vineri, 10 septembrie 2010

misterul roscovanei

MISTERUL ROSCOVANEI




Michel Dufour, 1993, Allegories pour guerir et grandir, Les Editions JCL INC, Ottawa



Traia odata o minunata pisicuta de angora care se numea Roscovana. Desi traia intr-o casuta fermecatoare, ea nu era fericita defel pentru ca aici, lucrurile nu se petreceau intotdeauna asa cum ar fi dorit ea.
In familie avea adeseori sicane si tot felul de lucruri dezagreabile. Uneori fratele sau mai mare o agasa si o tachina prea mult; alteori mama sa striga sau chiar ii interzicea sa actioneze asa cum i-ar fi placut. Astfel, in casa, Roscovana avea rareori linistea dorita si se simtea adeseori bine singura cu problemele sale.
Amicii de la scoala credeau ca Roscovana zambeste prea putin; uneori ea parea foarte obosita, atat de obosita incat casca la ore. Si erau norocosi prietenii care reuseau sa-i vorbeasca, pentru ca Roscovana era putin vorbareata. Rareori spunea ceea ce gandea.
Intr-o zi, Roscovana apare in clasa cu totul altfel. Ce schimbare! Era aproape incredibil! Curios lucru, incepand din aceasta zi Roscovana suradea tot timpul; este plina de energie la scoala si prietenii se ingramadeau in jurul ei pentru a auzi ce spunea, atat de mult si bine vorbea. Avea o multime de lucruri de spus sau de povestit! Dar, ce s-a intamplat? De unde aceasta modificare de comportament? Mister! Doar Roscovana stia cu adevarat ce se intamplase.
Unii povestesc si azi ca Roscovana vede acum lucrurile altfel pentru ca o zana buna i-ar fi dat curajul sa infrunte dificultatile. Altii spun ca un magician i-ar fi dat talentul de a-si schimba modul de a vedea lucrurile, pentru ca Roscovana ar avea acum un buton magic de care se poate folosi oricand si cat de des doreste.
Eu am auzit spunandu-se ca acest buton ar fi pur si simplu plasat pe lobul urechii sale drepte. Roscovana nu il poate vedea. Dar butonul magic este acolo intr-adevar, pentru ca Roscovana nu trebuie decat sa-si frece lobul urechii drepte si de indata butonul magic face minuni.
Si ce minuni! Fratele mai mare este enervant? Mama este nerabdatoare? Tata este furios? Roscovana nu se mai lasa ranita de atitudinea celorlalti. Roscovana are butonul magic, de care se foloseste. Si ea il utilizeaza atat de des cat are nevoie. Si de fiecare data cand Roscovana se foloseste de butonul sau magic, se simte bine si din ce in ce mai bine. Iata! Si asa continua misterul Roscovanei. Ea utilizeaza butonul sau magic si de fiecare data in inima sa este tot mai bine.
Si in pofida tuturor dificultatilor pe care le intalneste, Roscovana surade si are intotdeauna o multime de lucruri de povestit prietenilor sai.



Simti ca te raneste comportamentul negativ al celorlalti fata de tine? Te influenteaza intr-o asa masura incat preferi sa iti restrangi comunicarea cu ceilalti, sa te retragi in singuratate?
Aminteste-ti ca Roscovana a reusit sa infrunte dificultatile, sa-si schimbe modul de a privi lucrurile, sa se simta din ce in ce mai bine, utilizand butonul magic.
Si tu poti sa-ti descoperi propriul tau buton magic pentru a avea tot mai multa incredere in tine, pentru a-ti exprima nevoile, supararile, preferintele, sentimentele, pentru a te simti bine impreuna cu ceilalti si cu tine insuti.



[ Back ]

calul cu doua capete

CALUL CU DOUA CAPETE




Michel Dufour, 1993, Allegories pour guerir et grandir, Les Editions JCL INC, Ottawa



Traiau odata intr-o tara pe de-a intregul verde, inconjurata de campii si pajisti minunate, doi cai cu tinuta mandra si demna. Aceste doua animale, un mascul si o femela, erau permanent impreuna. Dimineata foarte devreme ii puteai vedea sarind si fugind pe campiile verzi. Le placea sa fie impreuna si prietenia care ii lega era foarte mare. Nu se desparteau niciodata: se jucau impreuna, mancau impreuna si dormeau unul langa altul.
Pentru nimic in lume ei nu ar fi acceptat sa se separe. Intr-o noapte, cand dormeau unul lipiti unul de altul, ei au facut legamantul de a nu se desparti indiferent ce s-ar fi intamplat. O zana le auzi legamantul si ii intreba:
-Ce va doriti?
- Sa fim intotdeauna impreuna, raspunsera ei fara ezitare.
Si deandata dorinta lor se si realiza. Zana ii transformase intr-un singur cal, nici mascul, nici femela, dar cu doua capete minunate. Caii accceptasera cu mare bucurie transformarea. De acum inainte, ei nu mai aveau motiv sa se ingrijoreze in legatura cu ceea ce ar gandi sau ar spune celalalt, pentru ca nu se desparteau niciodata.
Totusi, intr-o buna zi, se intampla ceva rau. Unul din capete a inceput sa se simta rau si sa aiba stari de indispozitie ciudate care se amplificau pe zi ce trecea. Atunci, capul celalalt a inceput sa se ingrijoreze: ce avea sa I se intample si lui? Ce riscuri erau sa aiba si el aceeasi boala?
Cele doua capete incepusera sa discute si dupa ce au stat bine pe ganduri, I-au cerut zanei sa-I transforme din nou si sa devina ce au fost mai inainte.
Si dorinta lor a fost din nou indeplinita.
Cele doua animale si-au recapatat rapid sanatatea si veselia dar intelesesera ca autonomia lor era fundamentala si ca puteau la fel de bine sa se odihneasca sau sa colinde pajistile singuri sau impreuna, continuand sa tina unul la altul.

Doresti sa fii intotdeauna impreuna cu cel care iti este drag ? Ca parinte iti iubesti atat de mult copilul ca vrei sa fii mereu alaturi de el, mancand, jucandu-va, dormind intotdeauna impreuna?
Doresti sa nu te separi de partenerul/a tau/ta , chiar faceti un legamant sa nu va despartiti nicioadata? Vrei sa afli in totalitate ce gandeste, ce face celalalt?
Invata din experienta celor doi cai ca odata ce doua persoane isi pierd individualitatea si se unesc intr-un singur trup, unul dintre ei se poate imbolnavi iar celalalt va fi ingrijorat de ce I se poate intampla si lui.
Descopera-ti capacitatea de a tine foarte mult la celalalt, de a-l iubi si in acelasi timp lasa-ti propria persoana sa se dezvolte autonom.

Acvila rege

Povesti terapeutice

ACVILA REGALA




Michel Dufour, 1993, Allegories pour guerir et grandir, Les Editions JCL INC, Ottawa



Un fermier descoperii intr-o buna zi un cuib de acvile abandonat, cu un ou in el. Lua oul si il puse in cuibul unei gaini din ograda sa.
Se nascu, in mijlocul gainilor, o pasare de toata frumusetea care invata desigur sa se poarte ca o gaina.
Fermierul se ocupa mult de noua sa “gaina” si facea totul pentru a o proteja. O rasfata si ii aducea imediat tot ceea ce aceasta cerea. Acvila gaina devenea pe zi ce trece foarte dependenta de fermier, care nu-si dadea seama de raul pe care il face.
La un moment dat, acvila vazu pe cer o pasare mare care plana si spuse:
- Intr-o zi si eu voi zbura ca aceasta pasare. Atunci, fratii si surorile sale au inceput sa rada de ea. Rusinata, regreta ca spusese aceste cuvinte si continua sa manance graunte din tarc.
Intr- o buna zi, o zana buna trecu pe acolo si vazu acvila regala vegetand in mijlocul gainilor. Atunci ea ii spuse fermierului:
- Cred ca iti iubesti foarte mult pasarea ta rara, dar cred ca nu-i faci nici un serviciu tinand-o in aceste conditii. Te gandesti prea mult la tine. Aceasta pasare nu este fericita si atunci cand va fi prea mare nu-si va mai dezvolta calitatile sale extraordinare si potentialul sau nelimitat.
A doua zi, dupa ce a stat pe ganduri, fermierul nostru a luat pasarea in maini si a lansat-o in aer. Acvila a avut din fericire timp sa-si deschida aripile si sa aterizeze jalnic pe pamant, in hohotele de ras ale gainilor.
Dar omul nu se descuraja, ci urca pe acoperisul hambarului si spuse pasarii:
- Esti o acvila, zboara! Si o lansa in aer. Dintr-un reflex spontan, acvila isi deschise aripile, plana cateva secunde deasupra curtii si ateriza in mijlocul gainilor uimite…
Atunci fermierul urca muntele din apropierea fermei sale si lansa acvila spre cer. Cu batai de aripi din ce in ce mai mari, acvila incepuse sa zboare fericita pe cer, din ce in ce mai sigura de ea.
Periodic, ea revenea sa-l vada pe fermier si pe prietenele sale, gainile, care o considerau de acum inainte ceea ce ea era intr-adevar, o acvila regala.



Te recunosti in atitudinea supraprotectoare a fermierului ? Oferi celorlalti chiar si fara a-ti cere ? Ai tendinta de a-i proteja, rasfata pe ceilalti, intr-o asemenea masura incat le creezi o dependenta de tine? Te lasi protejat, rasfatat, condus, de ceilalti fara sa-ti dai seama?
Amintesteti de fermier, care dupa ce a fost consiliat de zana cea buna, a dat drumul acvilei din ograda sa, lansand-o in aer pentru a-si deschide aripile sa zboare.
Amintesteti de acvila care desi crestea alaturi de gaini, avea dorinta de a zbura precum o acvila regala.
Si tu iti poti redirectiona atentia dinspre ceilalti spre tine, lasandu-le celorlati autonomia necesara pentru a devenii ei insisi, pentru a-si dezvolta o mai buna incredere in propria persoana.

:)

:)