilor din oraşele de sub Pământ, unii ca masteri încarnaţi, alţii ca emisari. A fost impusă influenţa Soarelui, a masculinului, Iluminaţii, care s-au luptat pentru a conduce toată lumea, prin introducerea noii ordini mondiale. Ei servesc jocului impus de Shamballa şi lucrează cu Frăţia Dragonului Roşu. Toate regimurile politice, sistemele sociale, religiile, au avut acelaşi obiectiv. Nimic, dar absolut nimic nu s-a întâmplat accidental! În Univers nu există întâmplări şi nici accidente, ci doar un plan grandios, care nu eşuează niciodată. Altfel Creatorul nu ar mai fi atotputernic, ci doar un observator, ceea ce este de-a dreptul imposibil, deoarece nu mai există nimeni în afara Sa.
Ce s-a întâmplat cu Agartha, în timpul domniei Shamballei? Ea a acţionat, periodic, ca o forţă de balansare, pentru a nu se crea un întuneric total. A menţinut câmpul magnetic şi karma planetei şi deşi ei au corpuri eterice, s-au materializat din când în când. Agartha a reprezentat polul Alfa, latura spiritului, în timp ce Shamballa a reprezentat polul Omega, al lumii materiale. Agartha este un oraş eteric, subpământean, în care cei şapte înţelepţi ai Atlantidei, s-au retras înainte de dezastru.
De-a lungul timpului au apărut şi alte frăţii, cum ar fi Iluminaţii şi Masonii, care odată ajunşi la maturitatea spirituală, erau iniţiaţi, în scopul de a ghida evoluţia umanităţii. Misiunea lor a fost de a veghea asupra oamenilor, de a-i coordona şi de a le ascunde cu grijă adevărul şi cunoştiinţele, până când oamenii vor deveni capabili de a le lua din interiorul lor. Cunoştiinţele fără experienţă pot deveni periculoase, de aceea mai întâi fiecare om a trebuit să crească până astăzi, pentru a pune fundaţia omului zeu, a omului complex, încarnarea lui Dumnezeu pe Pământ. Fiecare eră a avut un rol, iar fiecare avatar a stabilit noi direcţii de dezvoltare. Ultimul avatar, Isus, a manifestat iubirea necondiţionată.
Noul avatar este un grup complex de suflete, cu rolul de a răspândi mesajul, denumit avatarul Ascensiunii. El va introduce noua eră a Vărsătorului, când oamenii vor înţelege că sunt UNA.


4.5 Jocul Societăţilor Secrete

Mii şi mii de ani s-au scurs, iar Atlantida şi frăţia ei secretă au fost uitate. Societăţile secrete oculte au ridicat imperii, temple, oraşe şi civilizaţii, din umbră.
Grupurile babiloniene şi cele evreieşti s-au certat mult timp între ele, care dintre ei era rasa aleasă de Dumnezeu. În final, evreii au câştigat împotriva unei ramuri a Agarthei, cu ajutorul tehnologiei deţinute de la Atlantizi. Pe vremea Vechiului Testament, de la Potop la Abraham şi Moise, care au primit noi instrucţiuni de la Creator, evreii au înflorit, eliberându-se din sclavia în care erau ţinuţi de către egipteni.
Cum de altfel s-a întâmplat permanent, destinul umanităţii a fost transferat de la o cultură la alta. Fraţii din spaţiu i-au inspirat pe preoţii iudei, dându-le cunoştiinţe, aceştia înflorind. Astfel a apărut Kabbala, care se mai păstrează şi în ziua de astăzi. Profeţii le-au spus că un mare mesia va apare şi va aduce o nouă eră. El va avea abilităţi deosebite şi va fi mai puternic decât toţi regii lumii. Frăţia iudeilor ştia cu aproximaţie cam când avea să se nască mesia, însă s-au speriat foarte tare că-şi vor pierde supremaţia spirituală.
În timpul misiunii sale, Cristos a arătat că viaţa lui Dumnezeu este în interiorul fiecăruia, nu în scripturile moarte!
De la începutul decăderii Atlantidei şi până la renaşterea luminii, adusă de Isus, omenirea a trecut printr-un crud proces de evoluţie. Frăţiile secrete au lucrat tot timpul în spatele cortinei, de la Atlantida la Egipt, la Greci, Roma şi toate culturile Europene. Şi-au trimis emisari în noile teritorii, America, Australia, astăzi, practic, nu mai există loc pe planetă care să nu fi fost influenţat de vechiul ordin al frăţiei.
Masonii şi Iluminaţii, care sunt urmaşii ordinului Cavalerilor Templieri, au construit temple şi au furnizat bani, pentru a oferi oamenilor cadrul necesar reducerii părţii animalice din ei, căci practic erau jumătate om, jumătate animal. Aşa a apărut zicala “sunt singura putere care doresc binele şi creez răul şi sunt singura putere care doresc răul şi creez binele”. Toate forţele conducătoare, sistemele statale, religiile, au primit iniţiere parţială şi ajutor, pentru a-l educa pe om. Scopul evoluţiei nu e de a distruge trupul, sau societatea, ci de a deprograma structura ego-ului. Cum? Lăsând la o parte toate percepţiile negative.
Totul este doar o experienţă, nimeni nu este total negativ.
Negativul din noi şi din lume ne învaţă cum să primim încet, încet, înţelegere. Fără întuneric nu ar putea fi posibilă experienţa luminii. Frăţiile secrete nu au fost duşmanii omenirii, ci ghizii ei, lucrând mână în mână cu Creatorul, prin mijlocirea extratereştrilor, până când omul va recunoaşte un frate în semenul său, încetând de a-l mai judeca şi va deveni pozitiv prin propria sa voinţă. Evoluţia omului este asemenea aurului, care trebuie să treacă prin foc pentru a deveni pur. În viitorul apropiat se va realiza uniunea dintre ego-ul masculin şi spiritul feminin, iar sinele superior va fi întrupat pe Pământ.
De fiecare dată când profeţii primeau revelaţii divine, ele erau dinadins distorsionate, sau falsificate, în Biblie dându-se o interpretare greşită a ceea ce s-a întâmplat. Aşa au apărut toate religiile şi sectele lor, urmând strict cuvinte moarte, apoi de-a lungul timpului au devenit din ce în ce mai distorsionate.
După moartea lui Isus, cuvintele sale au fost interpretate greşit, datorită necunoaşterii, iar în unele locuri falsificate dinadins!!! Frăţia secretă, care era de partea romanilor, a falsificat scripturile originale, spre dezamăgirea urmaşilor fideli. Ei au fost izgoniţi şi omorâţi fără milă, iar documentele autentice arse. Apostolul Petru, văzând aceasta, a cerut să fie spânzurat de picioare, pentru a simboliza confuzia creată. De-a lungul timpului, Creştinismul şi frăţiile s-au impus la curţile regale Europene.
Multe alte frăţii însă, au încercat să afle adevărul, deoarece nu erau de acord cu politica bisericii. În secolul al XI lea cruciaţi germani şi baltici au călătorit în Siria, unde un vechi master le-a spus adevărul despre frăţia din Atlantida. Au văzut în Babilon că iudeii au distrus frăţia veche şi au aflat adevărul falsificării Evangheliei Eseenilor şi al mesajului lui Isus. Aceasta i-a determinat să se separe de creştinism şi şantajând Vaticanul, au căpătat averi, care i-au ridicat în poziţii de putere în Europa, construind castele şi introducând sistemul monetar. Acesta este ordinul Cavalerilor Templieri, din care îşi au originea Iluminaţii şi Masonii de astăzi. Puterea lor ajunsese atât de mare, încât îi înfruntau chiar şi pe regi, de aceea a fost pornită o prigoană împotriva lor, ceea ce i-a determinat să se refugieze în Viena, unde folosind cunoştiinţele Geometriei Sacre, au construit castele şi mănăstiri în care şi-au ascuns documentele.


4.6 Semnificaţia Celui de al Doilea Război Mondial

La începutul secolului al XX lea, un călugăr din Viena, pe nume Lanz Von Liebenfels, care nu era de acord cu ideile Cavalerilor Templieri, a părăsit vechiul ordin, înfiinţând Noul Ordin Templier. El a studiat vechile scrieri indiene, cum ar fi Bhagavad Gita, în care erau descrise pe larg luptele zeilor din Atlantida.
Ca urmare, el şi-a format concepţia că Templierii trebuiau să fie în opoziţie cu oamenii obişnuiţi, pe care nu îi considera mai evoluaţi decât maimuţele, rasa aleasă fiind cea germanică (ariană), cu părul blond şi ochi albaştri, descendentă directă a zeilor din Atlantida.
Iudeii erau descendenţii rasei inferioare şi reprezentau Diavolul. Tot răul din lume se datora acestora şi pentru a ieşi din Epoca Întunericului şi a instaura Epoca De Aur, profeţită de Isus, această rasă animalică trebuia stârpită şi transformată în sclavi.
Mănăstirile Templierilor se întindeau de-a lungul Dunării, una dintre ele fiind în oraşul Braunau, locul de naştere a lui Adolf Hitler. Aici Von Liebenfels l-a iniţiat pe tânărul Adolf împărtăşindu-i cunoştiinţele Templierilor, despre cum, în trecut, evreii au preluat puterea de la urmaşii Atlantidei şi cum au falsificat mesajul lui Isus. În secolul al XIX lea elita esoterică Europeană era foarte preocupată de căutarea rădăcinilor vechilor zei. Friedrich Nietzsche susţinea ideea oamenilor zei originari din Atalantida, după cum povesteau textele hinduiste. Toate acestea au înflăcărat imaginaţia tânărului Hitler şi ca urmare a unei traume din copilărie, datorită faptului că tatăl său, fiind alcoolic, o bătea pe mama sa, i-a încolţit idea de a lupta pentru a elibera lumea de Forţele Întunericului.
Dietrich Ecart, colaborator la revista ocultă Osara, a avut o foarte mare influenţă în formarea lui Hitler. Prin folosirea drogurilor, Hitler a devenit medium, văzându-se un urmaş al Atlantidei şi mesager al calităţilor şi abilităţilor pierdute ale zeilor. Una dintre cele mai puternice societăţi oculte din acea vreme şi anume societatea Tulah, făcea mare propagandă acestor idei. Ea se baza pe profeţiile secrete ale lui Ioan, care spuneau că, dincolo de munţi, se va naşte un mesia ce va salva lumea de rău şi va instaura o Epocă de Aur, de o mie de ani, după care Isus va reveni pe Pământ. Ei îi considerau pe Masoni ca fiind mesagerii lui Satana. Dietrich Ecart i-a mijlocit lui Hitler întâlnirea cu membrii din Agartha şi l-a convins că el era cel ce trebuia să îndeplinească această misiune.
Ceea ce nu a ştiut Hitler a fost că, din umbră, Masonii au scos 120 de milioane de dolari americani din Banca Elveţiei, pentru a-i susţine numirea în fruntea armatei germane. Scrieri secrete ale Înţelepţilor din Zion, Iluminaţii, în documente secrete relatau că: “Suntem singura forţă care finanţează toate partidele şi războaiele, până când omenirea se va sătura de războaie. Noi aducem puterea în mâinile celor puternici, indiferent că este vorba de regat, comunism, sau cataclism. Planul nostru este de a introduce o nouă ordine mondială, capabilă de a controla toate finanţele şi datoriile”.
De fapt al doilea război mondial a fost tot continuarea vechiului război din Atlantida, în care cele două frăţii se acuzau din nou reciproc, de practicarea magiei negre. Simbolul de zvastica era de fapt inversul simbolului Atlantidei. Hitler, de fapt, a fost încarnarea unuia din vechii masteri ai întunericului.
Printre altele, germanii au avut contacte şi cu o rasă de extratereştrii, care i-au furnizat tehnologie antigravitaţională, în schimbul oferirii de material biologic de studiu, din rândul prizonierilor. De asemenea, ei au căutat intrarea în oraşele subpământene, în preajma polului sud şi găsind-o, au înfiinţat oraşul Noul Berlin.

Deşi cei mai mulţi au crezut că Hitler s-a sinucis în buncărul său, el a reuşit să fugă, împreună cu soţia sa, în Argentina, unde a trăit ascuns, până în anul 1987.
Lecţia învăţată din acest război ar trebui să fie că, o rasă nu poate fi superioară alteia, după culoarea părului, sau a ochilor, ci după gradul de înţelepciune şi dragoste faţă de aproapele său şi faţă de Creatorul Universal. Problemele sociale nu se rezolvă prin acţiuni de forţă în lumea fizică, ci prin modificarea lumii interioare, mai întâi, după care, cea exterioară o va urma. Crearea unei Epoci de Aur nu se poate face în nici un caz prin război, ci prin evoluţie şi eliberarea de sub influenţele ego-ului. Al doilea război mondial a reprezentat una dintre cele mai dure lecţii pentru umanitate, fiind creat şi susţinut de conştiinţa colectivă.


4.7 Epoca de Aur

Şi astfel, după mii şi mii de ani de încarnări, de lecţii învăţate în urma unei vaste game de experienţe, rasa umană a ajuns în fine, la maturitate. Ciclul cosmic al întunericului, s-a sfârşit şi vom intra din nou în Epoca de Aur. A venit timpul ca omul să se unească din nou cu Dumnezeu, ca fiinţa sa să intre în contact cu Sinele Superior şi să fie ghidată din interior. Planeta se va ridica din nou în conştiinţă, la nivelul următor, plantând sămânţa pentru umanitatea de mâine, ce va fi selectată dintre toate naţiile. Cele ce vor urma vor fi percepute diferit de fiecare, pentru unii va fi Apocalipsa, pentru alţii Eliberarea. Oricum fiecare suflet îşi va urma calea sa de-a lungul spiralei evolutive, în locul care este cel mai potrivit pentru el. Foarte mulţi oameni se trezesc, după somnul de milenii realizând că universul este viu, având nenumărate alte civilizaţii şi dimensiuni, înţelegând că toţi suntem UNUL.
La sfârşitul Epocii Întunericului Ghizii Evoluţiei se vor întoarce pe Pământ, iar reprezentanţii Confederaţiei Galactice vor asista omenirea în procesul ei de ascensiune, către Dimensiunea a 4 a şi a 5 a.
Ştiind că un singur mesaj nu este suficient, fraţii din spaţiu au lansat o mai mare asistenţă. Au făcut un plan, împreună cu arhanghelul Mihai, ca să trimită legiunile sale de Lucrători ai Luminii, pentru a se încarna pe Pământ. Masterii din Atlantida au decis să se încarneze şi ei din nou. Primii voluntari au sosit începând cu anii ’60.
În deplasarea sa prin galaxie, planeta a intrat într-o zonă de mare densitate şi vibraţie energetică, fapt care va transforma ADN-ul uman de la două la douăsprezece spirale, activându-i toate abilităţile adormite şi transformându-l pe om într-un adevărat zeu.
Pe data de 11 ianuarie 1991, la ora 11:11 a.m., reţeaua magnetică a Pământului, corespunzătoare Dimensiunii a 4 a, a fost activată de grupuri de Lucrători ai Luminii, asistaţi de masteri înălţaţi. Ei s-au adunat în locuri specifice, în centrii energetici ai planetei, activând porţile către ascensiune.
Periodic s-au trimis informaţii, telepatic şi prin chanelling, care dezvăluie toate secretele universului şi ale creaţiei. De asemenea au fost trimise impulsuri codate în subconştient, pentru a activa frecvenţa corpului luminos.
Fraţii din Agartha şi Shamballa au făcut public tot planul ascuns al jocului şi au dat instrucţiuni frăţiilor Iluminaţilor şi Masonilor, să-şi înceteze activitatea, misiunea lor fiind îndeplinită. În final, opoziţiile se vor uni la un nivel superior, iar negativul va dispare pentru totdeauna.
Accesul la oraşele subterane se va deschide din nou, oamenii intrând în grădina Edenului. Imense oraşe de lumină vor descinde de pe traiectoriile lor, ancorându-se în locuri specifice pe Pământ, în care cei selectaţi pentru ascensiune, se vor aduna împreună cu Lucrătorii Luminii, pentru antrenamente şi instruire. Aceste locuri vor avea o vibraţie mult mai ridicată şi vor fi în legătură şi sub controlul direct al fraţilor extratereştri.
În decursul Epocii Întunericului toate cunoştiinţele au fost dinadins distorsionate. Ştiinţa a fost şi ea manipulată, dezvoltarea sa fiind mult încetinită. Cercetătorii care descopereau lucruri prea eliberatoare, contrazicând părerile oficiale, erau fie marginalizaţi şi ridiculizaţi, fie chiar ameninţaţi cu moartea.
S-au făcut toate eforturile posibile pentru a ascunde contactele ce au avut loc cu alte rase extraterestre. De aceea orice întâlnire de gradul trei, a fost pe cât posibil muşamalizată, anchetele formale sfârşind într-un munte de dosare prăfuite. Unele specii extraterestre au dat guvernului American secretele celor mai avansate tehnologii, în schimbul materialului genetic, de care aveau nevoie.
Altele au făcut cercetări comune în domeniul microbiologiei, împreună cu oameni de ştiinţă autohtoni, în Aria 51. Practic, toate tainele fizicii universale (energia liberă, teleportarea, călătoria în timp, porţile stelare, crearea materiei şi a vieţii din eter) sunt cunoscute, dar ţinute departe de cei mulţi, până când conştiinţa lor va fi pregătită să le utilizeze în scop paşnic.
Religiile create l-au separat pe om de adevărul divin şi adevărurile vieţii. Religia este ceva ce trebuie să aibă loc în interiorul fiecăruia, adevăratul templu a lui Dumnezeu fiind trupul uman. Fiecare va trebui să redescopere divinul în interiorul său, nu numai în persoanele alese. Orice structură socială, politică, religioasă, care va continua să propovăduiască separatismul şi egocentrismul, se va restructura, sau va dispare. Rasa umană va intra ca membră în Confederaţia Galactică şi va începe explorarea spaţiului cosmic.
Odată cu reîntoarcerea masterilor din Atlantida, vremea masterilor se va încheia, căci fiecare va deveni propriul său master, fiind în contact permanent cu Sinele său Superior. Dragostea necondiţionată şi uniunea vor sta la baza noii societăţi. Vom înţelege că cea mai mare înţelepciune este aceea de a onora viaţa, ca o expresie desăvârşită a Divinului.


5. ANTRENAMENTUL CONŞTIINŢEI

5.1 Introducere

De la început vreau să fac clar următorul lucru şi anume că binecunoscuta noţiune de spirit, care s-a vehiculat şi se vehiculează atât de larg, trebuie înţeleasă ca fiind conştiinţa proprie a unei entităţi. Deci spirit, suflet sau conştiinţă sunt denumiri echivalente, nu reprezintă trei lucruri diferite şi nu sunt noţiuni abstracte, ci foarte reale. De aceea titlul acestui capitol ar putea fi tradus, mai pe înţelesul clasic, Antrenamentul Spiritual.
Omul actual, nu reprezintă altceva decât o etapă intermediară în evoluţia conştiinţei, fiind situat între regnul animal şi cel de zeu întrupat, adică un superhumanoid, capabil de: a trăi nelimitat, avea percepţie extrasenzorială, manipula materia, a levita, mişca obiecte fără atingerea fizică, a călători în timp şi spaţiu, fără dispozitive tehnologice şi de a lua informaţii din baza de date infinită a universului. Această evoluţie, deşi este asigurată, poate avea loc mai repede sau mai încet, în funcţie de voinţa şi efortul depus de fiecare individ.
Dacă eşti mulţumit cu viaţa pe care o duci şi dacă nu ştii nimic din adevărurile universale, decât variantele ce se învaţă la şcoală şi la religie, crezând că ceea ce percepi prin organele de simţ este totul şi că înainte şi după această viaţă nu mai este nimic, atunci poţi să nu mai citeşti acest capitol, oricum nu vei fi de acord cu el. Înseamnă că eşti la începutul ciclului dimensiunii a 3 a, eşti adânc prins în capcana iluziei şi mai ai încă multe zeci de mii de ani de stat la acest nivel. Nu înseamnă că este rău, binele şi răul nefiind caracteristici intrinseci, ci doar interpretări mentale. Viaţa este cea mai extraordinară aventură a ta şi a universului şi indiferent în ce punct te-ai afla în această călătorie, nu poţi fi ceea ce nu eşti, poţi doar să o uiţi. Tu ai fost, eşti şi vei fi întotdeauna o fiinţă divină, a cărei esenţă sunt iubirea şi lumina.
Dacă însă, eşti nemulţumit de tot ceea ce se intamplă in jurul tău, dacă sufletul te îndeamnă să citeşti cu nesaţ, să cauţi febril adevărul despre tine şi despre univers, să cauţi un alt mod de a trăi şi percepe viaţa, eşti pe calea cea bună, adică începi să te trezeşti din somnul adânc al uitării şi ai şansa să te îndrepţi spre o nouă etapă de experienţă, în care viaţa ta va fi un adevărat Paradis, comparativ cu cea primitivă şi sălbatică, în care te zbaţi acum.
Mai sunt doar 3 ani până la momentul istoric în care Pământul, conform ciclului cosmic, programat cu precizie matematică, de către Unicul Creator, va trece în Dimensiunea a 4 a. O parte din cei încarnaţi acum pe planetă, în funcţie de dorinţa şi voinţa personală, vor ascende pe Noul Pământ, pentru a pune bazele Epocii de Aur, Paradisul mult visat şi mult aşteptat. Miza jocului este foarte mare, iar efortul şi munca asiduă îţi vor fi răsplătite cu vârf şi îndesat.
Nimic nu va putea schimba în bine viaţa noastră dacă vom rămâne fideli vechilor programări mentale, care ne-au fost implantate încă din primele zile de viaţă. Primul pas este să înţelegem de ce aceste programări sunt false, de ce nu reflectă adevărul adevărat şi că reprezintă o iluzie, ce a fost creată dinadins, de forţe superioare omului, pentru ca prin parcurgerea tuturor experienţelor posibile, să învăţăm şi să evoluăm, la stadiul de adevăraţi humanoizi.
Deci deschideţi-vă minţile la noile informaţii, prezentate în această carte, cele ale luminii şi aveţi curajul să abandonaţi vechile învăţături ale întunericului! Apoi, pe măsură ce veţi învăţa să descoperiţi cosmosul interior, veţi deveni capabili să le verificaţi veridicitatea prin propria experienţă.


5.2 Cine Este şi Cum Funcţionează Omul

Tot ceea ce există peste tot în acest univers şi toate celelalte, este o conştiinţă, o inteligenţă supremă, pe care unii au obişnuit să o denumească Dumnezeu, sau Creator. Ea se manifestă ca o energie vibratorie, care crează realităţi fizice, materiale, cum este şi trupul nostru. Toate corpurile cereşti, toate organismele sunt vii, sunt interconectate şi se influenţează reciproc. Nimic nu este stabil, deoarece fiind în continuă mişcare şi vibraţie, asemenea curgerii unui fluid, menţinerea unei anumite configuraţii se realizează în funcţie de procesele mentale şi emoţionale. De aceea, a privi organismul uman ca pe un dispozitiv pur mecanic şi material, este nu numai neadevărat, dar mai ales dăunător sănătăţii şi dezvoltării noastre. Reacţiile chimice sunt efectul şi nu cauza proceselor ce au loc în interiorul nostru, gândurile şi emoţiile fiind nu numai reale, dar stând la originea vieţii şi a realităţii. Tot ceea ce percepem prin intermediul organelor de simţ, văz, auz, pipăit, miros şi gust, sunt interpretările pe care creierul le dă unor impulsuri electromagnetice pe care acesta le primeşte. Experienţele din timpul viselor au loc în creier, asemănător cu cele din starea de veghe, singura diferenţă fiind că semnalele electromagnetice vin, de această dată direct, prin intermediul glandei pineale, care este asemenea unei porţi stelare, de comunicaţie cu lumea pură a conştiinţei.
Omul este un complex format din minte, trup şi spirit care sunt într-o permanentă interdependenţă, neînţelegerea acestui lucru şi neglijarea oricărei din aceste trei părţi componente, fiind extrem de dăunătoare sănătăţii şi stării de bine. În permanenţă suntem supuşi influenţelor, din partea celorlalţi indivizi de pe planetă, altor entităţi, din alte tărâmuri de existenţă, precum şi a aştrilor. Singura forţă pe care o avem, în a ne menţine un nivel ridicat de energie şi de vibraţie, este voinţa. Aceasta însă nu poate apare decât ca urmare a dezvoltării conştiinţei de sine, după un lung şi greu antrenament.
Trăim, în general, la nivelul minţii logice, în cea mai mare parte a timpului, crezând că vechile programări şi interpretările pe care le dăm, reprezintă adevărul absolut, dar nu este aşa, ele reprezintă adevărul subiectiv şi nu face decât să ne ne limiteze percepţia. Pentru a percepe realitatea în mod obiectiv şi a fi în comunicaţie cu Creatorul, trebuie să stăm în afara minţii şi să trăim la nivelul sufletului.
Conştiinţa noastră este divizată în 5 părţi (centre), care au funcţii distincte şi anume: intelectual, emoţional, de mişcare, instinctiv şi sexual. De asemenea mai există alţi doi centri superiori (intelectual şi emoţional) care odată dezvoltaţi şi balansaţi, sunt capabili de a ne expanda conştiinţa la nivel cosmic.
Trupul fizic, pe care îl vedem, este doar unul din cele 7 trupuri pe care le avem. Ele sunt dispuse în straturi, asemenea foilor unei cepe şi au culorile spectrului luminii. Aceste trupuri, mai puţin dense, formează aura, ele fiind dezvoltate mai mult sau mai puţin, în funcţie de nivelul spiritual al fiecăruia.
În trupul fizic există 7 centri energetici principali (chakre), prin care energia curge şi prin care se face legătura cu mediul exterior, cu infinitul. Deblocarea şi balansarea lor este de o importanţă vitală în menţinerea sănătăţii şi a nivelului de conştiinţă.
Deci mai degrabă, decât o maşinărie materială, alcătuită din carne şi oase, trebuie să ne imaginăm că suntem formaţi din mai multe straturi gazoase, având diferite densităţi, ce vibrează şi au o mişcare de curgere permanentă. Conştiinţa reprezintă ceva exterior trupului fizic, pe care îl formează, controlează şi dirijează, este eternă şi nu se manifestă în timp sau în spaţiu. Singura problemă este că odată cu încarnarea, memoriile anterioare sunt şterse, pentru a face experienţa mult mai reală şi mai palpitantă.


5.3 Oprirea Minţii

Mintea este o maşinărie infernală. Ea a fost proiectată ca o unealtă de supravieţuire pe de o parte, ceea ce este bine, pe de altă parte însă, are scopul de a ne ţine blocaţi în iluzie şi într-o viaţă de tip mecanicist, bazată pe toate programările anterioare. Ea este asemenea unei antene de recepţie, capabilă de a primi semnale electromagnetice din eter, din acest ocean de conştiinţe. Conştiinţele superioare, pur energetice, fără un trup fizic, sunt capabile de a intra în minţile noastre şi de a ne provoca gânduri şi chiar sentimente. Deoarece percepţia noastră se reduce la organele exterioare de simţ, nu realizăm că aceste gânduri nu ne aparţin şi credem că întotdeauna suntem aceeaşi persoană, ceea ce este fals. Zeci de entităţi inteligente, exterioare nouă, ne dau tot felul de impulsuri, în dorinţa lor de a experimenta lumea fizică. Entităţile negative ne controlează minţile în cea mai mare parte a timpului şi se hrănesc cu energia noastră. Ele sunt asemenea prădătorilor, asemenea lipitorilor care doresc să ne sugă sângele. Numărul gândurilor aiurea care ne trec prin minte este de zeci de mii pe zi, majoritatea dintre ele fiind doar analize inutile, bazate pe frică şi negativitate. Puţine sunt momentele când luăm controlul asupra minţii şi trupului nostru şi adevărata noastră identitate, sufletul, se trezeşte din adormirea sa, pentru a participa la experienţă. Asta se întâmplă în general în momentele de mare încărcătură emoţională, bucurie, sau de mare pericol.
De aceea primul pas în a realiza aceasta, în a vedea cine suntem cu adevărat, pentru a ne lărgi percepţia şi a restabili contactul pierdut cu divinul din noi şi de pretutindeni, este de a ne opri din ceea ce facem, de a ne calma iureşul gândurilor. Sigur aceasta pare imposibil la început pentru cineva care trăieşte 100% la nivelul minţii, însă cu puţin efort şi perseverenţă se pot obţine rezultate.

Un prim pas ar fi să vă uitaţi la ceas şi, de exemplu, timp de 2 minute să urmăriţi câte şi ce fel de gânduri vă trec prin cap, sesizând că ele pur şi simplu vin în capul vostru de aiurea, aşa cum bate vântul.

Un alt exerciţiu ar fi ca, tot cu ochii pe ceas, să încercaţi să vă concentraţi la o singură idee, de exemplu, la cum vă cheamă şi ce faceţi acuma. Veţi vedea că după maximum un minut şi jumătate, obosiţi iar mintea va începe iar să alerge nebună la tot felul de lucruri. Atâta este puterea a de concentrare a omului, de un minut şi jumătate! Forţe exterioare voinţei proprii ne dirijează permanent.

Încercaţi să închideţi ochii şi să vizualizaţi, cu ochiul minţii, o anumită imagine, să zicem o floare, urmărindu-i toate detaliile şi culorile. Veţi vedea cât de greu este să vă focalizaţi atenţia în acest mod, imaginea respectivă fiind foarte neclară şi dispărând repede din obiectiv.

Aşezaţi-vă liniştiţi pe un scaun, sau o canapea, închideţi ochii şi lăsaţi imaginile care apar în faţa voastră să se perinde în voie. Apoi luaţi de exemplu, una din ele şi încercaţi să o focalizaţi, să vă apropiaţi de ea, văzându-i toate detaliile. Veţi fi uimiţi că pentru prima oară aţi descoperit că, în afara lumii exterioare, pe care o percepeţi cu ochii, există şi o alta, interioară, la fel de colorată şi de reală ca şi cea fizică. Aceasta este informaţia pură, venită din eter, nu are nici o legătură cu înregistrările anterioare din creier. Cu puţină practică veţi ajunge să percepeţi imagini şi lumi virtuale, ca şi când vă uitaţi la televizor.

Contemplaţi un obiect, de exemplu un pix. Uitându-vă fix la el, încercaţi să lăsaţi alte gânduri şi analizaţi-i fiecare detaliu, ce formă şi ce culoare are, din ce material este alcătuit, care a fost procesul lui de fabricaţie, etc. Acest exerciţiu ajută la focalizarea atenţiei, îmbunătăţeşte memoria şi ceea ce este cel mai important, mai încetineşte viteza cu care se derulează gândurile.

O modalitate de a opri mintea este şi defocalizarea ochilor, prin lărgirea viziunii până aproape de 180 de grade.

Închideţi ochii şi vizualizaţi un disc, sau o roată cu spiţe colorate, care se roteşte în sensul invers acelor de ceasornic. Acest simplu exerciţiu are efecte puternice asupra opririi gândurilor şi a îmbunătăţirii vizualizării.

Stând în picioare, închideţi ochii şi rotiţi-vă trupul încet, în sens invers acelor de ceasornic. Nu forţaţi mai mult decât puteţi. Este bine să fiţi în faţa patului, pentru ca, dacă ameţiţi, să vă aşezaţi repede. Acest exerciţiu, deşi dă o ameţeală uşoară, calmează mintea foarte rapid şi mai ales deschide chakrele.

Pasul următor este să învăţaţi să faceţi meditaţie. Metodele sunt foarte variate, sute de şcoli dau diverse tehnici, care spun ele, merg cel mai bine. Adevărul este că în primul rând trebuie să înţelegeţi fenomenul şi ce se întâmplă, decât să aplicaţi orbeşte o anumită tehnică. Cel mai bine e să vă dezvoltaţi o tehnică personală, care vi se potriveşte. Nu există doi oameni identici! Sunt persoane care nu pot să mediteze decât ascultând comenzile unui instructor, alţii numai ascultând muzică. Deşi la început stăpânirea trupului şi a minţii pare un lucru foarte greu, după câteva luni de practică şi mai ales prin voinţă, veţi vedea că este o bagatelă şi oriunde aţi fi, oriunde v-aţi afla, sunteţi în control, putând încetini undele creierului în maximum două minute. Principala forţă universală alături de voinţa este intenţia, cu ajutorul ei puteţi dărâma munţii, nu numai să opriţi mintea.
Deci aşezându-vă fie pe un scaun, fie în poziţia de lotus, fie întinşi cu faţa în sus în pat, într-un loc ferit de zgomot şi perturbaţii exterioare, închideţi ochii şi mai ales fiţi hotărâţi şi convinşi că vreţi să vă relaxaţi şi să scoateţi tot stress-ul şi energia negativă din voi. După 2-3 respiraţii adânci, începeţi relaxarea trupului, de la creştetul capului coborând pe gât, umeri, piept, abdomen, spate, bazin, mâini, picioare. Nu omiteţi organele interne vitale, inima, ficatul şi rinichii; şi acestea trebuiesc relaxate. Ideea trebuie să fie că vreţi să vă relaxaţi, că vă simţiţi bine şi nimic şi nimeni nu vă mai supără. O numărătoare inversă de la 50 la zero este apoi foarte benefică, pentru a vă adânci în relaxare, încetând să vă mai simţiţi corpul. Încet, încet, veţi vedea cum gândurile se estompează şi o stare dulce de confort, asemenea celei de înainte de a adormi, vă va cuprinde. Imaginaţi-vă că sunteţi pe o plajă, stând relaxaţi la soare, în bătaia brizei şi auziţi sunetul molcom al valurilor mării.
Nu-i nimic dacă la început veţi aţipi, cu timpul însă, e bine să vă menţineţi conştiinţa, căci sunt multe de făcut în această stare. Starea aceasta este denumită starea alfa, în care undele creierului se încetinesc la mai puţin de 10 bătăi pe secundă. Chiar dacă la început gândurile încă vor mai veni, lăsaţi-le să curgă, nu vă opuneţi, după o perioadă veţi vedea cum mintea se opreşte şi surpriză! Voi încă mai existaţi, deşi nu vă mai simţiţi trupul şi nu mai gândiţi cu creierul.
După relaxarea trupului şi oprirea minţii veţi intra în contact cu adevărata voastră identitate, cu sufletul, cu divinul, iar percepţia vi se va muta din lumea spaţiu-timp în timp-spaţiu. De multe ori vă pot apărea imagini, sau lumini care vor da experienţei acesteia, de visare conştientă, o intensitate greu de imaginat. Când o doriţi, încet, încet, începeţi să vă mişcaţi mâinile şi trupul, apoi deschideţi ochii, revenind înapoi în lumea fizică.
Acest simplu exerciţiu este benefic sănătăţii şi memoriei, dar mai ales vă va reîncărca cu energie, ca şi când aţi dormit câteva ore, gândurile fiind cu mult încetinite. Veţi înţelege că nu sunteţi nici trupul şi nici mintea, ci o inteligenţă superioară, cu mult mai presus de acestea. Frica de moarte va dispare, veţi înţelege că părăsirea corpului fizic, este o eliberare, experienţa acelui moment fiind de o complexitate greu de imaginat. Acest tip de exerciţiu, de meditaţie, este punctul de plecare pentru toate experienţele spirituale şi pentru transformarea vieţii personale. Oricum un lucru este sigur. Nu veţi mai fi niciodată la fel, odată ce aţi înţeles aceasta, viaţa vi se va schimbă radical!


5.4 Centrele Conştiinţei

Odată ce ai început să înţelegi adevărata realitate şi că ai fost păcălit, pe măsură ce faci noi descoperiri în explorările tale pe tărâmul infinit al conştiinţei universale, ai să încerci să comunici prietenilor şi familiei ce ai descoperit şi că totul e o iluzie. Ai să încerci să le explici că viaţa trebuie înţeleasă şi trăită altfel, cu mult mai grandios şi mai liber. Însă fii pregătit, căci ai să te loveşti de ziduri de neîncredere şi de încăpăţânare, nimeni nu te va crede, deoarece nu a avut aceleaşi experienţe ca tine. Mulţi vor spune că nu eşti normal, crezând că normalul e să fii ca ei. Adevărul este însă că abia tu începi să devii normal, într-o lume anormală! Momentul acesta va fi ca un şoc în viaţa ta şi dacă nu ai tăria să continui, cu orice preţ, te poţi pierde uşor înapoi în iluzie, de bine ce ai început să scoţi capul. Deci caută prieteni, care sunt şi ei pe acest drum. Nu e chiar aşa de greu să-i găseşti în aceşti ani, când are loc o trezire în masă a sufletelor. Nu renunţa! Mai ai atât de mult de descoperit şi de explorat! Aventura ta abia a început. Iar miza este mai mare ca orice recompensă de pe lumea aceasta. Poţi să crezi că ai să devii o superfiinţă într-o Lume Nouă, faţă de care cea actuală îţi va părea o sălbăticie?
Totul, dar absolut tot ce ai fost învăţat, de când ai deschis ochii, tot ce spun religiile, filozofiile, ştiinţa oficială, cultura, societatea, este distorsionat şi fals. Acum începe pentru tine o mare bătălie şi anume cea a deprogramării şi reprogramarea după noile adevăruri. Nu-ţi va fi uşor şi încet, încet este posibil să devii din ce în ce mai singur. Însă nu uita, divinul este în interiorul tău. Toţi suntem unul şi nimeni nu e singur cu adevărat. Toţi avem ghizi spirituali, din alte lumi, toţi avem un Sine Superior, care este tot timpul cu noi şi putem să-i contactăm şi să le cerem sfatul, oricând dorim. Ei sunt acolo pentru noi, gardieni ai evoluţiei şi ne înconjoară cu dragostea lor necondiţionată.
Fii deci ca un luptător, înţelege că evoluţia ta merită orice efort şi că viaţa trăită adormit, ca un mecanism, este asemenea unei puşcării, nu e viaţă cu adevărat!
Apoi e timpul să începi să observi cum funcţionează oamenii ceilalţi şi cum funcţionezi tu. Vezi cum vorbele, mişcările, acţiunile, totul este mecanic. Emoţiile apar necontrolat şi de cele mai multe ori nu îţi fac plăcere, secându-te de energie. Felul de a trăi este reactiv şi consideri că tot ce se întâmplă nu are nici o legătură cu alegerea ta, iar tu eşti doar un observator al propriei tale vieţi.
Aşa cum am mai spus mintea, sau conştiinţa, funcţionează diferenţiat pe 5 nivele, aşa zişii centri şi anume: logic, emoţional, de mişcare, instinctiv şi sexual.

Centrul logic este legat de creier şi se comportă ca un mecanism care analizează şi judecă, în funcţie de ce programe i-au fost inserate. Toate funcţiile de gândire, realizarea unei impresii, formarea de reprezentări şi concepte, comparaţia, afirmaţia, negaţia, vorbirea, imaginaţia, îşi au originea aici.

Centrul emoţional este cel unde apar emoţiile, bucurie, supărare, frică, uimire, şamd. El este situat, în zona pieptului.

Cel de mişcare este responsabil de memorarea tuturor mişcărilor de la învăţarea mersului, a jocurilor sportive, până la conducerea automobilului. Orice mişcare nouă, să zicem învăţarea scrisului, este mai întâi însuşită de centrul logic, care odată programată este transferată la cel de mişcare. Deoarece centrul de mişcare este cu mult mai rapid decât cel logic, ne este mult mai uşor să scriem fără să gândim. Încercaţi să tipăriţi la tastatură gândind fiecare mişcare. O să vedeţi că va fi cumplit de greu şi veţi obosi rapid. De asemenea, când şofaţi şi apare o situaţie limită, odată ce ochiul a înregistrat pericolul, piciorul se mută aproape instantaneu pe frână. Credeţi că apare mai întâi gândirea logică ce dă semnalul la muşchii piciorului? În nici un caz. Dacă ar fi aşa, timpul necesar analizei logice plus cel de deplasare a impulsului nervos, ar fi atât de lung încât ne-ar fi imposibil să evităm accidentul! Ca poziţie, centrul de miscare se află în zona şalelor.

Centrul instinctiv este răspunzător pe de o parte de toate procesele interne ale organismului, digestia, asimilaţia, respiraţia, circulaţia sângelui, funcţionarea organelor interne, secreţia glandelor. Pe de altă parte, de toate reflexele interioare, cum ar fi, memoria gustului, memoria mirosului, memoria durerii, râsul, strănutul, căscatul.
Fiecare centru este împărţit în două părţi şi anume, una pozitivă şi alta negativă. Centrul intelectual se manifestă prin afirmaţii şi negaţii. Cel emoţional prin emoţii pozitive (plăcute) şi negative (neplăcute), iar centrul de mişcare prin mişcare sau repaus.
De asemenea şi asta este foarte important de ştiut şi de urmărit, centrele mai sunt împărţite în latura mecanică, emoţională şi intelectuală.
De exemplu, pentru centrul intelectual latura mecanică se manifestă prin înregistrarea automată de impresii, prin memorii, sau asociaţii. Cea emoţională prin dorinţa de a şti, de a descoperi, pasiuni, entuziasm intelectual. În timp ce latura intelectuală a centrului intelectual se manifestă prin atenţie controlată.
Latura mecanică a centrului emoţional se manifestă prin umor ieftin, animalic. Cea emoţională prin sensul rafinat al umorului, simţ estetic, iar cea intelectuală prin creaţie artistică.
Latura mecanică a centrului de mişcare se traduce prin mişcări automate, sau ticuri. Cea emoţională prin plăcerea mişcării, dans, sport, în timp ce cea intelectuală prin invenţii ce au ca scop uşurarea activităţilor practice, meşteşugăreşti.
Din considerente de supravieţuire, deşi există aceşti centri specializaţi, dacă apare un dezechilibru, un alt centru poate să-i ia locul, astfel încât complexa maşinărie umană să funcţioneze. Însă funcţionarea cu centrii nebalansaţi este o funcţionare defectuoasă şi ca atare randamentul ei va fi scăzut. De aceea este foarte important ca printr-o observaţie atentă să vedem când un centru nu funcţionează corect şi să îl rebalansăm.
De exemplu, bărbaţii au tendinţa de a funcţiona, în cea mai mare parte, la nivelul centrului intelectual, uitând de emoţii şi confundând de cele mai multe ori sentimentele cu gândurile. O gândire super-raţională anulează aproape total funcţionarea centrului emoţional, iar consecinţele sunt că acel om devine o maşină, fără suflet, preocupat exclusiv de supravieţuire şi de plăcerile trupeşti. De asemenea apare aşa zisa stare de stress, care duce la dureri de cap şi la secreţia de substanţe nocive celulelor.
Pe de altă parte femeile sunt fiinţe mai delicate şi trăiesc foarte mult la nivelul centrului emoţional. Consecinţa acestui lucru este că, deşi în esenţă ele sunt mai iubitoare şi mai puţin egoiste, în anumite situaţii aceste emoţii capătă o intensitate atât de mare încât ele îşi pierd total controlul nervilor. O altă consecinţă este faptul că la muncile intelectuale le este mai greu, capacitatea lor de concentrare fiind mai redusă.
Desigur aceasta este adevărat în general, de la caz la caz existând variaţiuni. Problema este însă, că fie bărbat fie femeie, trebuie să încercăm să observăm şi să înţelegem această modalitate de funcţionare greşită şi să o corectăm, adică să balansăm cei doi centri, intelectual şi emoţional. Obiectivul este să îţi echilibrezi cele două laturi ale energiei şi anume masculinul şi femininul, să devii practic jumătate bărbat, jumătate femeie! Numai atunci vei deveni o fiinţă echilibrată şi vei balansa logica cu emoţiile.

După controlul gândurilor, obiectivul următor este controlul emoţiilor. Emoţiile se abat în general, ca un trăsnet asupra noastră, cele negative având efecte de-a dreptul dezastruoase. De fapt, emoţiile negative nu sunt necesare vieţii şi funcţionarii organismului, de aceea trebuie să ne luptăm cu ele. Să observăm ce se întâmplă cu noi în acele momente, să observăm cum ni se întunecă mintea şi ne pierdem conştiinţa şi prin toate metodele să încercăm să ne mutăm înapoi în latura pozitivă. Ca modalităţi ar fi pe lângă o foarte solidă voinţă, ascultarea de muzică, ieşitul la o plimbare, exerciţii de respiraţie, meditaţie, sau orice altă activitate care ne produce plăcere.

Controlul vorbitului este o altă preocupare pe care un om superior trebuie să o aibă. De altfel rasele evoluate folosesc telepatia în scop de comunicare. Vorbitul, în general, duce la un consum de energie, iar vorbitul prea mult, necontrolat, duce la pierderea conştiinţei. Fii deci mai degrabă observator şi vorbeşte numai când şi ce trebuie.
Observă că atunci când eşti prea surescitat, când eşti stăpânit de frică, eşti prins într-o activitate, îţi pierzi conştiinţa. Omul are tendinţa de a se identifica cu orice lucru, persoană, situaţie, sau activitate. Identificarea este foarte dăunătoare, de aceea observarea a ceea ce se întâmplă cu tine îţi mai dă o şansă de a te redresa. Dacă nu eşti conştient de aceasta şi nu vezi ce ţi se întâmplă, eşti pierdut total, nimic şi nimeni nu te poate salva. Tu eşti singurul tău salvator!

După o lungă perioadă de observaţie, în care vei verifica adevărul acestor lucruri, poţi trece la etapa de control. Sigur nu va fi uşor la început să-ţi controlezi, gândurile, emoţiile şi mişcările în totalitate, însă savurează orice victorie şi încet, încet vei progresa.

Scopul acestor antrenamente este de a îţi menţine o stare de bine, de vibraţie şi energie înaltă. Fii deci egoist cu energia şi vibraţia personală. Observă nivelul energetic pe care îl ai şi ce îl face să crească sau să scadă. Observă cum mai toţi oamenii, pentru că nu ştiu, încearcă doar să îţi ia energie, în dorinţa lor de a se simţi bine. Nu uita că trăim într-un univers prădător, asemenea unei jungle! Trebuie să fii asemenea unui războinic, care îşi apără pielea în permanenţă. Desigur de un mare ajutor în realizarea acestui obiectiv îl au o foarte clară înţelegere a felului cum funcţionează viaţa şi menţinerea percepţiei că toţi suntem unul, iar nimeni nu face nimic rău din intenţie ci doar din neştiinţă. Cum se poate supăra un părinte pe copilul său, când acesta face o boroboaţă, ştie doar că nu are încă o conştiinţă matură. Amintiţi-vă ce a spus Isus pe când era schingiuit: “Iartă-i Doamne, că nu ştiu ce fac.” Evită să ai de a face cu oameni egocentrişti, negativişti, sau violenţi. Caută grupuri de oameni pozitivi, veseli, calmi, deschişi, iubitori, între care energia circulă liber şi se amplifică.


5.5 Formarea Noii Psihologii

Cunoştiinţele teoretice, oricât ar fie ele de avansate, nu valorează nimic fără o experienţă pe măsură. De aceea practica trebuie să meargă în paralel cu acumularea de informaţie. Abia după aceea putem spune că apare cu adevărat înţelegerea. Experienţa este cea care dă adevărul. Cuvintele sunt doar simboluri, sunete, care încearcă să definească imagini, emoţii, sau trăiri.

Este de preferat, deoarece e mai uşor, ca antrenamentul să înceapă de la nivelul trupului şi anume, debarasarea de vicii, sedentarism, vorbitul prea mult, obiceiuri mecanice, ticuri, alimentaţia deficitară. Sportul şi mişcarea fizică trebuie să fie o preocupare majoră în viaţa ta. Învaţă să simţi plăcerea mişcării. Exerciţiile fizice, mai ales cele de forţă, trebuie să fie făcute ca o meditaţie, cu concentrare (eventual cu ochii închişi) şi respiraţie. Observă cum la început oboseşti uşor, apoi pe măsura antrenamentului, capacitatea de efort creşte, apărând o plăcere a mişcării. Rezerva de energie a trupului uman este foarte mare şi după trecerea unui prag critic, apare un aflux de energie, preluată din rezervorul general, care este de-a dreptul imens. Supraefortul este cel mai important, el fiind singurul care ajută dezvoltarea, nu numai fizică dar şi mentală. Trupul uman are nevoie de mişcare, sedentarismul îl omoară şi îl îmbătrâneşte repede.

Odată ce ţi-ai lansat intenţia clară de a te reprograma trebuie să-ţi însuşeşti un cu totul alt mod de viaţă şi de a gândi. Trebuie să-ţi formezi o nouă psihologie, un nou mod de a percepe şi de a interpreta totul în viaţă. Aceasta nu este uşor desigur, căci toţi şi toate în jurul tău sunt diferite, de aceea cuvântul cheie trebuie să fie voinţa. Încearcă să-ţi găseşti tovarăşi care sunt pe aceeaşi frecvenţă cu tine. De unul singur îţi va fi foarte greu. O şcoală, sau un grup sunt de preferat.

Începe, făcându-ţi o analiză a vieţii tale până în prezent, luată în sens invers, de la cele mai noi evenimente, înapoi şi analizează tot ce ţi s-a întâmplat, toate persoanele şi evenimentele. Ceea ce nu îţi face plăcere şi care nu te mai reprezintă, scoate din memorie. Eşti un om nou consideră că te-ai renăscut. Ce spunea Isus? “Până când nu ai să te naşti din nou, nu ai să intri în Împărăţia lui Dumnezeu.” Toate greşelile pe care le-ai făcut, chiar dacă ai supărat sau ai vătămat pe alţii, înţelege că nu le-ai făcut intenţionat, ci din lipsă de înţelepciune şi conştienţă. Important nu este ce ai făcut, ci ce ai de gând să faci de acum încolo! Nu te simţi vinovat pentru nimic şi iartă-i pe toţi cei care te-au supărat, sau vătămat.
Binele sau răul nu există ca adevăr intrinsec, nu există decât experienţa, iar noi suntem aici pentru a învăţa şi a creşte spiritual. Păcatul este o iluzie inventată de dogmele religioase, nimeni nu te pedepseşte pentru ce ai făcut. Esenţa Creatorului este iubire necondiţionată. Tu eşti singurul tău judecător. Tu şi experienţa ta. Înţelege că moartea nu e ceva de speriat, e doar un prag, o transformare, un nou început; eşti mult mai mult decât acest trup fizic şi prin părăsirea lui, nu îţi vei înceta existenţa. Şi dacă cea mai mare frică este să mori, iar dacă moartea este o experienţă foarte plăcută, (de altfel naşterea e cu mult mai dură decât moartea), atunci de ce să mai ai frică? Frica este cel mai mare inamic al tău îţi paralizează gândirea şi trupul, creându-ţi un lanţ de evenimente nefavorabile. Totul este doar în mintea ta. Distruge-ţi ego-ul! El îti este cel mai mare duşman. Dă dragoste şi înţelegere tuturor celor din jur şi înţelege-i că dacă fac greşeli, este din cauză că nu ştiu. Se spune că orice atac este un strigăt de ajutor. Nimeni nu vrea să facă rău cu adevărat. Hitler a avut cele mai bune intenţii şi anume de a salva omenirea şi a instaura Epoca de Aur.
Încearcă să-ţi păstrezi calmul şi echilibrul în orice situaţie, oricât ar fi ea de dură, nu uita că totul este preprogramat şi ceea ce trebuie să se întâmple, se întâmplă obligatoriu. Deci nu ai fi putut să eviţi. Accidentele nu se întâmplă întâmplător, ele au scopul lor în evoluţie.
Ceea ce ne distruge este faptul că ne dăm prea multă importanţă. Nu avem nici o importanţă, suntem un fir de praf într-un univers infinit. Trăieşte doar în prezent la maximum de intensitate, încetează să mai visezi fără rost şi să-ţi proiectezi mintea în viitor, sau în trecut. Nu îţi este de nici un ajutor, îţi iroseşti clipa şi îţi consumi energia inutil. Nu ai o eternitate aici, pe această planetă, de fapt ai foarte puţin timp. Foloseşte-l la maximum. Gândeşte pozitiv şi fii paşnic, iar ziua de mâine va fi bună pentru tine. Ai tot ce-ţi trebuie ca să fii fericit, nu ai nevoie de nimic şi de nimeni, trupul este cel mai mare dar care ţi-a fost dat, iar viaţa ta este perfectă.
Nu trebuie să ai milă de ceilalţi. Toţi şi toate sunt perfecte. Tu nu ştii care este locul şi planul sufletului altuia. Abia eşti conştient de al tău. Dacă simţi că vrei să ajuţi pe cineva, ajută-l cu ceea ce are nevoie. Dar nu avea milă pentru toţi săracii, sau handicapaţii de pe planetă. Creatorul şi creaţia sunt perfecte, iar tu ai singura obligaţie să-ţi urmezi propria experienţă şi evoluţie. Nu te văita la nimeni, despre nimic, chiar dacă-ţi este greu, fii brav, fii un luptător şi nu uita că nimic nu se întâmplă împotriva ta. Ţi-a fost sortit să treci prin această experienţă, pentru a creşte şi a te dezvolta spiritual. Nu vezi că din situaţiile cele mai grele ieşi întărit şi mai înţelept? Dacă totul ţi-ar fi uşor, nu ai evolua la nivelul următor nici într-un milion de ani. Înţelege că trăim într-o lume polarizată, în lumină şi întuneric, în bine şi rău.
Scopul întunericului este divin şi anume de a ne crea experienţa proprie pentru a ne dezvolta conştiinţa. Nu poate fi experienţă a luminii, fără cea a întunericului. Eşti în acea etapă în care trebuie să înţelegi asta, de aceea lumea din jurul tău e atât de crudă şi de nedreaptă.
Însă tu stai deasupra tuturor şi nu-ţi scădea vibraţia pentru nimeni şi nimic. Fiecare clipă este de aur, îţi dă oportunitatea de a alege cine eşti şi cine vrei să devii. Alege deci conştient. Decide cine vrei să fii şi în ce relaţie vrei să te situezi faţă de fiecare persoană, sau situaţie. Secretul este să alegi întotdeauna cu dragoste. Priveşte totul detaşat, ca pe un film, sau un vis, nu te implica prea mult emoţional. Fă din orice activitate o meditaţie, o contemplaţie şi găseşte plăcere în cele mai monotone activităţi.

Stai cât mai mult în bucurie, în veselie, asemenea unui copil, nu judeca pe nimeni, savurează la maximum toate experienţele şi înţelege că totul este doar o joacă, nimic nu este serios. Este doar o simulare virtuală!!!
Opreşte-ţi mintea şi lasă-ţi liberă percepţia la splendoarea naturii şi a vieţii. Vezi frumuseţea şi perfecţiunea în orice persoană, în orice eveniment. Vezi tabloul general al creaţiei, grandoarea şi măreţia lui, dragostea necondiţionată a Creatorului şi crede că nu eşti lăsat singur nici o clipă.
Puterea omului este incalculabilă, de aceea să ai un singur obiectiv şi anume de a ajunge la putere, de a trezi cât mai mult din puterea ta adormită!

5.6 Chakrele
Curgerea fluxului de energie în trupul fizic se face prin centrii energetici, care în cultura Indiana sunt cunoscuţi sub denumirea de chakre. Ei stabilesc legătura cu celelalte trupuri energetice şi au forma unor vortexuri, cu capătul ascuţit aşezat de-a lungul şirei spinării. Chakrele se rotesc cu viteze diferite şi vibrează cu frecvenţe diferite, fiecăreia fiindu-i asociată o culoare, din spectrul luminii, precum şi o glandă endocrină. Să facem o scurtă trecere în revistă a principalelor chakre:



• Chakra Rădăcinii este situată între picioare şi este îndreptată în jos. Culoarea asociată este roşu. Ea conduce energia pământului în sus, prin picioare, după care urcă pe şira spinării, pentru a balansa sistemul endocrin, prin eliberarea de hormoni. Funcţia ei principală este de a ne conecta la pământ. Nevoile ei sunt instinctuale, de supravieţuire, hrană şi adăpost. Aici se află încolăcită energia kundalini energia evoluţiei conştiinţei, care stă adormită, aşteptând să fie trezită, pentru a se ridica spre cap. Cristale utilizate: safir, emerald, carnelian, calcită, opal, aquamarină.

• Chakra Sexuală este situată în partea de jos a abdomenului, deasupra organelor genitale Culoarea asociată este oranj. Ea ne conectează cu ceilalţi prin emoţii, dorinţe, senzaţii şi mişcare. Ne aduce împlinirea sexuală şi abilitatea de a accepta schimbarea. Cristale utilizate: jasper roşu, carnelian, garnet roşu, rubin.

• Chakra Plexului Solar este situată în dreptul plexului solar. Culoarea asociată este galben. Ea ne dă puterea personală, voinţa, autonomia şi ne influenţează metabolismul. Ne dă energie, spontaneitate şi puterea de a accepta, nu domina. Cristale utilizate: topaz, turmalină galbenă, safir albastru, citrină.

• Chakra Inimii este situată în dreptul pieptului. Culoarea asociată este verde. Este legată de dragoste şi face legătura între opoziţiile psihicului: masculin şi feminin, ego-ul şi unitatea. Ne permite să iubim intens, să simţim compasiune, să avem un simţământ de pace. Cristale utilizate: peridot, topaz roz, rodonită, cuarţ roz.

• Chakra Gâtului este situată la gât. Culoarea asociată este albastru. Prin ea experimentăm lumea exterioară ca vibraţii, cum ar fi cea a sunetului, reprezentând limbajul. Ne ajută să comunicăm cu ceilalţi şi să fim buni oratori. Cristale utilizate: topaz albastru, turcoaz.

• Chakra Frunţii este situată în mijlocul frunţii. Culoarea asociată este indigo. Este legată de actul vederii spirituale. Ne deschide facultăţile paranormale şi înţelegerea spirituală. Ne permite să înţelegem marea scenă a spiritului. Cristale utilizate: diamant, lapis iazuli.

• Chakra Coroanei este situată în creştetul capului. Culoarea asociată este violet. Ea reprezintă chakra conştiinţei, cea care le controlează pe toate celelalte. Dă conştiinţa pură, făcând conexiunea cu cosmosul şi cu Creatorul. Ne aduce informaţie, înţelepciune, înţelegere, conexie spirituală şi extaz. Cristale utilizate: celestită, safir albastru, sugilită, ametist.

• Chakra Steaua Sufletului este situată deasupra capului la o distanţă de 15 cm. Reprezintă conexiunea cu galaxia Calea Lactee şi preia informaţiile din surse galactice. Cristale utilizate: selenită.

• Chakra Poarta Stelară este situată deasupra capului la o înălţime de 30 cm de creştetul capului. Este cea mai înaltă legătură pe care o putem face cu creaţia, în evoluţia noastră actuală. Ne conectează cu cosmosul, este multidimensională, holografică şi situată în afara timpului. Cristale utilizate: moldavită.

Aceşti centri energetici, rotindu-se cu o viteză foarte mare şi făcând legătura dintre trupul nostru şi mediul exterior, sunt de o mare sensibilitate. Ei nu îşi păstrează viteza şi frecvenţa de la sine, ci sunt în permanenţă influenţaţi de orice gând, sentiment, sau acţiune. Abia după o lungă perioadă de stabilitate, în gândirea şi comportamentul nostru, ele încep să se cristalizeze.
Perfectul echilibru dintre minte, trup şi spirit stă la baza sănătăţii şi a stării noastre de bine. Deschiderea şi alinierea chakrelor este secretul dezvoltării abilităţilor paranormale. Când sunt nebalansate, avem sentimentul fricii faţă de viaţă, ne simţim victime, fugim de realitatea fizică, sau suntem egoişti. Simptomele fizice includ dureri de picioare, spate, sau cap.

Un exerciţiu foarte uşor, de deschidere a chakrelor este de a ne concentra la ceea ce credem, despre anumite laturi ale vieţii şi să ne schimbăm gândirea greşită. Blocajele la nivelul chakrelor întâia şi a doua sunt date de frică, de sexualitate şi neîncrederea în puterea proprie. La cea de a treia, respectul faţă de sine şi intenţia de a nu te lăsa controlat de alţii, precum şi dezvoltarea voinţei. Pentru cea de a patra trebuie să ne cultivăm sentimentul de iubire necondiţionată. La cea de a cincea înţelepciunea, iertarea tuturor celor care ne-au rănit şi deschiderea către comunicaţie. Chakrele a şasea şi a şaptea se activează atunci când devenim conştienţi de lumea spirituală, de Unicul Creator, începând să ne dezvoltăm percepţia extrasenzorială.

În meditaţie, prin relaxare şi vizualizare chakrele pot fi deschise conştient, pe rând, începând cu cea a rădăcinii, după care este important să ne imaginăm cum energia kundalini urcă încet, prin fiecare chakră, până ajunge la cea a coroanei.

Alte metode uzuale şi la îndemâna tuturor, de activare şi balansare a chakrelor, sunt:

• Masajul, efectuat de către un terapist
• Plimbările într-un cadru natural liniştit şi nepoluat
• Alimentaţia, bazată cât mai mult pe vegetale şi eliminarea grăsimilor, alcoolului, cafelei, etc
• Reflexologia, foloseşte punctele din palme şi tălpi, corespunzătoare chakrelor, prin masarea acestora, combinată cu vizualizarea culorii respective
• Aromoterapia, foloseşte lichide volatile din plante (uleiuri), cu care se masează locurile de pe corp, unde sunt situate chakrele
• Reiki este o formă de a direcţiona curgerea energiei prin corp, efectuată de instructori specializaţi
• Yoga, prin posturi şi meditaţie
• Aşezarea pe fiecare chakră a unui cristal de culoarea corespunzătoare
• Terapia culorilor
• Incantaţia mantrelor specifice pentru fiecare chakră şi anume: LAM, VAM, RAM, YAM, HAM, OM
• Concentrarea asupra yantrelor, care sunt simboluri specifice fiecărei chakre
• Muzica şi dansul.


5.7 Iniţierea

Simplele exerciţii de concentrare, focusare a atenţiei şi meditaţie, deşi sunt foarte importante, nu au puterea, singure, la început, de a ne deschide spiritual. Deoarece sistemul nervos este obişnuit să funcţioneze la un potenţial foarte scăzut, este necesar să te expui la o sursă puternică de energie, care să-ţi deblocheze forţat chakrele şi să îţi oprească mintea. În trecut, iniţierea spirituală era făcută în temple, sau în locuri sacre, asistată de către masteri. Acestea sunt construcţii megalitice, ce respectă principiile geometriei sacre, situate în centrii energetici ai planetei. Multe din aceste locuri mai există încă şi pot fi vizitate. Planeta are anumite puncte în care liniile de câmp energetic se intersectează, aşa zisele vortexe. Aici energia este deosebit de puternică. Ca o regulă generală, în oraşele mari, aglomerate, energia este foarte redusă şi foarte distorsionată. Caută locuri liniştite, în mijlocul naturii, pe malul mării, fă exerciţii de meditaţie acolo şi încearcă să simţi energia soarelui, a aerului şi a apei.

Cristalele şi anumite minerale care au un nivel ridicat de energie, având o gamă largă de frecvenţe, diferite de cea a aurei proprii, te influenţează şi te ajută să îţi deschizi chakrele. Lucrând cu ele, după o perioadă relativ scurtă, ai să începi să înţelegi ce este aceea energie şi ai să o simţi în orice obiect. Practic, totul este energie, deci orice obiect şi orice fiinţă are energia sa. Printre cele mai puternice cristale sunt, moldavita, calcita, turcoazul şi lapis iazuli. Orice cristal este uşor de simţit, dacă îl ţii în mână şi intri într-o stare de relaxare, de meditaţie. Purtarea cristalelor la gât este de un foarte mare ajutor. Observă pe fiecare, ce efect are asupra ta, cum te simţi, cum îţi este mintea, dacă este relaxată, sau surescitată.

Iată câteva recomandări, în ce priveşte folosirea cristalelor:
• Abundenţă: Citrine
• Sedative: Ametist, Lepidolită
• Concentrare: Fluorite, Goelite
• Curaj:Aquamarine
• Depresie: Topaz, Aur, Lapis Iazuli
• Fericire: Citrine
• Autocontrol: Labradorite
• Călătorii astrale: Geode, Jasper, Turcoaz
• Comunicaţie extraterestră: Moldavite, Labradorite
• Balans, minte, trup şi spirit: Cuarţ fumuriu, Kanite, Piatra Lunii
• Comunicaţie: Turcoaz

Magneţii sunt materiale deosebit de puternice,capabile de a face să curgă energia, un magnet purtat la gât îţi va alinia chakrele cu liniile magnetice ale Pământului, crescându-ţi considerabil vigoarea fizică şi mentală.

Piramida este structura geometrică cea mai puternică, capabilă de a amplifica energia. În funcţie de material şi de dimensiunile ei, nivelul de amplificare diferă. Cea mai potrivită proporţie este cea a marii piramide de la Giza, din Egipt, în care unghiul feţelor laterale este de 52 de grade. Ca material se poate utiliza lemnul, plasticul, cuprul, sau aluminiul. Confecţionează-ţi o astfel de piramidă şi meditează în ea, sau chiar puneţi-o deasupra patului şi dormi în ea. Îţi va fi schimba viaţa!

De un mare ajutor în schimbarea percepţiei îţi va fi, dacă ai să începi să vezi aura atât la tine, la alţii cât şi la diferite obiecte. Nu este greu. Într-o încăpere cu lumină difuză, roagă pe cineva să stea cu spatele spre un perete alb. Uitându-te insistent cu ochii în afara focusului, încercând să fixezi un punct undeva în spatele persoanei, vei începe să sesizezi o ceaţă gălbuie care îi înconjoară capul. Apoi fă exerciţii pentru a vedea aura plantelor, a unui obiect roşu, sau albastru.

Pentru că, cel puţin la început nu ai încă voinţa şi tehnica necesară, un instructor, sau chiar un prieten mai iniţiat, te poate hipnotiza, inducându-ţi o stare de relaxare, mult mai profundă decât meditaţia. În această stare, în care mintea îţi este total oprită, ca şi când dormi, însă eşti conştient, cel care te ghidează poate să te trimită în vieţile trecute, pentru a-ţi aminti cine eşti şi eventual să-ţi vindeci vreo traumă. De asemenea, el poate comunica prin tine, folosindu-ţi mecanismul de vorbire, cu alte entităţi inteligente, cu acordul tău bineînţeles, într-un scop prestabilit, cum ar fi, de exemplu, luarea de informaţii despre viitorul şi planul tău aici pe Pământ. Fiecare persoană are un Sine Superior, care reprezintă conştiinţa sa venită din viitor, pentru a o asista. Acesta poate fi contactat, în stare de hipnoză şi îţi poate da sfaturi foarte importante pentru viaţa şi evoluţia ta. După terminarea şedinţei, vei simţi o supra încărcare energetică şi o extraordinară stare de pace şi linişte. Hipnoza reprezintă o tehnică deosebit de puternică pentru expandarea conştiinţei şi deschiderea glandei pineale, care este responsabilă de percepţia tărâmurilor din timp-spaţiu.

Anumite substanţe psihedelice, pe care obişnuiesc să le utilizeze şamanii din America, obţinute din plante, au capacitatea de a-ţi înălţa conştiinţa, modificându-ţi percepţia şi făcându-te să înţelegi că eşti spirit liber, iar prin intrarea în corp şi acţionarea prin intermediul minţii, percepţia ta se limitează. De asemenea vei putea simţi cu adevărat energia şi să vezi aura. Vei înţelege că trupul tău este un mecanism, asemenea unui robot, vei fi capabil de a-i vedea mişcările geometrice, cum se deplasează pe un grafic, stabilit cu precizie matematică şi că percepţia ta este foarte limitată, de aceea în mod obişnuit nu poţi sesiza mecanicismul trupului. Închizând ochii, vei începe să visezi conştient, adică să călătoreşti prin alte tărâmuri, mai înalte, unde poţi contacta diverse alte entităţi inteligente.
Sigur, pe planetă au fost însămânţate, de către Creator, sute de astfel de plante, cu scopul de a-i ajuta în evoluţie pe cei dornici, însă poate cele mai uzuale ar fi LSD-ul (care de altfel a fost utilizat în medicină cu rezultate extraordinare), DMT-ul, anumite ciuperci, marihuana, etc. Aşa zisele droguri sintetice, cocaină, morfină, tranchilizantele, nu sunt recomandabile, deoarece, nefiind naturale, pot avea efecte nedorite asupra sănătăţii! De asemenea pot duce, printr-o folosire mecanică şi prea abundentă, la dependenţă. Plantele practic, nu sunt nocive şi în principal au fost create cu un scop benefic în evoluţia conştiinţei.
Dar atenţie! Nu le folosi singur, nu le folosi, cum fac mulţi, la petreceri, în scop de amuzament. Ele trebuiesc folosite, doar de câteva ori în viaţă, nu tot timpul, ci doar la început, până când ţi se deblochează chakrele şi ţi se deschide sistemul nervos, şi ar fi bine să fii asistat de un iniţiat, care să te ghideze şi cu care să poţi împărtăşi din această experienţă extraordinară. Scopul tău este să-ţi expandezi conştiinţa şi să descoperi ce este în afara iluziei, a matricei, care te ţine prizonier, să înţelegi cine eşti şi cum funcţionezi, nu să te ameţeşti şi să adormi fără a înţelege nimic.

Desfă palmele şi imaginează-ţi cum iese energie din ele; simte această energie, chiar dacă nu o vezi. Fă asta până când ai să simţi o căldură în palme.
Ţine palmele faţă în faţă, la aproximativ 20 cm şi imaginează-ţi cum circulă un flux de energie între ele; după o vreme te vei simţi, ca şi când ai ceva solid între palme şi aproape că nu mai poţi să le apropii.
Mişcă-ţi palmele prin faţa capului, în lateral, depărtează-le, apropie-le. Ai să simţi fiori şi o presiune în cap, ca urmare a influenţei mâinilor asupra aurei capului.
În general senzaţia de energie se simte asemenea unei călduri, iar ca efecte secundare ar fi: încălzirea feţei, a urechilor, fiori prin corp, sau pe şira spinării. Aceşti fiori, care pot fi de o intensitate foarte mare, dându-ţi senzaţia că eşti străbătut de un curent electric, sunt deosebit de benefici, deoarece ei sunt efectul creşterii vibraţiei celulelor corpului.

Cu timpul meditaţia, nu numai că va fi din ce în ce mai uşor de realizat, dar te vei scufunda din ce în ce mai adânc în oceanul de conştiinţă, fără a adormi, sau a-ţi pierde cunoştiinţa. În această stare, ca de transă, vei fi capabil de a călători pe alte tărâmuri mai înalte, de a vedea imagini, a auzi voci, de a stabili contacte cu Sinele Superior, sau cu alte fiinţe energetice inteligente. Practic îţi vei deschide poarta stelară hiperdimensională naturală, care se află în creier şi îţi vei elibera percepţia de capcana iluziei.
Încearcă să-ţi aminteşti visele, notează-le dacă este necesar, şi înţelege că lumea viselor este la fel de reală ca şi cea fizică, toată experienţa este doar imaginaţie, este doar o proiecţie virtuală ce apare în interiorul creierului tău. Nu există cu adevărat o lume fizică materială, ci doar un ocean infinit de energie conştientă, care vibrează şi se mulează într-o incredibilă diversitate de forme de ondulaţii.

Şi nu uita, ai tot timpul la îndemână cea mai mare forţă posibilă: intenţia. Ea reprezintă însăşi forţa vieţii, esenţa Creatorului, forţa ce stă în spatele formării tuturor galaxiilor şi a corpurilor cereşti. Nu te subestima şi nu te limita în nici un fel, eşti o fiinţă divină, puterea ta este infinită. Tu eşti cel care decizi dacă vrei să o foloseşti sau nu. Nimeni şi nimic nu-ţi vor sta în cale, odată ce ţi-ai lansat clar intenţia de a evolua accelerat, ba din contră toate forţele universale te vor servi şi-ţi vor da ajutor în realizarea acestui măreţ obiectiv.


6. ANUL 2012 - ANUL ASCENSIUNII

Universul în care trăim, deşi nu este singurul, este imens, cuprinzând miliarde de galaxii, care la rândul lor cuprind miliarde de stele, asemănătoare soarelui, multe dintre ele având sisteme planetare similare cu al nostru. Viaţa nu se desfăşoară numai în densitatea a treia de vibraţie, ci în multe altele, divizată pe principul celor şapte frecvenţe ale scării muzicale. De aceea planetele care nouă ne par a fi nelocuite, sunt de fapt locuite de fiinţe energetice în alte dimensiuni. Ele sunt formate din şapte sfere energetice concentrice, având culorile spectrului luminii. Fiecare dintre aceste sfere este o planetă locuibilă în dimensiunea respectivă.
De exemplu noi locuim pe sfera a treia a planetei, de culoarea galbenă, corespunzătoare Dimensiunii a 3-a. Aşa cum am mai spus, există şi lumi subterane, Pământul asemănându-se mai degrabă cu un fagure de miere, decât cu un corp solid. Credeţi oare că un Creator atât de perfect şi calculat ar fi făcut risipă de material creând atâtea corpuri cereşti numai pentru decor? În nici un caz. Ele sunt “scene cosmice” unde se joacă, aceeaşi piesă, şi anume cea a vieţii, numai că viaţa este mult mai complexă şi mai variată decât cea pe care o experimentăm şi o înţelegem noi.
Deci, fiinţe inteligente sunt mult mai multe decât ne-am putea imagina şi sub multe alte forme. Însă ca o regulă generală, forma de bază în acest univers a fost aleasă ca fiind cea “humanoidă”, nu reptiliană, sau asemenea monştrilor prezentaţi în unele filme de science fiction. De aceea, cu mici variaţii de proporţii, culoarea pielii, sau densitate, aceste fiinţe se aseamănă unele cu altele. Ele, aşa cum am mai spus, sunt de două feluri: din partea “luminii”, blânde, iubitoare, care ajută procesul evolutiv, şi din partea “întunericului”, fiinţe egocentriste, care nu cunosc adevărul şi au frică de lumină şi de dragoste, acţionând în interese personale, cu scopul de a lua energie, de fapt aceasta fiind hrana lor.
Aceste civilizaţii sunt bineînţeles pe diverse nivele evolutive, unele nefiind capabile de a se desprinde de planeta lor (cum este şi cazul nostru), iar altele deţinând cunoştiinţe cu mult mai avansate ale fizicii universului şi având posibilităţi de a se deplasa prin spaţiu, cu alte metode decât cu simple nave cu reacţie (chiar şi pe Pământ această tehnologie este depăşită de 30 de ani). Fiinţele de lumină sunt organizate în Confederaţia Galactică, ele fiind conştiente de planul de ansamblu al Creatorului şi îndeplinesc misiuni în scopul de a îi realiza planurile.
Regulile principale ale jocului în acest univers sunt: "Legea respectării voinţei proprii a fiecărei entităţi" şi "Legea că totul este permis". Astfel cele două echipe, Lumina şi Întunericul se luptă între ele, ca într-un joc virtual pe computer. Cea mai apropiată asemănare ar fi cu filmul Războiul Stelelor. Uneori au loc bătălii între cele două forţe, pentru asigurarea supremaţiei în diferite zone ale galaxiei.
Însă, spre bucuria noastră, acest joc nu este proiectat să dureze la infinit, este împarţit pe cicluri şi odată cu intrarea Pământului în zona de vibraţie ridicată, din galaxie, lucrurile nu vor mai putea continua aşa. Pământul iese treptat la lumină, iar pe data de 21 decembrie 2012 va trece în vibraţia a patra, nemaisuportând viaţa în dimensiunea a treia.
Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că Pământul actual, aşa cum îl ştim noi astăzi, nu va mai susţine viaţa în Dimensiunea a 3 a. Noua lume va fi în altă vibraţie, pe o sferă în jurul Pământului actual, cu o rază mai mare, în spectrul verde al luminii, ce va fi invizibilă percepţiei din dimensiunea a treia. Pământenii vor avea oportunitatea de a se îndrepta spre lumină şi iubire, iar cei ce vor face această alegere conştient, vor ascende în Dimensiunea a 4 a. Ceilalţi, care nu vor crede şi nu vor fi pregătiţi pentru această transformare radicală a conştiinţei, vor părăsi planeta, continuându-şi drumul evolutiv în altă zonă a galaxiei, cu vibraţia corespunzătoare. Deci fiecare, în funcţie de credinţa lui şi de alegerea pe care o va face, se va deplasa la locul potrivit nivelului său evolutiv. Lumea aceasta, aşa cum o ştim astăzi nu va mai exista, va fi de domeniul trecutului!
Procesul de ascensiune evolutivă, din Dimensiunea a 3 a în cea de a 4 a, este un proces fizic complex, de creştere a frecvenţei de vibraţie a fiecărei molecule din corpul nostru. Cum se face aceasta? Se face conştient pe baza schimbării de percepţie şi comportament, pe alegerea de a sta cât mai mult în vibraţie înaltă, pozitivă şi în iubire, de a ne ajuta semenii, de a ne pune în serviciul omenirii şi al procesului său evolutiv. Să nu mai dăm interpretări negative la ceea ce apare în viaţa noastră, să înţelegem că mai presus de toate este un plan grandios, pe care mintea noastră nu-l înţelege şi că suntem protejaţi, nimic rău nu ni se poate întâmpla. Să fugim de energia negativă, care ne ţine în percepţie scăzută şi frecvenţă joasă. Cu cât vom lucra mai mult cu noi pentru aceste transformări interioare, cu atât avem şansa istorică de a ne muta în Lumea Nouă, bazată pe cu totul alte principii, care va fi de 100 de ori mai armonioasă şi mai bună ca cea în care trăim astăzi.
Aşa cum am mai spus, este foarte important să căutăm informaţie, să fim, aşa cum spunea Isus, “însetaţi de adevăr”; să ne deschidem mintea şi să ne ascultăm sufletul, acea voce interioară care ne ghidează în tot ceea ce facem. Aceasta este scânteia divină a Creatorului, care există în fiecare dintre noi, dar pe care, din păcate, de atâtea ori o sfidăm, neştiind ce înseamnă şi ascultăm de gândirea raţională a minţii logice, a ego-ului.
Simultan cu dorinţa noastră de a ne transforma, energia ce vine spre Pământ se va amplifica şi practic va constitui o forţă care ne va trage spre noua destinaţie, însă aceasta numai dacă ne “deschidem” la ea, mai precis dacă ne acordăm pe frecvenţa ei. Altfel, dacă vom bloca energia schimbării, sistemul nostru nervos va fi suprasolicitat, în trupul nostru apărând şocuri, ce vor putea duce la efecte dramatice.
Ascensiunea este un proces lung şi complex de evoluţie spirituală. El a început cu mii de ani în urmă, în prezent ajungând în ultima sa etapă. De obicei planetele şi speciile de viaţă încarnate pe ele, ascend prin experimentarea de cataclisme naturale, adică prin ciclul moarte – înviere. De aceea încă din timpuri străvechi s-au făcut tot felul de profeţii despre dezastre teribile. Învierea reprezintă de fapt ascensiunea, prin care toate formele biologice încep viaţa din nou, la un nivel superior de conştiinţă, într-o dimensiune mai înaltă. Organismul este supus unui şir de transformări, ce au ca scop final uniunea dintre trupul fizic şi spirit, într-o singură fiinţă de lumină, care este perfectă. Încarnarea lui Isus a reprezentat un punct important în procesul de evoluţie şi ascensiune, deoarece El a preluat păcatele oamenilor (karma) transmutându-le energia către lumină, deschizând astfel calea unei ascensiuni blânde. Acest proces se desfăşoară în etape, până când apariţia fiinţei de lumină devine posibilă.
Primul pas a durat o mie de ani şi a început cu răscumpărarea făcută de Isus.
Corpul de lumină a fost introdus ca un experiment, în anul 1988, la şapte luni după Convergenţa Armonică şi reprezintă un experiment, deoarece ascensiunea nu s-a mai făcut niciodată în acest fel. Metoda de creştere a luminii din trupurile fizice ale tuturor formelor de viaţă, precum şi a vibraţiei planetei, nu a mai fost aplicată în nici unul din universuri şi are scopul de a transforma carcasa fizică într-un vehicul capabil de a se uni cu Sinele Superior. Cu cât celulele sunt mai încărcate cu energie luminoasă, cu atât densitatea trupului este mai coborâtă şi corespunzător, spiritul are un nivel mai ridicat. Crearea corpului luminos are loc în douăsprezece etape. La sfârşitul fiecăreia dintre ele, schimbările vor fi perfect integrate în toate ariile vieţii şi spiritului. Între etape există perioade de gol, cauzate de moartea egou-lui, care pot da stări de depresie, sau un sentiment de inutilitate.
Primii şase paşi au fost structuraţi pentru a crea o modificare gradată la toate nivelele, prin trezirea spirituală obişnuită, în paralel cu schimbările fizice, mentale şi emoţionale.
De la nivelul al şaptelea la al zecelea, transformările se axează consecutiv pe câte o arie a experienţei personale.
Corpul luminos de nivelul al optulea crează schimbări extreme în trupul fizic, ce duc adesea la simptome asemănătoare unei îmbolnăviri. Pe măsură ce tot mai multă lumină intră prin ochi şi urechi, pot apare dureri, sau înţepături şi adesea junghiuri în cap. Datorită scăderii densităţii celulelor, se intensifică transpiraţia şi e posibilă chiar şi apariţia diareei. Trupul uman are tendinţa de a-şi mări volumul, în scopul de a înmagazina fluxul crescut de energie spirituală, ce intră în el, având ca efect îngrăşarea. Singurul lucru posibil de făcut în acest caz, este exerciţiul fizic intens (ridicarea de greutăţi, alergarea, înotul, etc). Masa musculară astfel creată este singura capabilă de a proteja sistemul nervos de supraîncărcarea energetică la care este supus. Ţesutul adipos nu are aceeaşi capacitate, ci se arde, distrugând receptorii de insulină din celule, ducând la dereglări metabolice.
Reţeaua energetică a galaxiei transmite în permanenţă mesaje către toate formele de viaţă de pe Pământ. Aceste mesaje, ce vin sub formă de “pachete luminoase” (coduri), trebuiesc convertite apoi în gânduri conştiente, pentru a putea fi înţelese şi folosite în viaţa de zi cu zi. Ele se manifestă ca ţiuituri, sau bâzâieli în cap, ce pot deveni adesea foarte intense şi supărătoare. Nivelul lor de intensitate este reglat de ghizii spirituali, care emit aceste semnale în scopul trezirii conştiinţei.
La nivelul al nouălea, schimbările spirituale (din nivelul al şaptelea) se integrează cu cele fizice (din nivelul al optulea). Preocuparea principală este cea a relaţiilor interumane, continuarea unei relaţii bazate pe control şi manipulare devenind intolerabilă. Odată cu apariţia noii identităţi se va schimba şi percepţia locului şi rolului în această lume.
La începutul nivelului al zecelea, viaţa îţi va părea nouă şi te vei simţi ca renăscut, emanând în jurul tău dragoste şi tandreţe. Este începutul trezirii spirituale, ce te va conduce la masterarea abilităţilor adormite ale trupului şi ale spiritului. Pe măsură ce vei deveni din ce în ce mai conştient de energie, noi abilităţi vor începe să facă parte din viaţa ta obişnuită. Clarviziunea practic va lua locul vederii fizice şi vei începe să vezi imagini din Dimensiunea a 4 a, ceea ce la început îţi va crea confuzie. Cu timpul însă vei învăţa cum să foloseşti această nouă peceptie. Vei învăţa cum să-ţi economiseşti energia nemaiconsumând-o inutil pe gânduri şi emoţii. Acest surplus de energie îţi va da posibilitatea să realizezi adevărate “miracole”, cum ar fi de exemplu, manifestarea imediată a gândului în realitate fizică.
Nivelul al unsprezecelea apare ca o progresie naturală a celui anterior, tranziţia fiind atât de uşoară încât adesea trece neobservată. Abilităţile spirituale continuă să crească, iar trupul începe să-şi schimbe aspectul, devenind mai luminos. Prietenii s-ar putea să-ţi spună că ai ceva schimbat şi că ai întinerit. În acelaşi timp apar nivele mai profunde de procesare a emoţiilor şi vei crea cele mai adânci frici, pentru a le experimenta şi a te curăţa de ele.
În fine nivelul al doisprezecelea, reprezintă ascensiunea, destinaţia acestui mare salt evolutiv! Ea este marcată de activarea completă şi mutarea vehiculului interdimensional luminos (Merkabah) în centrul trupului. Ascensiunea poate avea loc atât la nivel individual cât şi în grup. Este de fapt un proces foarte simplu, care se întâmplă într-o clipă, tu fiind tot aici, dar un altul. Diferenţa constă în abilitatea de a trăi şi simţi bucuria, extazul, uniunea cu Creatorul Universal. Tot ce ai de făcut în realizarea acestui obiectiv divin este să-ţi trăieşti fiecare clipă ca pe o capodoperă a bucuriei, devenind pe deplin responsabil de viaţa ta.
Numeroase fiinţe extraterestre sunt acum în jurul nostru. Ele sunt printre noi, camuflate în trupuri de oameni obişnuiţi, cu misiunea de a ajuta procesul. Numeroase nave orbitează în jurul Pământului, influenţând probabilităţile spre partea pozitivă şi menţinând liniile energetice ale planetei, pentru a nu se generaliza cataclismele naturale. Acestea de obicei, sunt cauzate de diferenţele de frecvenţe dintre cea planetară şi cele ale conştiinţei umanităţii, ele fiind ca nişte forţe care debalansează planeta, care este nevoită să reacţioneze, reacţia ei fiind prin aşa zisele cataclisme (inundaţii, cutremure, taifunuri, secete, etc.). Deci, nu suntem singuri în acest moment de cumpănă din istoria noastră. Aceasta trebuie să ne dea curaj şi speranţă.
Aceste fiinţe extraterestre, în general, lucrează în plan telepatic, prin contacte cu diverse persoane, mai evoluate, a căror frecvenţă le permite comunicarea. Astfel ne-au fost transmise cantităţi imense de informaţie ştiinţifică, în ceea ce priveşte fizica hiperdimensională a universului şi legile creaţiei. Ei practic, încearcă să ghideze gândurile tuturor pământenilor şi să-i ajute în a se trezi la adevăr, aceasta făcându-se, atât în starea de veghe, cât şi în vis.
Multă lume se întreabă de ce aceşti extratereştri, dacă există cu adevărat, nu aterizează să intre în contact fizic direct cu noi. Răspunsul este foarte simplu. Chiar dacă sunt mulţi care ar dori aceasta, contactul fizic ar însemna o violare a voinţei celor ce nu doresc aceasta şi chiar şi pentru cei care într-adevăr o doresc, ar însemna o impunere.
Respectarea voinţei personale este legea de bază pe care ei nu o pot încălca. Evoluţia conştiinţei se face conştient, la nivel personal, prin voinţă proprie şi nu poate fi impusă de altcineva, altfel aceasta nu ar mai fi asistenţă ci control. Şi tocmai de aceasta urmează să ne debarasăm noi acuma: de controlul la care am fost supuşi mii de ani, de către forţele întunericului. Timpul în care alţii să ne impună adevărul lor a trecut. Acum este momentul să descoperim adevărul înăuntrul nostru şi să ne schimbăm viaţa!
Desigur, se mai pune întrebarea de ce aceste informaţii nu sunt făcute public, prin mass media? Pentru că pe de o parte mass media este cenzurată, iar pe de alta, imaginaţi-vă panica ce s-ar produce în rândul oamenilor neiniţiaţi, aflând că vine “sfârşitul lumii”! Agresivitatea şi experienţele negative ar lua o amploare de neimaginat. Şi în loc să ne îndreptăm spre lumină şi iubire, ne-am bloca în cea mai întunecată şi egocentristă perioadă din istorie. Aceasta i-ar împiedica pe cei ce într-adevăr vor să evolueze şi practic ar putea duce la sfârşitul tuturora. De aceea, este vorba de o revoluţie paşnică, spirituală, care are loc dinspre interior spre exterior. Energia crescândă, care va intra în trupurile noastre, având o frecvenţă din ce în ce mai ridicată, precum şi creşterea numărului de oameni care se trezesc la realitate şi adevăr, ieşind de sub capcana iluziei, vor ajuta procesul fizic de ascensiune.
Deci este timpul să ne bucurăm, nu să ne speriem. Să înţelegem că nu este vorba de o păcăleală şi că acest moment, de care s-a ştiut din cele mai vechi timpuri, este acum, astăzi în viaţa fiecăruia. Să credem în proces, în puterea Creatorului, în dragostea Lui necondiţionată pentru fiecare dintre noi şi în şansa noastră de a trăi într-o lume mai bună.
Efectele existenţei la frecvenţa Dimensiunii a 4 a vor fi de-a dreptul miraculoase. ADN-ul va avea activate douăsprezece spirale, iar creierul va funcţiona la capacitatea sa maximă. Aceasta va însemna că ne vom transforma în adevăraţi super-oameni, având abilităţi şi puteri care acuma ţin de domeniul paranormalului şi anume: levitaţia (posibilitatea de a zbura prin aer fără aripi), telekinezia (capacitatea de a mişca obiecte cu ajutorul minţii), telepatia, călătoria în timp, puterea de vindecare spontană, capacitatea de a transforma şi crea materie, etc. Toate acestea în condiţiile existenţei ca o conştiinţă de grup, nu separată că acum, în care vom trăi ca o familie, în armonie cu noua planetă, în dragoste şi pace. Vom înţelege că este energie şi hrană din belşug şi vom dezvolta tehnologii de antigravitaţie şi “porţi stelare”, ceea ce ne va permite să începem explorarea galaxiei, ca în filmul Stargate. Nu sună frumos?
Aceasta va fi, aşa cum spunea Isus, “împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ”, adevăratul Paradis, în care moartea va dispare, corpul nemaifiind supus îmbătrânirii, putând fi modelat după plac.
Tot ce avem de făcut, odată ce am aflat această informaţie şi am crezut-o, este să dorim să ne schimbăm, să ştergem programarea trecută şi să ne reprogramăm în spiritul iubirii, compasiunii, veseliei şi ajutorului reciproc. Să stăm cât mai mult în frecvenţă ridicată şi să ne dorim schimbarea. Nu este greu de loc! Nu este vorba decât să ne reîntoarcem la esenţa noastră, pe care de atâta timp am uitat-o...
Suntem o generaţie norocoasă, am venit aici în acest ceas tocmai pentru a fi parte din procesul transformării planetei. Să-i respectăm pe toţi cei care sunt aici cu noi, indiferent unde se află, sau unde vor ajunge, căci într-un fel sau altul, toţi suntem speciali şi toţi vom face un mare salt în evoluţia personală, fie că vom rămâne în Dimensiunea a 3 a, sau vom sări într-a 4 a, sau unii, chiar direct într-a 5 a.
Pacea şi dragostea Creatorului să ne umple inimile! Să căutăm şi să folosim asistenţa, care este din belşug în jurul nostru şi să ne lansăm intenţia clară de a evolua accelerat.
Astfel, Universul, asemenea zânei fermecate din poveste, ne va îndeplini dorinţa. Să nu uităm că voinţa Creatorului este de fapt VOINŢA NOASTRĂ!!!




Mulţumesc lui Inyth pentru suportul dat în realizarea acestei cărţi.





BIBLIOGRAFIE


1. Cărţi

Seth Speaks (Jane Roberts)
The Nature Of Personal Reality (Jane Roberts)
The Unknown Reality (Jane Roberts)
The Magical Approach (Jane Roberts)
The Holographic Universe (Michael Talbot)
Rule By Secrecy (Jim Marrs)
Alien Agenda (Jim Marrs)
Psi Spies (Jim Marrs)
Quantum Consciousness (James L. Forberg)
Close Encounters of The Possession Kind (William Baldwin)
Ancient Energy (Bill Dayholos)
Souls of Distorsion Awakening (Jan Wickerink)
Conversations With God (Neale Donald Walsch)
Communion with God (Neale Donald Walsch)
Friendship with God (Neale Donald Walsch)
The New Revelations (Neale Donald Walsch)
Tommorow’s God (Neale Donald Walsch)
Home With God (Neale Donald Walsch)
The Teachings of Don Juan (Carlos Castaneda)
Separate Reality (Carlos Castaneda)
Journey To Ixtlan (Carlos Castaneda)
Tales of Power (Carlos Castaneda)
The Second Ring of Power (Carlos Castaneda)
The Eagle’s Gift (Carlos Castaneda)
Fire From Within (Carlos Castaneda)
Power of Silence (Carlos Castaneda)
The Art of Dreaming (Carlos Castaneda)
The Active Side of Infinity (Carlos Castaneda)
The Psychology Of Man’s Possible Evolution (P. D. Ouspensky)
In Search of the Miraculous (P. D. Ouspensky)
The Fourth Way (P. D. Ouspensky)
An Outline of Occult Science (Rudolf Steiner)
How To Know Higher Worlds (Rudolf Steiner)
Shift of The Ages (David Wilcock)
The Science of Oneness (David Wilcock)
The Divine Cosmos (David Wilcock)
Bringers of the Dawn (Barbara Marciniak)
The Law of One Material (Ra)
The Chakra Bible (Patricia Mercier)
The Essential Crystal Book (Simon and Sue Lilly)
Crystal Prescriptions (Judy Hall)
Bhagavad Gita (Shri Swami Sivanada)
The Missing Peace in Your Life (Robert M. Williams)
The Power of Now (Echart Tolle)
A Course in Miracles (Dr. Helen Schucman, Dr. William Thetford)
Biology of Belief (Bruce Lipton)
Wisdom of Your Cells (Bruce Lipton)
The Elegant Universe (Brian Greene)
The Mind of God (Paul Davies)
God and the New Physics (Paul Davies)
Jesus: A Story of Enlightenment (Deepak Chopra)
How to Know God (Deepak Chopra)
Life After Death (Deepak Chopra)
Perfect Health (Deepak Chopra)
Silva Mind Control Method (Jose Silva)
You the Healer (Jose Silva)
Everyday ESP (Jose Silva)
Physics of the Impossible (Michio Kaku)
Parallel Worlds (Michio Kaku)
The Universe in a Single Atom (Dalai Lama)
Miracles of the Gods (Erich Von Daniken)
Gods From Outer Space (Erich Von Daniken)
In Search of Ancient Gods (Erich Von Daniken)
The Universe in a Nutshell (Stephen Hawking)
The Nature of Space and Time (Stephen Hawking)
The Theory of Everything (Stephen Hawking)
Fingerprints of the God (Graham Hancock)
The Conscious Universe (Kafatos Menas, Nadeau Robert)
The Dancing Wu Li Masters (Gary Zukav)
Operation Terra (Sara Lyara Estes)
Nexus-A Neo Novel (Deborah Morrison)
Contacting Your Spirit Guide (Sylvia Browne)
Life on the Other Side (Sylvia Browne)
Chanelling Your Higher Self (Edgar Cayce)
On Atlantis (Edgar Cayce)
Predictions for the 21st Century (Edgar Cayce)
Angels, Archangels and the Unseen Forces (Edgar Cayce)
Out of Your Mind (audio) (Alan Watts)
Our Ancestors Came From Outer Space (Maurice Chatelain)
Misteries of Ontario (John Robert Colombo)
Haluginogens and Culture (audio) (Terence Mc. Kenna)
The Psychedelic Society (audio) (Terence Mc. Kenna)
Time and I Ching (audio) (Terence Mc. Kenna)
The Last Word (audio) (Terence Mc. Kenna)
The World and Its Double (audio) (Terence Mc. Kenna)
The Truth Seminar (audio) (Neale Donald Walsch)
Syncrodestiny (audio) (Deepak Chopra)
The Astral Projection Workbook (J. H. Brennan)
Becoming Human (Jean Vanier)
God and the Evolving Universe (Redfield Murphy Timbers)
At the End of an Age (John Lukacs)
Hinduism (Louis Renou)
Journing into the Miraculous (Todd Bentley)
The Art of Dying (Patricia Weenolsen)
Intelligent Memory (Barry Gordon)
Incredible Optical Illusions (Nigel Rodgers)
Going Within (Shirley MacLaine)
Ghosts and the Supernatural (Richard Cavendish)
The Ancient Path of Kabbalah (David Aaron)
Religions of the World (E. Brenilly, J. O’Brien)
Why Christianity Must Change or Die (John Shelby Spong)
Supersleep (Teri Mahaney)
Creative Visualisation (Shakti Gawain)
Everyday Enlightenment (Dan Millman)
Way of the Peaceful Warrior (Dan Millman)
The Divine Matrix (Gregg Braden)
Cosmic Voyage (Courtney Brown)
The Gods Machines (Wun Chok Bong)
Into the Bermuda Triangle (Gian Quasar)
Secrets in the Fields (Freddy Silva)
Area 51-The Dreamland Chronicles (David Darlington)
Working with Auras (Jane Struthers)
Varieties of Scientific Experience (Carl Sagan)
The Language of God (Francis Collins)
Zen (Kenneth Kraft)
When Science Meets Religion (Ian Barbour)
African Religion (Aloysius Lugira)
Taoism (Paula Hartz)
Native American Religions (Paula Hartz)
Global Warming (Paul Brown)
Extreme Nature (Mark Carwardine)
The Healing Power of Meditation (Gabriel Weiss)
The Astrology Bible (Judy Hall)
The Great Shift (Lee Caroll, Tom Kenyon)
Atlantis (John Michael Greer)
Supernatural (Graham Hancock)
Maya Cosmogenesis 2012 (John Major Jenkins)
The Templar Papers (Oddovar Olsen)
Astronomy (Mark Garlick)
The Spiritual Brain (Mario Beauregard)
The Unknown Universe (Richard Hammond)
Nature’s Blueprint (Dan Hooper)


2. Filme Ştiinţifice şi Prezentări Video

What The Bleep Do We Know?
The Secret
Illusion and Reality
The Secret Behind The Matter
The Cosmic Plan
The Pineal Gland Is A Stargate
The Second Coming Of Science
The Legend of Atlantis (ELIA)
Secret Space
The Mistery Of Cydonia
Future Of Mankind (Michael Tsarion)
Origins Of Evil (Michael Tsarion)
Symbolism (Michael Tsarion)
The Destruction Of Atlantis (Michael Tsarion)
Evolving Ideas Conference (Tom Bearden)
Energetic Forces in the Universe (Robert Reckmeyer)
An Inconvenient Truth (Al Gore)
The Ring Of Power
Zeitgeist
UFO Files
Richard Hoagland (Project Camelot)
Dan Burisch (Project Camelot)
George Green (Project Camelot)
Benjamin Fulford (Project Camelot)
Bob Dean (Project Camelot)
Sgt. Clifford Stone (Project Camelot)
The2012 Enigma (David Wilcock)
Tesla the Race to Zero Point Energy
Antigravity free Energy
The Missing Secrets of Nikola Tesla
Unlocking Misteries of Life
Evolution-Great Transformations
Genesis Revisited
Are We Alone In The Universe ?
The Misterious World
Saturns Hyperdimensional Hexagon
The Polygon Dichotomy
Mars, NASA Coverup
Roswell 986
Unexplained Misteries
The Scientific Case for God and His Word
Multidimensional Universes
070 Cosmos 08 (Carl Sagan)
MovingThrough Time and Space(Chantal Akerman)


3. Site-uri pe Internet

hutchisoneffect.ca
enterprisemission.com
digg.com
amasci.com/freenrg/tors
cseti.org
philosophy.org
newciv.org
centerpointe.com
hemi-sync.com
goldmanmethod.com
universeofpower.com
lauralee.com/munck.html
greatdreams.com
orbit.com
cycle-trader.com
geometrycode.com/sg/index.shtml
goldennumber.net
21stcenturysciencetech.com
servtech.com
gyro-scope.co.uk
depalma.pair.com
trufax.org
keelynet.com
singtech.com
silvaultramindsystems.com
learningmeditation.com
soulsofdistortion.nl
crystalinks.com
lightworker.com
lightworkers.org
projectcamelot.net
projectavalon.net
divinecosmos.com
cropcircleconnector.com
athenapolis.com
livingcosmos.com
newton.ex.ac.uk
tmgnow.com
antigravitypower.tripod.com/Grebennikov/index.html
primarypeception.com
deoxy.org/mckenna.htm
hado.net
hypnosis.com
nealedonaldwalsch.com
ourhollowearth.com
superstringtheory.com

Un comentariu:

Gelu spunea...

prea lunga povestirea. ...

:)

:)