vineri, 1 mai 2015

Si azi… Mi-am luat sufletul alaturi de gandul curat, pasul leganat si parul in vant ce dansau in ritmul batailor inimi mele care strigau de bucurie deoarece azi, au poposit intr-un alt loc, binecuvantat de pe meleagurile dragi sufletului meu. Meleagurile Neamtului, unde Stefan a scris pagini de istorie, unde Nica a Smaranditei isi croise povestile si unde oameni cu drag de viata isi sfintesc locul. La casa- muzeu "Vasile Gaman". Astazi, am poposit la nea Vasile, asa cum ii spun satenii. Un om cu suflet mare care timp de doua ceasuri ne-a povestit cu drag si mandrie cate-n viata si-n istorie au fost scrise si traite. Toata viata, cu truda „mâinilor de aur” cu pasiunea pentru istorie si alaturi de multa munca el transformă lemnul si viata in colectie de “ganduri” si nestemate ce la da lumii. Cu glasul unui invingator care a reusit sa stranga zestre neamului ne impartaseste povestea sa. Ochii se bucura, inima tresare iar gandul hoinareste-mi viata ce mi se-asterne-n cale, ‘oi putea oare .. ?

:)

:)