Somnul şi visele
Faptul că dormim aproximati o treime din viaţă poate părea o perdere de vreme, dar somnul este o condiţie a supraveţuirii –totodată el este şi o perioadă de activitate intensă, plină de evenimente bizare şi dramatice.
O persoană normală îşi petrece aproape o treime din viaţă dormind. Un copil de 12 ani a dormit aproximativ 4 ani! Dar cantitatea de somn de care avem nevoie zilnic variază de-a lungul vieţii. Un nou născut doarme în reprize de o oră sau două, după care se trezeşte flămînd şi agitat. În total doarme aproximativ 16 ore pe zi. Pe măsură ce bebeluşul creşte, el va dormi mai mai mult şi perioade mai lungi noaptea, iar ziua mai puţin.
Nevoi individuale
La vîrsta de trei sau patru ani, cei mai mulţi copii dorm neîntrerupt cel puţin 12 ore pe noapte şi cei mai mulţi dintre ei trag şi un pui de somn dupămasă. Un adult normal doarme şase sau opt ore pe noapte.
Dar aceastea sunt doar nişte estimări medii. În realitate există variaţii destul de mari de la o persoană la alta. Unii copii dorm doar cîteva ore pe noapte, dar acest lucru pare să nu le afecteze sănătatea. Alţii în schimb au nevoie de mult mai mult somn. Există adulţi care dorm doar două sau trei ore pe noapte, în timp ce alţii au nevoie de zece sau chiar de mai mult. Majoritatea oamenilor în vîrstî aţipesc în timpul zilei, iar noaptea dorm foarte puţin.
Cantitatea de somn de care are nevoie un om depinde de mai mulţi factori, cum ar fi activitatea din timpul zilei, cantitatea de muncă şi grijele din timpul zilei, şi obiceiurile însuşite de-a lungul vieţii.
Important este să putem rămîne treji şi activi de-a lungul zilei, să ne putem concentra şi să nu dăm semne de oboseală pînă la ora culcării. Dacă o persoană doarme adînc şi fără întreruperi –indiferent de durata somnului –iar dimineaţa se trezeşte odihnită, înseamnă că doarme destul.
Somn insuficient
Toţi avem nevoie de mai mult sau mai puţin somn şi ştim că lipsa lui crează probleme. Insuficienţa somnului îi face pe oameni să se simtă obosiţi, dezorentaţi şi incapabili să se concentreze. De asemeni provoacă dureri de cap, ameţeli, depresii, agresivitate şi iritabilitate. În cazul în care lipsa somnului crează probleme vorbim despre insomnie.
Dacă lipsa de somn continuă, persoana respectivă devine extrem de vulnerabilă la infecţii şi la contactarea altor boli. De asemenea poate prezenta halucinaţii, adică poate auzi, mirosi, vedea, simţi lucruri inexistente.
În concluzie, somnul este necesar pentru desfăţurarea unei veţi normale. Care ar fi explicaţiile exacte? Ce fenomene şi procese importante au loc în organizmul nostru în timpul somnului? De ce mintea noastră, prinsă în mrejele somnului, se avîntă în acele călătorii fantastice şi ciudate pe care le numim vise?
Undele creierului
De peste o sută de ani oamenii de ştiinţă au descoperit că creierul uman şi animal emite continuu semnale electrice slabe. Aceste semnale trec prin milioane celule nervoase interconectate (neuroni), elementele principale de alcătuire a creerului. Aceste semnale sunt transmise asemeni unui ecou prin oasele craniului şi prin muşchii capului la epidermă.
O serie de electrozi ataşaţi de capul unei persoane preiau aceste semnale şi le transmit uni instrument numit electoencefalograf, sau aparat EEG. Acest instrument amplifică semnalele şi le afişează sub forma unor unde pe un ecran sau pe o hîrtie ce înaintează uniform. Rezultatul obţinut electoencefalogramă. Aceasta descrie principalele tipuri unde emise de creer.
Cînd persoana supusă testului este trezită, electoencefalograma prezintă tipuri diferite de unde, în funcţăe de starea în care se află subiectul: relaxat sau agitat, concentrat sau odihnit, supărat, emoţionat. Cînd dormim, majoritatea funcţiilor corpului sunt încetinite. Dar semnalele emise de creer nu încetează. Ele se modifică şi chiar de mai multe ori în cursul unei nopţi.
Adormirea
În momentul în care ne întindem pe pat şi întindem ochii, EEG-ul ar arăta o serie de unde de amplitudine constantă. Sunt înregistrate aproximativ zece unde complete în decurs de o secundă –ceea ce înseamnă că fregvenţa lor este de 10Hz (Herţz sau cicluri de secundă). Ele sunt denumite unde alfa.
Pe măsură ce adormim, undele alfa dispar. Sunt înlocuite de unde mult mai variabile şi care coboară pînă la o fregvenţă de 1-3Hz.
Acest somn este caracterizat de unde bioelectrice lente. Acestea sunt ocazional întrerupte de izbucniri scurte de unde mai rapide.
În acest moment suntem complet adormişi. Procesele fiziologice sunt încetinite. Respiraţia este atenuată şi superficială, inima bate mai încet, iar presiunea sîngelui este scăzută. Rinichii produc mai puţină urină, glandele salivare mai puţină salivă, galndele lacrimare mai puţine lacrimi, iar celulele pereţilor nasului şi ai gîtului produc cantităţi mai reduse de mucus.
Majoritatea muşchilori corpului sunt în acest moment relaxaţi. Hrana este digerată într-un ritm mult mai lent. Temperatura corpului scade cu aproximativ jumătate de grad celsius, atingînd un punct de minium la mijlocul perioadei de somn (pentru cei mai mulţi oameni acesta e situat în jur de 3-4 noaptea).
O serie de procese se intensifică în tompul somnului. De exemplu: creşte producţia unor anumitor hormoni (mesagerii chimici ai corpului) în sînge. Cicatrizarea unor răni sau tăieturi se accelerează. În ansamblu corpul este ocupat cu întreţinerea funcţiilor vitale şi vindecarea anumitor afecţiuni.
Somnul profund
În timpul somnului profund (caracerizat de unde lente), nu rămînem perfecţi nemişcaţi. Fără să ne dăm seama, uneori mişcăm mîna pentru a îdepărta un colţ de pătură care ne gîdilă sau o muscă care ne enervează. Totodată ne schimbăm şi poziţia corpului –din şase în şase minute în anumite perioade, iar în decursul unei nopţi pînă la 40 de ori. Aceste mişcări se realizează în mod regulat. Ele au grijă ca vasele de sînge să nu fie supuse unei presiuni prea mai, iar nervii să nu fie prea tare presaţi, ceea ce ar putea da naştere unor probleme.
Siţurile noastre continuie să lucreze, trimiţănd semnale creerului. Majoritatea sunt ignorate, dar în caz de pericol creerul va răspunde. Dacă simţim miros de fum sau dacă auzim pe cineva plîngînd, mai mult ca sigur ne vom trezi.
După o oră sau două apar noi schimbări. Undele emise de creer devin mai rapide, semănînd din ce în ce mai mult cu cele din perioada de adormire. Anumite funcţii ale corpului, cum ar fi respiraţia sau activitatea cardiacă, se accelerează uşor. Corpul şi creerul întră într-o nouă fază a somnului numită REM.
Ciclul REM
REM semnifică mişcarea rapidă a ochilor (Rapid Eye Movement). În această fază a somnului ochii se mişcă în toate direcţiile, ca şi cum ar inspecte rapide înprejurimile. Dar pleoapele rămîn închise pe tot parcursul somnului. Respiraţia şi bîtîiile inimii pot deveni mai rapide şi iregulate, iar mînile, picioarele şi faţa pot tresări. În acest interval s-ar putea să vorbim în somn. Undele reprezentate pe electroencefalogramă sunt rapide, semănînd foarte mult cu cele obţinute atuncii cînd încercă să adormim, dar suntem încă treji.
Fiecare fază de somn REM durează între 15-20 minute. Apoi corpul şi creerul se relaţează şi îşi încetinesc activitatea; urmează o nouă fază de somn profund. După o perioadă de 60 pînă la 90 de minute, se va instala din nou un somn de tip REM.
Modelul recurent
Aceste două tipuri de stări de somn alternează de 4-6 ori într-o noapte. Spre dimineaţă fazele de somn caracterizate de unde lente devin mai scurte şi mai puţin profunde, iar de cele tip REM devin mai lungi. În cele din urmă somnul profund dispare, iar undele emise de creer trec treptat de la faza REM, la faza de trezire. Începe o nouă zi.
Somnul de tip REM prezintă un interes deosebit pentru oamenii de ştiinţă. În laboratoare special amenajate pentru studiul somnului, prin intermediul unor EEG-uri şi a altor instrumente speciale sunt observate undele emise de creer şi vevoluţia funcţiilor corpului persoanelor ce s-au oferit voluntarii. Cînd sunt treziţi în timpul fazeii REM, aproape toţii voluntarii spun că au visat.
Visele
Se crede că toţi oamenii visează în fiecare noapte, mai ales în timpul fazei de somn REM. Dacă ne amintim ce am visat depinde foarte mult de momentul trezirii. Voluntarii treziţi în mijlocul fazei REM îşi amintesc visele foarte amănunţit şi le pot descrie cu multă claritate. Dacă sunt tzrezite după aproximati cinci minute de la terminarea fazei REM, îşi amintesc deoar parţial visele şi relatarea este confuză. În cazul în care sunt treziţi la zece minute după îccetarea fazei REM, majoritatea voluntarilor nu îşi mai amintesc visele deloc.
Din această cauză ne amintim cum predilecţie visele avute dimineaţa devreme, înainte de trezire, cînd creerul trece printr-o perioadă prelungită de somn REM şi probabilitatea să visăm este foarte mare.